Conform observațiilor Guvernului și a Deciziei C(2012) 5166 final/19.07.2012 a Comisiei Europene, se constată că un proiect de hotărâre de guvern, care stabilește normele metodologice pentru acordarea ajutoarelor de stat destinate compensării valorii lemnului nefrecventat de proprietarii de păduri din cauza restricțiilor administrative privind protecția pădurilor și a costurilor gestionării durabile a acestora, a fost prezentat Comisiei Europene și aprobat de aceasta.
Cu toate acestea, Curtea a constatat că, la mai mult de zece ani de la decizia Comisiei Europene, proiectul de hotărâre privind metodologia pentru acordarea ajutoarelor de stat compensatorii nu a fost încă publicat, iar nicio plată nu a fost efectuată către primul reclamant pentru anul 2013 sau către cel de-al doilea reclamant pentru perioada 2010-2014. Deși pădurile lor erau supuse interdicției legale de utilizare, datorită desemnării lor ca arii naturale protejate, asociațiile reclamante au respectat, pe cheltuiala lor, obligația de a le întreține.
Astfel, Curtea a concluzionat că întârzierea prelungită a statului în adoptarea și publicarea metodologiei pentru acordarea ajutoarelor de stat suplimentare a împiedicat punerea în aplicare a Regulamentului nr. 14 din 29 ianuarie 2010 privind măsurile financiare pentru ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli începând cu 2010 și a articolului 99 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic. Astfel, Curtea a concluzionat că cerința de legalitate nu a fost respectată.
Odată ce a stabilit că intervenția contestată nu a fost „legală” și nu a urmărit un scop legitim, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
În privința satisfacției echitabile (articolul 41), Curtea a decis că România trebuie să plătească primului reclamant 261.000 de euro cu titlu de daune materiale, 2.000 de euro cu titlu de daune morale și 1.000 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli. Pentru al doilea reclamant, suma acordată este de 85.393 de euro pentru daune materiale, 10.000 de euro pentru daune morale și 2.680 de euro pentru costuri și cheltuieli. Aceste sume nu au fost contestate și au fost stabilite de autoritățile administrative competente în comunicarea cu reclamanții, corespunzând despăgubirilor pentru anul 2013 în cazul primului reclamant și pentru perioada 2010-2014 în cazul celui de-al doilea reclamant.