STUDIU/ Femeile trăiesc, în general, mai mult decât bărbații, un fenomen observat în aproape toate societățile de-a lungul istoriei!
Un studiu internațional de amploare sugerează că această diferență are rădăcini adânci în evoluție și se regăsește la numeroase alte specii, de la mamifere la păsări.
Cercetătorii de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Leipzig, împreună cu 15 colaboratori din întreaga lume, au analizat date despre peste 1.100 de specii de păsări și mamifere din grădini zoologice pentru a înțelege de ce femelele tind să trăiască mai mult decât masculii.
Rezultatele, publicate recent, arată că diferențele de longevitate nu sunt întâmplătoare, ci sunt influențate de factori genetici, strategii de reproducere și comportamente de îngrijire a puilor.
La mamifere, femelele trăiesc, în medie, cu aproximativ 13% mai mult decât masculii.
De exemplu, femelele de babuin sau gorilă supraviețuiesc adesea partenerilor lor. La păsări, însă, situația este inversă: masculii trăiesc, în general, cu 5% mai mult decât femelele. Această diferență se explică parțial prin genetica sexelor – așa-numita „ipoteză a sexului heterogametic”.
La mamifere, femelele au doi cromozomi X, iar masculii unul X și unul Y. Dublul cromozom X oferă femelelor o protecție suplimentară împotriva mutațiilor dăunătoare, ceea ce contribuie la longevitate. La păsări, femelele sunt heterogametice (ZW), iar masculii homogametici (ZZ), ceea ce inversează tiparul.
Totuși, genetica nu explică totul. În multe specii, strategiile de împerechere influențează direct durata vieții. La speciile poligame, unde masculii concurează intens pentru femele, cum este cazul multor mamifere, competiția costisitoare – care implică efort fizic, stres și risc crescut de rănire – scurtează speranța de viață. În schimb, la speciile monogame, cum sunt multe păsări, competiția este redusă, iar masculii trăiesc mai mult.
O altă explicație vine din comportamentele parentale. Sexul care investește mai mult în îngrijirea puilor, de regulă femela, tinde să aibă o viață mai lungă.
La speciile cu longevitate mare, precum primatele, acest avantaj contribuie esențial la supraviețuirea descendenților până la maturitate.
Pentru a evalua influența mediului, cercetătorii au comparat datele din sălbăticie cu cele din captivitate, unde animalele trăiesc protejate, fără prădători sau lipsuri alimentare. Diferențele dintre sexe s-au menținut, deși mai mici în captivitate – o situație similară cu cea a oamenilor, unde progresul medical a redus, dar nu a eliminat, diferența de speranță de viață între femei și bărbați.
Concluzia studiului este că aceste diferențe între sexe sunt adânc înrădăcinate în istoria evolutivă, modelate de selecția sexuală, rolurile parentale și particularitățile genetice.
Mediul și condițiile de viață pot diminua diferențele, dar nu le pot șterge complet. Longevitatea poartă astfel amprenta biologică a evoluției, vizibilă atât la oameni, cât și în lumea animală.
Studiul a fost publicat pe 1 octombrie în revista Science Advances.
Mai multe ştiri pe republikanews.ro
