Sunt zile și nopți în care amintirile cu Petrolul jucând în primul eșalon nu-mi dau pace. În fiecare zi de vineri mă surprind analizând programul televizărilor la Liga Națională și, de fiecare dată, ca într-un joc al copilăriei, mă întristez când numele echipei favorite lipsește. Și, mereu, gândul îmi zboară la trecut – nu neapărat cel apropiat, după venirea lui Walter&Capră – cât la cel în care Petrolul făcea și navetă între eșaloane dar niciodată nu capota, era mereu în centrul atenției oamenilor din urbe.
Și pe atunci exista fenomenul politic, dar unul care nu se prea vedea și nici nu-i simțeai implicarea “în tot și-n toate”. Politicienii, unii parcă mai cu frică de Dumnezeu, încercau marea cu sarea dar, în destule rânduri, rămâneau doar cu sarea pentru că apa mării se dovedea prea adâncă iar stilul lor de înot, puțin convențional.
Am avut parte de politicieni versatili, mulți dintre ei veniți de la șaibă dar deciși să ajungă în vârful ierarhiei. Nu s-ar fi putut dacă nu erau sprijiniți și, mai ales, dacă votul ar fi decurs fără imbecila măsură a acceptului la grămadă, pe liste de partid!
Cu astfel de oameni, prea mulți alunecoși, unsuroși chiar, fenomenele sociale au apus încet-încet, ajungându-se la demența momentului actual!
Revenind la fotbal dar și la sport în general, politicienii de carton ai urbei au simțit puterea uriașă a fenomenului galben-albastru și au acționat imediat. Locomotiva “lupilor” a deraiat târziu, numai după ce reușise să-i înalțe spre vârf pe ultimii primari, iar acum, deschiolată, se vede părăsită, chiar dusă la Remat de către unii! Să se mai câștige și de acolo ceva, de s-ar putea!
Norocul absolut al acestei echipe vine, în cea mai mare măsură, din puterea colosală a spiritului emanat de suporteri. Un spirit viu, adesea un taifun, mereu un vulcan. Ajutorul material imediat, puterea de reacție pe termen scurt, ambiția de a demonstra că iubirea este unică și adevărată au arătat mai mult decât toate cuvintele goale de sens și promisiunile formulate de cei care zic că ne conduc…
Petrolul, marea echipă, poate renaște doar dacă este iubită necondiționat. Petrolul are o singură șansă pentru a reuși iar aceasta nu trebuie să fie legată de lumea glisantă a politicii! Petrolul nu trebuie să mai viseze la banii comunității, modelul cel mai corect fiind acela al unei organizări într-o societate pe acțiuni la care toți cei ce doresc să aibă acces! Este modalitatea morală, curată, nesuspicionată de absolut nimeni! Actuala mașinuță cu motor de avion ar putea avea viață doar cu condiția căpătării legitimității din partea consilierilor locali. Aceștia sunt obligați să accepte cedarea dreptului de folosință al mărcii unui club care, se știe și se vede, se bucură de marea susținere a comunității! Și care, mai mult decât atât, a contribuit – și încă o mai face! – la imaginea orașului în țară și în lume!
Am ajuns, cum se vede, la o nouă filă din stufosul compendiu al politicii regățene. Fără să vrem, ne vedem în fața unei noi provocări de care depindem atât de mult. Revenim la vechea joacă de-a dragostea pentru Petrolul! Și retransmitem mesajul domnilor consilieri: decideți în spiritul trecutului, respectați prezentul și dați o șansă viitorului! Nu aveți nevoie de tehnici de actorie pentru a explica deoarece, se știe, în viață nu există nu pot! Există doar nu vreau! Dacă vrei, poți! Trebuie doar să vrei cu adevărat! În limita legii, firește!