Ioan Bell, fost tractorist și cunoscut pentru rolul său esențial în aprovizionarea cu lână a Fabricii „Textila” din Cisnădie, a devenit un simbol al orașului după ce, în 1995, a preluat responsabilitatea întreținerii ceasului de pe turnul Bisericii Evanghelice din localitate. De atunci, Bell a devenit nu doar meșteșugarul care asigură ora exactă, ci și o parte integrantă a comunității, relatează Turnul Sfatului.
Bell povestește cu mândrie despre cum a învățat să regleze și să îngrijească ceasul, subliniind importanța muncii sale pentru locuitori: „Chiar dacă oamenii au ceasuri la mână sau pe telefoane, toți își îndreaptă privirea spre turnul bisericii”, explică el.
Instalat cu sprijinul comunității săsești, ceasul de pe turnul bisericii a fost dotat cu cadrane doar pe trei dintre cele patru laturi ale turnului, accesibile doar celor care au contribuit financiar: „A fost o socoteală corectă: plătești și afli cât este ceasul”, adaugă Bell. De asemenea, expresia „plătim nemțește” încă este folosită în Transilvania pentru a descrie această practică.
Locuitorii din zona Șelimbărului nu pot vedea ora exactă de pe turnul bisericii, dar sunt ținuți la curent cu ajutorul clopotelor. Bell explică: „La un sfert de oră bate un clopot o dată, la jumătate de oră de două ori, iar la trei sferturi de oră de trei ori. Clopotul mare bate de câte ori este ora: de 5 ori pentru 5, de 12 ori pentru 12 și așa mai departe.”
Bell oferă și un detaliu istoric despre clopotele bisericii: „Trei dintre cele patru clopote au fost topite în Primul Război Mondial și transformate în țevi de tun. În 1922, ele au fost duse la Sopron, în Ungaria, unde au fost topite din nou și transformate în clopote. Cel care nu a fost topit este acum cel mai vechi, datat 1661.”
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews