Mănăstirea Sucevița: comoara Bucovinei cu fresce unice și legenda misterioasă a femeii mute!

În inima Bucovinei, printre dealuri pitorești și peisaje ca din povești, se ridică Mănăstirea Sucevița, una dintre cele mai prețioase bijuterii ale patrimoniului românesc.

Renumită pe plan mondial pentru frescele sale exterioare, Sucevița nu impresionează doar prin artă și arhitectură, ci și prin poveștile încărcate de mister care îi învăluie zidurile, printre care celebrul mit al „Femeii mute”, notează EVZ.RO.

Istorie și construcție

Situată în comuna Sucevița, la 18 km de Rădăuți și 50 km de Câmpulung Moldovenesc, mănăstirea a fost ridicată între 1583 și 1586 de familia Movileștilor, o influentă familie boierească din Moldova.

Gheorghe Movilă a pus piatra de temelie, iar frații săi, Simion și Ieremia, au continuat construcția, conferindu-i dimensiunile și frumusețea pe care le admirăm astăzi. În cripta mănăstirii se află și mormintele domnitorilor Movilești, atracție istorică importantă.

Arhitectura și frescele exterioare

Sucevița combină armonios stilul bizantin cu influențe gotice și elemente tradiționale ale bisericilor de lemn din Moldova. Zidurile groase, turnurile de apărare și incinta fortificată arată rolul său defensiv, caracteristic epocii medievale.

Însă adevărata magie o reprezintă frescele exterioare, realizate în 1595 de frații Sofronie și Ioan Zugravul.

Tonurile verzi smarald, specifice Suceviței, dau viață scenelor biblice, iar fațada nordică adăpostește „Scara virtuților” sau „Scara lui Ioan Scărarul”, o compoziție care simbolizează drumul sufletului către mântuire, ajutat de îngeri și încercat de diavoli.

Legenda femeii mute

Printre zidurile și frescele Mănăstirii Sucevița se ascunde și un mister vechi de secole: legenda femeii mute. Povestea spune că, pe timpul construcției, lucrările întârziau și zidurile se prăbușeau.

Atunci, o femeie mută din sat a venit să ajute: a adus apă pentru muncitori zi și noapte, ridicând singură greutăți imposibile. După finalizarea lucrărilor, aceasta a dispărut fără urmă.

Localnicii cred că ar fi fost o ființă divină trimisă să protejeze mănăstirea, iar o siluetă feminină i-a fost dedicată pe una dintre fresce, un loc considerat aducător de noroc și sănătate.

Patrimoniu UNESCO și atracție internațională

Din 2010, Sucevița face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, alături de celelalte mănăstiri pictate din nordul Moldovei. Anual, zeci de mii de turiști și pelerini vin să admire frescele, să descopere legendele și să simtă liniștea aparte a locului.

Mănăstirea Sucevița rămâne un simbol al credinței, artei și istoriei românești, un loc unde fiecare frescă și fiecare legendă poartă amprenta secolelor, oferind o experiență spirituală și culturală unică.