Ploieştiul, Dubai al Munteniei
Ploieștiul Boșilor. Azi, Stăpânul Pubelelor.
Ploieștiul va ajunge în scurt timp un Dubai al Munteniei. Au apărut atâția boși de boși pe aici că te întrebi cum de nu-s pavate străzile cu marmură italienească și cristale Swarovski. Azi vă vom prezenta un astfel de barosan, dar atenție, cum spune și gluma, stați departe de el că o să vă ceară o țigară. Și eventual va fugi și cu bricheta voastră.
Startul în viață l-a luat mai greu. Nu de alta dar avea o Dacie Break roșie ca focul și era angajat la o firmă care se ocupa de aere. Nu aerele pe care și le dă acum prin urbe, ci aere din ale condiționate. Pe care, ca să scoată de-o shaormă cu extra maioneză, le curăța cu pămătuful din dotare. Mai fictiv așa, dar le curăța. Atunci a primit și porecla ”Pufi”, o poreclă gingașă care are probabil legătură cu pămătuful ce era pentru el mai ceva ca bagheta magică a lui Harry Potter. Și la fel ca Potter ăla, Pufi al nostru a făcut o vrajă și-a ajuns boss.
De la aere condiționate s-a predat necondiționat în lumea plină de bani a gunoiului menajer. Și cum din gunoi se scot bani frumoși în orice oraș (întrebați familia Gambino din New York) personajul nostru a prins coajă. Mai o întâlnire cu un directoraș din primărie, mai un face to face cu primarul, Ploieștiul era întins la picioarele lui ca o blană de urs polar într-un castel nemțesc.
Acum dacă s-a proptit într-un post bine plătit și plin de satisfacții materiale, banul a început să-i umble pe la circuite. Nu-i problemă și-a spus Garbage Boss și cămătarii sunt buni la ceva. Să-l împrumute cu bani. Gurile rele spun că prin societatea pe care o controlează, aia cu gunoiul, ar fi vreo 60 de angajați fictivi ale căror salarii se duc pe dobânzile pentru băieții care l-au împrumutat. Dar numai gurile rele spun astea. Care sunt încă puține pentru că al nostru personaj mai are prieteni șefi pe la diferite instituții ale Primăriei Ploiești care-l avertizează când apar cereri pe 544 privind perioada când dădea aere prin administrația locală. Și cum apare umbra vreunei cereri pe 544 cum se pune bosulică al nostru pe pămătuf, pardon, pe scris ca să înfiereze dușmanul de clqasă. Că mai plătește un ziarist-doi să dea cu condeiul în dușmani. Deh, cămătarii sunt ființe generoase.
În rest are ca hobby-uri lauda. Se laudă prin oraș că are mai multă înfluență prin județ decât Mihai Viteazu la Călugăreni, că de când și-a luat și copiator Xerox primarii din Prahova fac la el copii după copii pe bani frumoși, că șeful lui cel mare de la Capitală e mulțumit că aduce bani la firmă, că va reface stratul de ozon și va salva pitpalacul de mlaștină de la extinție. Dar asta numai după încă o sută de uschianu bun ca să prindă curaj. Plus că din banii ăia luați de la domnii cămătari (sau de la muncitorii ăia fictivi) i-a luat primarului un set de verighete. Ca să fie casă de piatră. Sau de platină? Nu mai știm.
În rest, rămâne cum am stabilit: La Ploiești e plin de boși. Fiți atenți să nu călcați în ei.
Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.