Deficitul de medici de la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, o problemă întâlnită în numeroase unități medicale din țară, generează un adevărat haos atât în sistemul de urgență, cât și în ambulatoriile de specialitate ale secțiilor exterioare.
Cea mai recentă situație a fost semnalată de o cititoare a publicației republikanews.ro, care s-a prezentat cu o problemă medicală la punctul de lucru Boldescu. Din păcate, medicul specialist nu a mai fost disponibil pentru consultații, iar pacienta, alături de alți bolnavi care așteptau la rând, a fost nevoită să plece acasă fără să primească îngrijirea necesară.
Reprezentanții unităților medicale atrag atenția că medicii rămași în activitate nu pot fi obligați să efectueze ture suplimentare sau gărzi, mai ales în condițiile în care acestea nu sunt remunerate.
Pe lângă lipsa acută de personal, sistemul sanitar se confruntă și cu restricțiile impuse de controversata ordonanță „Trenuleț”, care blochează angajările în spitale pe parcursul acestui an, din motive bugetare.
Lipsa medicilor de la Ambulatoriul Boldescu nu este o situație nouă. Deși pe specialitatea ORL există cinci medici, doar trei dintre aceștia pot asigura gărzi. Un al patrulea este scutit medical de acest tip de activitate, iar prin rotație, unul dintre cei trei activi poate fi în concediu. În prezent, conducerea Spitalului Județean de Urgență Ploiești nu are niciun instrument legal prin care să poată obliga specialiștii să efectueze gărzi suplimentare.
Astfel, sarcina de a acoperi turele, care durează de la ora 08:00 până a doua zi la ora 14:00, revine doar celor trei medici activi. Vorbim, practic, de cel puțin zece astfel de ture într-o singură lună – un efort considerabil care duce inevitabil la suprasolicitare și epuizare. În cazuri de urgență majoră, unii medici au venit de acasă pentru a salva situația.
În aceste condiții, pacienții care ajung la Boldescu în afara programului sunt direcționați către Unitatea de Primiri Urgențe Ploiești. Iar în cazuri grave, în lipsa unui medic de gardă pe specialitatea necesară, ambulanțele sunt nevoite să transporte bolnavii către spitale din județele vecine.
Situația este cu atât mai dramatică cu cât mulți pacienți nu își permit accesul la servicii medicale private – care, pe lângă costuri ridicate, nu oferă întotdeauna disponibilitate non-stop. În multe cazuri, programările la privat se fac la distanță de câteva luni, timp în care starea pacientului se poate agrava.
Într-un sistem sanitar care ar trebui urgent revitalizat de către factorii decizionali, pacienții – plătitori de asigurări de sănătate – ajung să fie victime colaterale ale lipsei de personal și a blocajelor administrative.
În mijlocul acestui haos, singura rază de speranță rămâne empatia medicilor care încă rezistă în sistem. Ei sunt chemați să înțeleagă nevoile pacienților și să le ofere, măcar în măsura posibilului, sprijinul medical atât de necesar.