Săptămâna trecută am povestit despre creșterea și dezvoltarea armonioasă a oricărui copil, despre împlinirea celei mai importante nevoi a copilului: nevoia de afecțiune.
LINK AICI https://republikanews.ro/parinte-nu-te-nasti-parinte-devii-partea-0-1-sfaturi-de-la-loredana-mocescu-personal-trainer-coach/
Am spus că esențial este să fii doar un părinte real, nu unul perfect, mai ales atunci când observăm că misiunea de a fi părinte este o uriașă provocare. Să fie oare creșterea unui copil cel mai dificil job?
Dacă în perioada 0-1 ani am construit cu atenție și empatie fundația numită: AFECȚIUNE, a venit timpul să adăugăm a doua piesă importantă în dezvoltarea armonioasă a copilului nostru: SIGURANȚA
În această perioadă copilul este auto-centrat și începe sa-si facă cunoscută identitatea personală. Uneori poate fi posesiv, predominând de multe ori emoțiile negative, alteori poate fi frustrat neavând capacitatea de a alege între doua alternative. Chiar dacă se bucură de afecțiune fizică, este rezistent la schimbare. Acum este perioada când simte gustul acțiunii prin propriile forțe și își dorește să devină independent. De cele mai multe ori copilul este receptiv la umor și la distracție, dar foarte încăpățânat când vine vorba de disciplină. Toate aceste experiențe noi prin care trece, atât fizic, dar mai ales emoțional îl copleșesc și stările de descărcare însoțite de țipete și urlete devin stresante pentru noi ca părinți dacă nu învățăm limbajul lor non-verbal și nici nu am auzit de noțiunea de timp special/de calitate unu-la-unu cu copilul ca instrument de conectare.
Ce este timpul special sau de calitate unu-la-unu cu copilul?
Timpul special este unul din instrumentele de conectare care poate fi folosit de noi de părinți pentru a ne face viața mai frumoasă, mai armonioasă și echilibrată.
Scriitorul Stanley Greenspan îl numea „Floortime” – adică un timp de 20-30 de minute în care părintele stătea jos cu copilul și petrecea CONȘTIENT într-un mod pe care îl dorea copilul. Floortime este o denumire pentru orice fel de timp special sau de calitate petrecut cu copilul.
Prima indicație este legată de starea noastră de prezență CONȘTIENTĂ=acea stare în care nu ne mai gândim la ce nu a mers la serviciu, la ceea ce o să facem mâine, etc).
A doua indicație se referă la un mod diferit de a petrece timpul special. În această perioadă părintele nu direcționează jocul copilului (facem ce dorește copilul), nu se implică în alegerea jocului și îi dă posibilitatea de a lua decizii încă de pe acum.
A treia indicație este cronometrarea cu un ceas sau timer care sună. Acesta va fi programat în funcție de numărul de minute stabilite la începutul jocului: 10, 20 sau 30 de minute.
Ce înseamnă „facem ce dorește copilul?”
Acest lucru se traduce astfel: pentru 10-15-20 de minute, părintele alege conștient să iasă din zona de confort și să se conecteze cu micuțul, făcând lucruri pe care el le dorește, chiar dacă de obicei nu le facem.
De exemplu: să ne jucăm cucu-bau, să îi cărăm în spate, să facem gimnastică, să sărim în pat, să mâncăm biscuiți, să ne uităm la TV amuzându-ne împreună.
Acest timp special îi încarcă, le oferă siguranță, se simt cu adevărat importanți pentru noi, speciali. Dacă ar fi să ne imaginăm ceva asemănător ar fi cam așa: noi, părinții suntem niște prize uriașe la care cei mici conectează ștecherele, se încarcă/conectează.
Un copil conectat și mulțumit se va juca apoi singur fără să mai găsească motive de plâns din senin. El va zburda fericit, iar noi putem beneficia de timp pentru activitățile casnice sau pentru a citi sau orice altceva vrem noi. Eu spun din propria experiență că merită să le acordăm aceste momente unice menite să le aducă SIGURANȚĂ și bucuria de a se simți MARI, importanți, acceptați. Această atenție de calitate îi sporește copilului inteligența.
Acest timp special nu e valabil doar pentru copii, el ar trebui să se regăsească și în cuplu. Să nu uităm că trebuie acordat timp de calitate și partenerului.
Ce se petrece în creier în aceste minute de timp special?
Sistemul limbic este centrul nostru socio-emoțional care funcționează optim atunci când detectează conectare eficientă. Beneficiind de atenția părintelui , acest centru unde EMOȚIA e regină se echilibrează făcându-i și pe ceilalți centrii ai creierului să funcționeze eficient.
Pas cu pas vor învăța să accepte mai ușor colaborarea cu noi, își vor pune mai ușor în valoare atitudinea, nu vor mai fi atât de rezistenți la schimbare. Este momentul când vor începe să înțeleagă mult mai bine sentimentul de identitate personală, vor fi mult mai siguri în exprimarea emoțiilor.
Este important să ne folosim constructiv de această perioadă și să îi responsabilizăm de mici, să le dăm lor posibilitatea de a argumenta chiar și micile pozne. În cazul unor pozne puteți profita de ocazie și să îi învățați să găsească soluții la situațiile mai puțin plăcute apărute în viața lor. Este un exercițiu pe care îl veți folosi până târziu, în adolescență, practic îi învățați că nu există probleme/situații fără soluții în această viață, că orice problemă are cel puțin 2 soluții și că este important să privească constructiv în special situațiile neplăcute (greșeli) pentru că aduc cu ele cele mai valoroase lecții.
Și, noi, adulții avem nevoie să ne mai simțim din nou copii, să ne bucurăm, să iubim ca un copil. Anii au trecut în zbor și așteptăm cu nerăbdare momentele când reușim să avem sufletul ca al unui copil lipsit de griji și probleme, să avem sufletul bun și cald, să iubim pe toată lumea la fel, fără condiții. Ei bine toate aceste emoții le veți simți în momentele acestea unice de timp special petrecute alături de copilul și/sau partenerul dumneavoastră. Profitați de ele, acum!
Francis Thompson spunea atât de frumos: „Știi tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință. Înseamnă să fii atât de mic, încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche, înseamnă să transformi bostanii în calești și șoriceii în telegari, josnicia în noblețe și nimicul în ORICE.”
