JG Ballard, romancier și autor de nuvele, este recunoscut pentru portretizarea unor versiuni distorsionate și reinventate ale lumii. Prin exagerări ciudate ale realității și prin detalierea dezintegrării normelor sociale, operele sale neconvenționale sunt dificil de încadrat într-o categorie specifică.
Cu viziuni care răscolesc limitele realității, lucrările sale au stârnit adesea controverse. Evitând convenționalul science-fiction al unui viitor îndepărtat, Ballard a descris propria sa operă ca fiind plasată într-un „un fel de prezent vizionar”.
Aceste aplicații demonstrează potențialul tehnologiei de a stimula creativitatea umană și de a genera opere culturale într-un mod inovator. Cu toate acestea, rolul creatorilor umani în procesul creativ rămâne esențial, iar colaborarea între inteligența artificială și mintea umană poate duce la rezultate cu adevărat remarcabile.
Ballard pare să adopte o atitudine provocatoare față de creația generată de computer în comparație cu munca unui autor uman. În nota introductivă, el sugerează că textul generat de computer de către Chris este mult mai interesant decât munca scriitorului B, pe care o consideră „cu adevărat groaznică”. Motivul aparent al consistenței formei poate fi găsit în nota finală scurtă a lui Evans și Wilson care încheie prima colecție.
Ei explică că aceste mini-romane SF au fost generate de un computer programat să le scrie în mod perpetuu, utilizând comanda „RUN JWSF”. „RUN” este o comandă clasică de computer pentru a iniția un program, iar „JWSF” este probabil un cod sau o denumire specifică a programului lor. Ideea este că acest program funcționează continuu, fără să se oprească vreodată, fiind descris ca fiind „imens de simplu”.
Modul în care funcționează : calculatorul selectează aleatoriu dintr-un grup de cuvinte cheie sau fraze special alese, sugerând că textul este generat într-un mod aleatoriu dintr-un set de cuvinte predefinite.
Utilizarea unei structuri alături de aleatoriu este prezentată ca oferind o sursă aproape nelimitată de conținut nou care poate fi produs la cerere. Evans și Wilson pretind că abordarea lor „produce 10.000 de propoziții unice posibile”. După propoziția de deschidere, ei explică că „a doua linie este o selecție aleatorie din 10 propoziții complete. Linia trei revine la strategia primei linii. A patra linie este din nou o alegere aleatorie din zece propoziții complete, și tot așa”.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNew