Orașul lui „Ce bei?” este denumirea mai puțin cunoscută a Ploieștilor interbelici. La acea vreme, în oraș funcționa o cârciumă la aproximativ 200 de locuitori, astfel că devenise o obișnuință ca ploieștenii să se salute pe stradă cu întrebarea “Ce bei?” înainte de „Bună ziua”. Într-un oraș pestriț, dar în același timp cosmopolit, centru industrial și comercial al României, birtul era locul în care ploieștenii își petreceau timpul liber.

De altfel, de-a lungul timpului, alcoolul a ocupat un loc important în istoria orașului. În 1832, la finalul unei vizite în oraș, generalul rus Pavel Kiseleff afirma „Voi la Ploiești aveți doar două lucruri bune: lăutarii și vinul!”. Cârciumile și restaurantele deveniseră locuri importante de socializare și de încheiere a afacerilor.

Alcoolul a stat și la baza evenimentelor antidinastice din 1870, cunoscute și ca „Republica de la Ploiești”. După ce și-au făcut curaj în bodegi, elita ploieșteană a devansat planul mai multor orașe de a schimba domnitorul străin cu unul român. Revoluția s-a încheiat după câteva ore, când inițiatorii săi au fost reținuti de soldații sosiți de la București. Caragiale, participant la aceste evenimente, le-a satirizat ulterior în schița „Boborul”.

Începând cu anul 1882 și până în preajma Primului Război Mondial, Ploieștiul a fost gazda celui mai faimos restaurant al unei gări românești, care la acea vreme rivaliza cu Casa Capşa din Bucureşti. Patronat de Constantin Dobrogeanu Gherea, critic literar și militant al mişcării socialiste, restaurantul era vizitat și foarte apreciat de regele Carol I și de elita vremii, precum I. L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Bogdan Petriceicu Hașdeu sau Titu Maiorescu.

Citește mai mult pe :http://iubescploiestii.ro/ploiesti-orasul-lui-ce-bei/