Frumosul oraş italian Milano este nedreptăţit, zic eu, de eticheta „oraşul modei”. Şi chiar dacă pe străzile din Cadrilaterul modei găseşti mai multe femei elegante pe metru pătrat decât în multe oraşe de la noi, Milano este îmbinarea perfectă între stil vestimentar modern şi arhitectură de un rafinament desăvârşit. Nu o să vă mint! Milano nu este un oraş ieftin, dar dacă pleci acolo cu temele făcute de acasă te poţi descurca şi cu buget redus.
- Când mergem la Milano?
La preţ bun şi cu evitarea aglomeraţiei din alte perioade, veţi găsi atât zborurile, cât şi cazarea mult mai ieftine dacă alegeţi primăvara şi toamna pentru vizita voastră. Este bine să urmăriţi ofertele şi să faceţi rezervarea cu minim o lună înainte. Atunci când sunt festivaluri de modă, preţurile hotelurilor cresc.
- Cum ajungem la Milano?
Biletul de avion trebuie să fie primul lucru cumpărat, indiferent de destinaţia aleasă. De fapt, acesta este un factor definitoriu dacă plecaţi undeva cu buget redus. Preţul biletelor pentru Milano porneste de la 9 euro uneori şi ajung, în cazul curselor low cost, la aproximativ 50 de euro de persoană dus-întors. Vorbind despre călătorie cu buget redus nici nu am căutat companiile de linie, care au preţuri mult mai mari. Puteţi combina chiar două companii aeriene pentru dus-întors, dacă orarul de zbor vă convine mai mult aşa. Milano are trei aeroporturi-Malpensa, care este cel mai mare, Bergamo şi Linate. Ca să ajungeţi în oraş puteţi lua atât trenul cât şi autobuzul. De exemplu, pentru Linate, există autobuzul 73 care ajunge până în Piaţa San Babila. Trenul de la Bergamo face aproximativ o oră până Milano, iar preţul biletului este 5 euro. Din gară puteţi lua metroul care vă duce în orice colţ al oraşului.
- Cum alegem cazarea?
În funcţie de buget, cazarea în hotelurile din Milano poate fi de două stele, cu minimum necesar, sau de cinci stele dar cu tarif pe măsură. La finalul lunii septembrie, cea mai ieftină cazare în Milano era de 50 de euro pe noapte, dar într-un BB (bed and breakfast) în timp ce pentru un hotel de patru stele preţul pe noapte poate depăşi 100 de euro. De cele mai multe ori micul dejun intră în preţul cazării, dar nu vă aşteptaţi ca meniul să fie diversificat prea mult, pentru că italienii mănâncă puţin la micul dejun şi atunci au senzaţia că toate naţiile trebuie să le urmeze exemplul. Foarte important este ca hotelul să se afle lângă o staţie de metrou şi astfel nu mai cotează că este departe de centrul oraşului.
4.Cum călătorim în Milano?
Metroul este cea mai bună variantă pentru a te deplasa în Milano. Acesta are patru linii şi chiar dacă cea mov este M5, în realitate M4 care va ajunge la aeroportul Linate nu există încă, ci va fi gata în 2020. Metroul este foarte rapid şi ajungi în doar câteva minute oriunde îţi doreşti. Este bine să-ţi cumperi abonament pentru câte zile stai. Pentru două zile de exemplu, acesta costă 8,5 euro de persoană. Este însă o investiţie bună pentru că indiferent cât de mult aţi merge pe jos, tot veţi apela şi la metrou, Milano fiind un oraş foarte mare.
5.Ce vizităm în Milano?
Comparativ cu Roma de exemplu, unde ai nevoie de două săptămâni pe puţin să vezi toate obiectivele turistice şi tot o să rămână câte ceva de contemplat şi pentru altă dată, în Milano sunt mai puţine de vizitat şi ca să bifezi cele mai importante obiective sunt suficiente 3 zile. Încălţaţi-vă corepunzător (ceva comod, dar cu talpa groasă, pentru că cele mai multe străzi au piatră cubică) şi porniţi la drum. Coborâţi din metrou la staţia Duomo şi cum veţi ieşi la lumină veţi vedea una dintre cele mai frumoase catedrale, Domul, pe care le-aţi văzut vreodată tronând piaţa cu acelaşi nume. Pentru a vizita frumosul lăcaş de cult este bine să mergeţi în zilele lucrătoare, pentru că în weekend cozile sunt kilometrice. biletul de intrare cel mai bun este şi cel mai scump, adică 15 euro şi cuprinde vizitarea catedralei, a muzeului arheologic de la subsol (în care eu nu am putut sta nici un minut din cauza mirosului greu de umezeală şi mucegai), Muzeul Domului care se află în clădirea din partea dreaptă a catedralei şi în care pot fi admirate diverse statui şi obiecte aduse, chipurile, spre conservare aici, dar şi acoperişul catedralei, care este de neratat. În biletul de 15 euro intră urcarea pe acoperiş cu liftul. Vă recomand să nu vă „zgârciţi” ca mine şi să luaţi biletul de 11 euro cu urcare pe scări. Veţi fi „leşinaţi” când veţi ajunge pe acoperiş, pentru că scările sunt înguste şi abrupte şi mai ales..multe, de îţi dau senzaţia că nu mai ajungi. De pe acoperiş puteţi admira atât arhitectura clădirii, cât şi oraşul până departe. Doar 2,5 euro costă biletul care vă permite accesul în biserică şi în muzeul arheologic.
În partea stângă a Domului puteţi descoperi Galeria Victor Emanuel al II-lea, o stradă acoperită cu sticlă care uneşte Piaţa Domului şi Piaţa Scala şi care a fost făcută pentru a aniversa unirea Italiei, în 1867. Arhitectura este superbă şi în afară de dantelăria de fier şi sticlă veţi descoperi mozaicurile de pe jos. Galeria în formă de cruce latină găzduieşte numeroase magazine de designer, dar şi cafenele elegante. Cred că este inutil să vă spun că preţurile din aceste magazine sunt cam cât salariile celor mai mari directori de insitituţii publice pe lună, pentru un singur produs, iar un pahar mic cu suc este cam 10 euro la cafenea. Luând-o spre piaţa Scala veţi descoperi şi cel mai cunoscut teatru din lume, Scala, care nu arată senzaţional pe exterior şi aţi putea uşor să-l treceţi cu vederea. Interioarele, însă, sunt frumoase şi merită vizitate.
Cadrilaterul modei, aşa cum se numeşte traseul dintre câteva străzi de pe lângă Dom, ascunde magazine pe care le vezi în filme. Şi ca din filme pe aceste străzi sinuoase, medievale, ca Via della Spiga sau Via Senato, se plimbă doamne decadent de elegante în drum spre prezentări de modă exclusiviste. Dacă nu demult, calculam câte guri s-ar hrăni de pe urma genţilor Elenei Udrea, probabil că vestimentaţia acestor femei ar putea finanţa orfelinate întregi.
Ceva asemănător este şi cu Castelul Sforzesco, care a avut perioada sa de glorie prin 1450. De atunci, însă a fost pe rând fortăreaţă militară, cazarmă şi treptat a devenit o ruină. A fost reparat în 1893 după lanurile arhitectului Beltrami. Interioarele găzduiesc acum arme vechi, tezaurul familiei Sforza şi mai multe muzee de artă.
În Milano, în Biserica Santa Maria delle Grazie există fresca renumită a lui Leonardo da Vinci, Cina cea de taină. Pentru a o vedea este nevoie însă de rezervare din timp, adică cu aproximativ o lună înainte, pentru că sunt permise doar grupuri restrânse, iar biletul de intrare costă 8 euro. Rezervări puteţi face aici. http://www.vivaticket.it/index.php?nvpg[evento]&id_evento=931728&idt=744
- Ce şi unde mâncăm?
Este clar acum că trebuie să mănânci dacă ţi se face foame. În Milano se mănâncă bine peste tot dar în Centru preţurile sunt piperate. O sticlă de 250 de ml de suc costă 4 euro, o bere de 500 de ml şi 8 euro, o brioşă mică-mică 3 euro, iar un panini, un fel de sandviş după care italienii sunt înebuniţi costă aproximativ 5 euro. Cartierul Brera, de exemplu, cartierul artiştilor, are şi cafenele cu preţuri mai bune, dar în general chiar dacă artiştii nu prea au bani, aici, mâncarea este destul de scumpă. Naviglio, locul unde mă aşteptam să găsesc cine ştie ce canal navigabil,(n.a. în realitate sunt doua canale cu apă stătută de o jumătate de metru) este ideal pentru ceea ce milanezii numesc happy hour-adica după ora 16, în mai toate localurile se servesc bufete cu tot felul de mâncăruri delicioase la preţuri cuprinse între 7 şi 12 euro de persoana. De fapt, comanzi o băutură din meniu, care chiar dacă costă acolo 3 euro poate costa 8 dacă atât e oferta, dar în acest preţ intră băutura şi mâncare cât poţi duce. Nimeni nu se uită lung dacă faci mai multe drumuri să-ţi umpli farfuria cu tot felul de bunătăţi. Acelaşi gen de meniu l-am găsit mai peste tot prin Milano, evident nu în cartierele centrale, dar noi l-am savurat în Piaţa Garibaldi. Ca şi prin alte oraşe din Europa o alegere ieftină poate fi mâncarea arăbească, un kebap de exemplu costând 5 euro o porţie săţioasă. Ceea ce mie mi s-a părut foarte frumos este că milanezii înţeleg perfect momentul “dolce farniente”, adică minunatele clipe în care nu faci nimic. Aşa că îşi cumpără un pahar de vin pe care îl savurează alături de bruschette cu roşii sau sandvişuri cu prosciuto. Povestea astă costă cam 10 euro, în funcţie de locul în care se serveşte. Deserturile sunt şi ele foarte bune, dar neapărat trebuie să încercaţi gelatto, o îngheţată excelentă şi cremoasă care costă între 2,5 şi 4 euro o cupă uriaşă. Pentru micul dejun, dacă nu îl aveţi prins în cazare, mergeţi cu încredere în supermarketuri pentru că acolo veţi găsi la preţuri decente tot ce poate forma un mic dejun copios pe care să-l serviţi în cameră sau la pachet pe stradă.
- Ce cumpărăm de la Milano?
Aici povestea se complică puţin pentru că inclusiv magnetul de frigider pe care îl cumpără tot omul, la Milano este 4 euro. Minim. Comparativ cu roma, unde am găsit peste tot şi magneţi cu 1 euro. Am căutat un preţ mai mic (de, mulţi prieteni!) peste tot. Şi în cartiere şi în centru, dar nimic. 0,50 de euro cenţi era cea mai mică vedere, iar pliantul cu 20 de fotografii costa între 3 şi 5 euro. Cât despre haine, pentru că nu degeaba este Milano „oraşul modei” perioada de reduceri este în ianuarie şi în iulie. Dar şi atunci vă puteţi apropia doar de brandurile pe care le găsiţi şi la noi.
Milanezii de rând cumpără, însă, chiar haine de designer din târgurile deschise pe anumite străzi o dată pe lună. Aici poţi găsi bluziţe şi fustiţe frumoase şi la 4 euro bucata, geci de fâş moderne la 25 de euro, dar şi paltoane foarte elegante la 60 de euro. O specialitate milaneză este panettone pe care îl găsiţi şi la noi de sărbătorile de iarnă. Acest cozonac cu bucăţi de portocale confiate ar putea fi un cadou frumos, chiar dacă costă cam 10 euro bucata. Peste tot prin Milano veţi găsi negrii din ţări africane care vând pe marginea străzii genţi. Foarte frumoase, dar copii ale brandurilor cunoscute, nu originale. De altfel, dacă negociaţi le puteţi cumpăra şi la 15 euro, deci e clar că o geantă Prada nu ar putea fi niciodată şi niciunde găsită la acest preţ. La fel, pe Navigle Grande, se vând bijuterii la preţuri accesibile din argint, dar nu e vorba de argintul pe care îl cunoaşteţi, ci cel tibetan, de calitate mult inferioară. Doar aşa se explică că veţi găsi inele şi cercei şi la preţul de 5 euro. Ţineţi minte, însă, importante nu sunt suvenirurile, ci amintirile frumoase pe care le veţi purta în gând peste tot pe unde veţi merge! Pe joia viitoare!