Un nou studiu realizat pe grăunţele de zircon din mostrele de sol selenar obţinute în misiunile Apollo sugerează că satelitul natural al Terrei s-ar fi format cu 40 de milioane de ani mai devreme decât se credea.
Conform oamenilor de ştiinţă, Luna s-a format la puţin timp după Terra, în urmă cu aproximativ 4,4 miliarde de ani, pe când Sistemul Solar era tânăr. Atunci, o planetă de dimensiunea aproximativă a lui Marte s-ar fi ciocnit cu Pământul.
În urma ciocnirii, un uriaş nor de resturi a fost proiectat în spaţiu, formând inele pe orbita Pământului. Ulterior, materia care forma aceste inele s-a agregat rezultând Luna.
„Aceste cristale (de zircon n.r.) sunt cele mai vechi dovezi formate după impactul gigantic„, a declarat cosmochimistul Philipp Heck, de la Universitatea din Chicago. „Şi pentru că ştim cât de vechi sunt aceste cristale, ele servesc ca reper pentru cronologia selenară„.
„Este uimitor să poți avea dovezi că stânca pe care o ții este cea mai veche bucată de lună pe care am găsit-o până acum. Este un punct de ancorare pentru atâtea întrebări despre Pământ. Când știi cât de vechi are ceva, poți înțelege mai bine ce s-a întâmplat cu el în istoria sa”, a spus dr. Jennika Greer de la Universitatea din Glasgow, autorul principal al studiului.
Acum, cercetătorii spun că noi tehnici analitice par să confirme faptul că cristalele s-au format mai înapoi în timp.
Abordarea, cunoscută sub numele de tomografie cu sondă atomică, implică utilizarea unui laser pentru a evapora atomii din cristale care au fost ascuțite la un „vârf nano” foarte fin. Masa acestor atomi poate fi apoi detectată și proporția diferitelor tipuri de atomi de uraniu și plumb – cunoscuți sub numele de izotopi – poate fi măsurată. Deoarece uraniul se transformă în plumb în timp prin descompunere radioactivă, această proporție poate face lumină asupra vechimii cristalelor.
Rezultatul, scrie echipa în jurnalul Geochemical Perspectives Letters, este că cristalele și, prin urmare, satelitul nostru, par să aibă o vechime de cel puțin 4,46 miliarde de ani.
„Această vârstă împinge în urmă vârsta primei scoarțe lunare conservate cu aproximativ 40 [milioane de ani] și oferă o vârstă minimă de formare a Lunii în termen de 110 [milioane de ani] după formarea sistemului solar”, scrie echipa.
„Acest studiu exemplifică, de asemenea, marele beneficiu al misiunilor de returnare a eșantioanelor și al unei curații adecvate”, a adăugat Tartèse. „La mai bine de 50 de ani după ce aceste mostre au fost returnate, încă facem descoperiri cheie despre Lună și sistemul solar interior, pe măsură ce tehnologia continuă să se dezvolte.”
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.