Limfomul difuz (DLBCL) reprezintă cea mai întâlnită formă de limfom, afectând anual mii de oameni. Cercetătorii americani au descoperit recent un mecanism surprinzător care conferă unor cancere rezistență la tratament.
Prin intermediul unei combinații de cercetare fundamentală și studii clinice, o echipă de la Weill Cornell Medicine și NewYork-Presbyterian a demonstrat că folosirea simultană a unor tipuri de chimioterapie, dintre care unul vizează procesul de reparație a ADN-ului, ar putea fi benefică în tratarea acestor cazuri persistente.
Studiul, publicat recent în revista Cancer Research, a dezvăluit că un proces care implică deplasarea ARN-ului mesager (ARNm) din nucleu în citoplasmă facilitează reparația ADN-ului în celulele canceroase. Acest mecanism permite celulelor canceroase să reziste tratamentelor menite să le afecteze ADN-ul. Chiar dacă cercetarea s-a concentrat pe limfomul difuz cu celule B mari (DLBCL), descoperirile par să se aplice și altor tipuri de cancer, conform cercetătorilor.
DLBCL afectează anual aproximativ 30.000 de pacienți doar în Statele Unite. Deși terapiile inițiale vindecă aproximativ două treimi dintre pacienți, pacienții care nu răspund sau care recidivează întâmpină de obicei dificultăți în a obține rezultate favorabile cu tratamentele standard bazate pe chimioterapie, conform coautorului principal, dr. Sarah Rutherford, profesor asistent de medicină la Weill Cornell Medicine și oncolog hematolog la NewYork-Presbyterian și Centrul Medical Cornell.
Studii anterioare au arătat că celulele DLBCL rezistente la tratament exprimă adesea niveluri ridicate ale unei proteine numite XPO1.
În 2019, FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente) din SUA a aprobat un medicament nou, selinexor, destinat să vizeze XPO1 și să îi inhibe activitatea. Acest medicament, utilizat și în Uniunea Europeană pentru mielom multiplu, împiedică creșterea celulelor de limfom care exprimă niveluri ridicate ale acestei proteine, fiind folosit pentru tratarea cazurilor refractare.
Cu toate acestea, deși tratamentul este eficient, nu are aceeași eficacitate pentru toți pacienții cu boală rezistentă la tratament. „Medicamentul este eficient, dar nu într-o măsură pe care ne-am dori-o”, a declarat dr. Rutherford. Această constatare a condus la explorarea modalităților de îmbunătățire a eficacității tratamentului.
Echipa a dorit să înțeleagă mai bine modul exact de acțiune al selinexorului. XPO1, ținta sa, transportă sute de proteine și anumite ARN-uri din nucleul celular către citoplasmă, pentru a separa proteinele care nu ar trebui să fie prezente în nucleu, precum proteinele ribozomiale.
Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că unele dintre proteinele exportate de XPO1 sunt legate de moleculele de ARNm; astfel, aceste ARNm sunt exportate din nucleu către citoplasmă, unde pot fi transformate în proteine.
Acest nou mecanism sugerează că nivelurile și activitatea XPO1 dintr-o celulă pot influența expresia unui număr mare de gene.
„Am constatat că XPO1 nu reglează doar câteva proteine, ci coordonează aceste programe extinse, permitând celulelor să își ajusteze rapid proteomul și să supraviețuiască stresului variat cu care celulele canceroase se confruntă constant”, a explicat autorul principal, dr. Leandro Cerchietti, profesor asociat de hematologie și oncologie și membru al Centrului de Cancer Meyer de la Cornell Medicine.
Experții au preluat celule DLBCL rezistente la tratament de la pacienți și le-au introdus în modele preclinice, descoperind că nivelurile crescute de XPO1 conduc în cele din urmă la creșterea expresiei genelor care protejează celulele împotriva morții cauzate de deteriorarea ADN-ului.
Inhibarea XPO1 cu selinexor în aceste modele a sporit sensibilitatea limfoamelor la chimioterapiile care deteriorează ADN-ul și la tratamentele bazate pe imunitate. „Am fost entuziasmați și am considerat că selinexor ar putea să aibă sinergie cu alte chimioterapii”, a menționat dr. Rutherford.
Pentru a testa această ipoteză pe pacienți, ea a inițiat un studiu clinic de fază 1, cu scopul de a evalua siguranța și, în caz afirmativ, dozajul unei astfel de combinații. Studiul, la care au participat în principal pacienți cu DLBCL rezistent la tratament, a demonstrat că regimul combinat nu doar este sigur, ci pare să aibă și efecte pozitive.
Cu toate că datele sunt încă prea limitate pentru a trage concluzii definitive, mai mulți pacienți au avut rezultate mai bune decât se așteptau.
Dr. Rutherford intenționează să continue testarea și perfecționarea noilor regimuri în cadrul unor studii ulterioare. „În această boală, avem acum mult mai multe opțiuni terapeutice decât la începutul studiului”, a subliniat ea.
Având în vedere că fiecare celulă din organism exprimă XPO1, rezultatele noi par să fie relevante pentru o gamă mai largă de aplicații. Conform autorilor, există și alte tipuri de tumori în care XPO1 este supraexpresat.
Sursă: 360medical.ro
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.