Tipologia acviferelor și vechimea apei potabile: implicații în patologia bolii Parkinson
Un studiu epidemiologic la scară largă din SUA sugerează o corelație între structura hidrogeologică a surselor de apă potabilă și incidența bolii Parkinson.
Deși cercetarea, care va fi prezentată la reuniunea anuală a American Academy of Neurology, nu stabilește o relație de cauzalitate directă, ea evidențiază modul în care permeabilitatea și capacitatea de filtrare a solului pot influența expunerea populației la potențiali agenți neurotoxici.
Analiza a comparat datele a 12.370 de pacienți cu Parkinson și peste 1,2 milioane de subiecți de control, raportate la 1.279 de puncte de monitorizare a apei subterane. Riscul de dezvoltare a afecțiunii neurologice variază semnificativ în funcție de două variabile majore:
- Structura geologică: Populația alimentată din acvifere carbonatice (rocă calcaroasă fisurată, unde apa circulă rapid și reține mai ușor contaminanții de la suprafață) prezintă un risc cu 24% mai mare de Parkinson față de consumatorii din alte acvifere și cu 62% mai mare comparativ cu cei hidratați din acvifere glaciare (unde apa este filtrată lent prin nisip și pietriș).
- Vechimea apei: În cazul acviferelor carbonatice, apa provenită din precipitațiile ultimilor 75 de ani crește riscul cu 11% comparativ cu apa de adâncime „fosilă” (veche de peste 12.000 de ani), protejată de straturi geologice impermeabile.
Autorii atrag atenția că studiul este observațional, estimând expunerea doar pe baza proximității (raza de 4,8 km) față de punctele de monitorizare a calității apei, fără a analiza punctual compoziția chimică a apei de la robinetul fiecărui participant.
Mai multe știri pe republikanews.ro
