Preoții din Prahova, reuniți pe Colina Bucuriei / FOTO

Preoții din cele cinci protopopiate ale Prahovei, cei de caritate și preoții militari care slujesc în instituțiile prahovene s-au reunit marți la Palatul Patriarhiei pentru a doua sesiune a conferinței semestriale de toamnă a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Lucrările confe­rinței au fost prezidate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, iar în cadrul acesteia s-au prezentat trei referate cu subiecte din tematica „Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești”. Finalul a fost reprezentat de proiectarea și vizionarea unui film documentar realizat de TRINITAS TV.

Întrunirea semestrială a preoților din Prahova a început prin rugăciune, clericii luând parte la Sfânta Liturghie și la slujba de Te Deum, săvârșite de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal (înconjurat de un sobor de preoți și diaconi), în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal.

Ulterior, preoții s-au deplasat pe Colina Bucuriei, unde au luat parte la lucrările confe­rinței organizate în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei.

Deschiderea lucrărilor a fost binecuvântată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a rostit cuvântul introductiv „Cântarea bisericească este o rugăciune comunitară și o pregustare a Împărăției lui Dumnezeu”.

Primul referat din cele trei trecute pe ordinea de zi a aparținut părintelui lect. dr. Zaharia Matei, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, intitulat „Cântarea bisericească – sufletul cultului liturgic ortodox. Implicații duhovnicești și misionar-pastorale”.

Autorul a evidențiat valențele misionare ale muzicii bisericești, istoria introducerii și folosirii ei în cultul Bisericii Ortodoxe în general și a Bisericii Ortodoxe Române în mod particular, precum și funcțiile acesteia:

Privită din perspectivă creștină, muzica a fost considerată un suport al rugăciunii. Rolul cântării bisericești este de a înnobila și înfrumuseța cultul liturgic, de a sensibiliza și însufleți sufletele în urcușul spre comuniunea cu Creatorul, prin armonia, vibrația și dulceața sonorităților. În interiorul cultului creștin, cântarea nu este un artefact decorativ, ci forma cea mai intensă a rugăciunii creștinilor aflați în comuniune și care simt că se unesc cu Dumnezeu, într-un mod foarte intim.

Părintele lector a fost felicitat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pentru prezentarea sa, Patriarhul subliniind importanța folosirii limbii poporului în cult: „Este foarte important din punct de vedere misionar să se înțeleagă limba liturgică. Este o mare binecuvântare ca limba liturgică să fie una înțeleasă, pentru a nu se confunda misterul cu ignoranța!”.

Cea de-a doua lucrare a fost prezentată de diaconul lect. dr. Sabin Preda, de la aceeași facultate, purtând titlul „Inspirație și imnografie. O perspectivă biblică și patristică”.

În expunerea sa, referentul a subliniat faptul că textele liturgice folosite în cult nu sunt simple creații artistice omenești, ci au un profund caracter inspirat:

Din Sfintele Scripturi se poate vedea o legătură foarte strânsă între darul prorociei și izbucnirea de imnuri. Semne ale unor astfel de izbucniri de ape curate din izvoarele harului avem până în zilele noastre. Aș vrea să amintesc aici pe Cuviosul Gherasim Mikraghiananitul, cel mai mare imnograf al veacului 20, recent canonizat. Despre el avem mărturia că, atunci când scria imnuri, le scria direct pe curat, fără ștersături, fără reveniri, ca și când i-ar fi dictat cineva: «Totdeauna vestea pretutindeni: Al lui Dumnezeu este darul, nu de la noi. Dumnezeu folosește mâna mea la acestea. Nu sunt ale mele. Ies singure. Altcineva mi le spune».

Cea din urmă prelegere i-a aparținut diaconului dr. Cornel Coman și a fost intitulată „Timp și veșnicie în imnografia ortodoxă”, autorul evidențiind modul cum imnografia liturgică exprimă întrepătrunderea veșniciei cu temporalul:

Ima­ginea întrepătrunderii cu anii a Celui fără-de-ani, a neamestecatei sălășluiri în timp a Celui netemporal o regăsim statornic tot anul bisericesc, căutând parcă a-și pune amprenta pe însăși curgerea timpului liturgic și a imprima mintea noastră de noua calitate timpului, aceea de sălaș al Celui veșnic, așadar de icoană a veșniciei lui Dumnezeu, veșnicie pe care timpul o poartă – de la Întrupare – într-ascunsul său.

Pe baza prezentării, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a explicat că imnografia bisericească exprimă concepția Sfinților Părinți privind modul cum timpul se înveșnicește prin taina Întrupării Mântuitorului.

Este foarte important să subliniem faptul că Sfinții Părinți aveau o concepție diferită de omul modern privind timpul. Întrepătrunderea între timp și veșnicie vine din taina Întrupării lui Hristos. (…) Această întrepătrundere dintre timp și veșnicie schimbă și natura timpului pentru că îl orientează spre veșnicie. De aceea, timpul din rugăciune nu e timp pierdut, chiar dacă nu are eficiență imediată, ci este timp înveșnicit, adaptat pentru a deveni scară a mântuirii!

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

La finalul conferinței, participanții au vizionat filmul documentar „Psaltul, virtuoz al rugăciunii”, realizat de TRINITAS TV, primind în dar, la plecare, volume noi apărute la editurile BASILICA a Patriarhiei Române și „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei din partea Preafericitului Daniel.

‎

Sursă: Ziarul Lumina

Mai multe știri pe republikanews.ro.

Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.