„În calitate de utilizator al Internetului puteți contribui la limitarea influenței negative exercitate de fake news prin a nu trimite mai departe nechibzuit tot ce v-a fost trimis. Fiindcă dezinformările nu se propagă cel mai adesea intenționat și din rea voință, ci din neatenție sau din imbold emoțional. Cel mai bine nu dați informația mai departe dacă aveți dubii în privința sursei și credibilității ei.”
Deutsche Welle
Pandemia SARS-CoV-2 ne-a oferit mari provocări, pentru că prin fake news au fost provocate mase mari de oameni să protesteze sau să recurgă la nesupunere civică, sub convingerea că am fi devenit cu toții obiectul unui masiv și global experiment social, în numele unui virus inventat, dar inexistent, cu scopul de întărire a controlului statului asupra vieții noastre private.
Tocmai ce debuta valul cinci al pandemiei în Europa, că Federația Rusă a început să adune la granița cu Ucraina și în Belarus efective ce au atins la începutul anului curent 200 de mii de soldați, cu care a invadat țara vecină. Timp de aproape cinci luni, efortul de dezinformare al Moscovei a avut ca temă negarea intențiilor de a invada Ucraina, acreditând în schimb că vrea să „negocieze” cu Occidentul o „sferă de influență”.
După ce Vladimir Putin a dat ordinul de invazie, dezinformarea și războiul informațional și-au schimbat obiectivele, și putem numi câteva mesaje false menite să servească noului scop: (i) nu este război, este o operațiune specială; (ii) Rusia a fost obligată să intervină pentru că la Kiev este instalat un guvern nazist, care se pregătește să se înarmeze nuclear și cu arme biologice, cu care să atace Federația Rusă; (iii) Federația Rusă este în război cu occidentul, purtat prin proxy, adică prin naziștii din Ucraina.
În fine, ultimul fake news lansat de Moscova, din momentul în care a aflat că există o șansă ca Ierusalimul și Kievul să fi ajuns la o înțelegere pentru a achiziționa sistemul de apărare antiaeriană Iron Dome, a fost aceea că Israelul sprijină regimul nazist din Ucraina și nici măcar nu este pentru prima dată în istorie, pentru că și Hitler avea sânge de evreu.
CE ESTE FAKE NEWS DE FAPT?
• Știrile false – fake news – reprezintă un tip de „jurnalism galben” sau de propagandă, care constă în răspândirea de informații false difuzate prin mass media tradițională sau prin social media tradițională precum TV sau ziare. Știrile false sunt scrise și publicate cu intenția de a induce în eroare, în scopul de a deteriora reputația unei agenții, entități sau persoane, precum și pentru câștig financiar sau politic, de multe ori folosind titluri senzaționale, necinstite, sau pur și simplu fabricate pentru a crește numărul de cititori, pentru răspândirea în mediul online și pentru venituri prin click-uri pe Internet. În acest din urmă caz, este similar cu titluri senzaționale de tip „clickbait” din mediul online și se bazează pe veniturile generate, indiferent de veridicitatea poveștilor publicate. (wikipedia)
• Fără o reglementare clară, fake news este interpretat drept o știre complet falsă sau cu pasaje incomplete, respectiv parțial adevărate, lansată în scopul formării unor opinii eronate de către cei care o accesează. (sri.ro)
• Așa cum îi spune și numele, fake news înseamnă știri false. Doar că lucrurile, în realitate, nu sunt atât de clare, atât de „alb-negru”. Știrile false pot să nu fie știri deloc – nu se reduc exclusiv la sfera jurnalismului ci se referă la un întreg ecosistem de informare, în special în mediul digital, pot fi total neadevărate sau parțial adevărate. Evident, o știre neadevărată pornește de la o poveste inventată, menită să atragă atenția cititorului și de multe ori, să inducă un anumit comportament. Există și știrile parțial adevărate, care au la bază doar un mic procent de real, dar care nu sunt prezentate 100% corect.
Dacă, de exemplu, într-o știre se citează doar un fragment dintr-o declarație a unei persoane publice, de regulă foarte cunoscute, se poate crea o imagine falsă asupra întregului context. Indiferent dacă există intenția de a induce în eroare o anumită audiență sau dacă este pur și simplu o eroare nevinovată, efectele pot fi la fel de nocive. Distribuirea acestei informații de către un utilizator, chiar cu bune intenții dar fără o experiență adecvată în evaluarea conținutului, poate deveni o sursă de dezinformare și poate duce la formarea unei opinii generale care să nu aibă o bază reală. (orange.ro)
Fake news nu sunt un fenomen nou, ce este nou ține de comportamentul nostru în lumea digitală, ușurința și rapiditatea cu care putem împărtăși o informație și nu în ultimul rând numărul mare de persoane la care putem ajunge prin intermediul social media. În mulțimea de informații pe care le primim zilnic este destul de greu să distingi între real și ficțiune, dar tocmai de aceea este necesar să păstrăm o atitudine critică în fața avalanșei de informații care riscă să ne copleșească.
Breasla jurnaliștilor este extrem de afectată de fenomenul fake news, așa cum orice jurnalist serios vă poate mărturisi cu mâna pe inimă. Prin urmare breasla încearcă să reacționeze cât poate mai bine și mai organizat.
Un exemplu este „Asociația Alianța Internațională a Jurnaliștilor Români”, înființată de mai mulți oameni de presă cu scopul de a susține presa de limba română, a jurnaliștilor și creatorilor de conținut media.
Dintre cei care conduc această asociație astăzi fac parte: Marian Voicu, realizator TVR, producător și prezentator al emisiunii „Breaking fake news”; Cătălin Gomboș, jurnalist la „Radio România”; Mădălin Necșuțu („Mediafax”, „Ziua”, „Curentul”) și Sergiu Dan de la agenția Rador.
„Asociația Alianța Internațională a Jurnaliștilor Români” a pus bazele platformei de știri „Veridica”, cu scopul de a lupta cu fenomenul fake news. „Veridica” este o publicație specializată în monitorizarea, analiza și demontarea campaniilor de fake news, dezinformare și manipulare din Europa Centrală și de Est, într-un context geopolitic tot mai fluid.
Proiectul a fost lansat în contextul crizei sanitare și infodemiei și este realizat împreună cu jurnaliști, experți și cercetători din Europa Centrală și de Est, cu susținerea unor organizații neguvernamentale și reprezentanțe diplomatice de la București și implicarea socială a unor companii partenere. (veridica.ro)
FAKE NEWS, SUBIECT DE CONFERINȚĂ
Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității „Ovidius” din Constanța a organizat săptămâna trecută Conferința Națională care a reunit sub titlul „Securitate și fake news” o pleiadă de experți și personalități care au avut ceva interesant de spus despre acest termen care ne ridică semne de întrebare nu de ieri de astăzi, dar mai pregnant totuși din momentul în care rețelele de socializare au intrat în viețile noastre de zi cu zi, cu zgomotul informațional aferent.
Sursa: drept.univ-ovidius.ro/images
Prima intervenție în lucrările conferinței i-a aparținut profesorului Dan Dungaciu, de la Laboratorul pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), care funcționează în cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române.
LARICS este un laborator gândit de sociologi, care are ca metodă de lucru gândirea în doi pași: primul este cercetarea gradului de încredere socială în instituțiile unui stat sau a unei entități mai ample (UE, NATO etc.), al doilea este cel de analiză a operațiunilor de manipulare și dezinformare.
Conform lui Dan Dungaciu, apariția radioului și a televiziunii au creat teoria „injecției mediatice”; dar injecția mediatică nu este soluția, dacă nu este bine cunoscut foarte bine – din punct de vedere psihosocial – mediul de destinație al informațiilor de tip propagandistic.
O populație care nu are încredere în instituțiile statului și, implicit, în mesajele pe care acestea le difuzează în mediul public, devine foarte vulnerabilă la dezinformare. De unde derivă și o primă concluzie: bătălia pentru dezinformare se dă și prin nevoia de a întări credibilitatea instituțiilor statului în ochii populației.
Sursa: Stan Petrescu, Intelligence Studies Center for Security and Applied Geopolitics-CSIS
În Federația Rusă, la acest moment, 66% din populație crede că țara merge într-o direcție bună; adică majoritatea are încredere în statul rus și instituțiile sale. Deloc surprinzător, 72% dintre ruși au o părere proastă său foarte proastă despre Occident, inclusiv tinerii.
O altă concluzie ce derivă de aici: Occidentul nu va putea pe termen scurt, poate nici mediu, atitudinea populației din Federația Rusă asupra războiului dus în Ucraina.
Nici Europa nu mai are încredere în Rusia. Din Rusia, prin urmare, nu mai pot veni mesaje directe care să influențeze populația din Europa; așa că războiul informațional dus de Rusia și-a modificat metodele și se bazează pe propagarea de mesaje indirecte, care să șubrezească relația dintre cetățeni și stat, respectiv dintre cetățeni și instituțiile Uniunii Europene.
Adrian Stoica, Decanul Facultății de Drept și Științe Administrative, gazda conferinței, s-a întrebat în intervenția sa dacă reacția societății în fața fenomenului organizat al dezinformării și propagandei care folosesc fake news nu ar trebui să devină mai aspră, restrictivă, prin reglementare și interzicere, cum s-ar spune.
Desigur, acest lucru implică limitarea sau condiționarea exercițiului unor drepturi fundamentale, prevăzute de articolul 53 din Constituție sau de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În contextul discuției, profesorul Adrian Stoica a arătat că Uniunea Europeană a adoptat din 2014 încoace, ca urmare a intensificării războiului informațional al Rusiei împotriva Europei, două regulamente: Regulamentul 833 din 2014 și, în martie anul curent, Regulamentul 350, care îl completează pe cel anterior.
Ambele au în vedere măsuri necesare pentru consolidarea rezilienței Uniunii și statelor membre, pentru a contracara eficient amenințările hibride provenind dinspre Moscova, inclusiv dezinformarea.
Vasile Doru Marineanu, de la Centrul Național de Psihologie și Sănătate Comportamentală din cadrul Ministerului Apărării Naționale a făcut trecerea între știrile false din pandemie și cele ale războiului din Ucraina.
Fake news din perioada de pandemie a fost denumit de Organizația Mondială a Sănătății „Fenomenul Infodemiei”, prin infodemie înțelegând o epidemie (abundență nemaiîntâlnită) de știri false menite să împiedice autoritățile (naționale, internaționale) să ia măsurile de sănătate publică destinate gestionării fenomenului pandemic.
În România, de exemplu, o echipă specializată a analizat fenomenul știrilor false propagate în perioada de pandemie și s-a identificat astfel legătura sa cu propaganda rusă, în centrul căreia a stat platforma „Sputnik”. Întreaga rețea care dezvolta și propaga știri false în pandemie a balansat ulterior pentru a susține retorica Kremlinului în pregătirea invaziei din Ucraina. Din fericire, la acest moment „Sputnik” în limba română (sputnik.ro, sputnik.md) nu mai poate fi accesată.
OPINIA PROFESORULUI CRISTIAN BARNA
Cristian Barna, creatorul platformei „Intelligence4All”, speaker la conferința organizată de Universitatea „Ovidius”, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări pe marginea intervenției sale.
Fake-news la vreme de război, așa putem defini tema principală a Conferinței Naționale „Securitate și fake-news”, pentru că propaganda și războiul informațional duse de Federația Rusă în pregătirea și ducerea războiului din Ucraina sunt preocupările majore la acest moment. În fapt, despre ce este vorba, din perspectiva expertului?
Situația actuală este consecința strategiei rusești divide et impera, în care utilizarea agresivă a instrumentelor hard power intimidează statele riverane. Dezinformarea și propaganda sunt parte a strategiei Rusiei față de statele riverane Mării Negre, circulația narațiunilor inventate de mașina de propagandă vizând amplificarea nesiguranței. Concepția Rusiei despre război este că acesta se poartă în și cu mintea adversarilor, componenta psihologică și informațională fiind parte a acestui război hibrid.
Scopul războiului informațional rus privește deteriorarea sistemelor, proceselor și resurselor informaționale, efectul scontat fiind spălarea creierului populației, pentru ca mai apoi populația să contribuie la destabilizarea societății și statului. Propaganda, instrument folosit și de fosta Uniune Sovietică, a fost adaptată la noile instrumente media.
Modalitățile de desfășurare a acestei propagande și utilizarea resurselor sunt ajustate în funcție de particularitățile fiecărei ținte și țări. Influența Rusiei în mass-media din statele riverane Mării Negre se manifestă prin: stabilirea unei dependențe financiare pentru mass-media pro-Kremlin; utilizarea unor companii comerciale, ONG-uri, instituții educaționale și culturale pentru stabilirea agendei; exploatarea deficitelor de guvernanță pentru a combate transparența și libertatea mass-media și, nu în cele din urmă, prin distribuirea de fake news cu ajutorul internetului și a rețelelor sociale.
Ce speră, concret, Kremlinul să obțină prin utilizarea pe scară largă a acestei componente a războiului său hibrid?
Principalele obiective ale acțiunilor propagandistice ale Rusiei sunt reînvierea sau inventarea unor vrăjmășii istorice între vecini. Cum poate face acest lucru? În primul rând prin reinterpretarea istoriei pentru a contesta granițele existente sau încadrarea relațiilor etnice și a minorităților într-un scenariu confrontațional. Se mai remarcă folosirea narațiunilor negative dintr-un stat pentru a influența percepția sau emoțiile în alt stat.
Ce am văzut încă din perioada de pandemie, este tendința de a valorifica nemulțumirile anti-sistem, încurajarea dizidenței și euro-scepticismului.
Un alt narativ folosit, mai ales în justificarea necesității de a purta războiul, este demonizarea alterității, a celuilalt, mai ales în interiorul societăților care sunt din ce în ce mai polarizate față de problema imigranților și a globalizării. În fine, prezentarea NATO ca un agresor care dorește izbucnirea unui nou Război Rece, în comparație cu Rusia care doar își protejează interesele în regiune.
Cristian Barna, după experiența ta de ofițer în Serviciul Român de Informații și de cadru didactic la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, ce crezi că pot și trebuie să facă serviciile de informații pentru a contracara războiul informațional al Kremlinului?
Pot face foarte multe și este și de datoria lor să o facă. Dar, așa cum au subliniat și mulți dintre antevorbitori, capacitatea lor de acțiune și succesul intervenției depinde foarte mult de nivelul de educație și cultura de securitate a populației.
Una dintre misiunile principale ale serviciilor de informații este aceea de cunoaștere a surselor și actorilor implicați, cunoașterea scopurilor politice, sociale, economice urmărite și a mijloacelor folosite de actorii implicați. Importantă este și cunoașterea caracteristicilor propagandei (subiecte, natura surselor, canalele de diseminare, ținte).
O altă misiune este aceea de a identifica vulnerabilitățile și a punctele forte ale agresorului, în special cele axate pe subversiunea politică, recrutarea populației locale, atacurile cibernetice și descurajarea coercitivă.
În fine, dar nu în cele din urmă, consolidarea capacității de avertizare timpurie, cooperarea cu mediul academic, mediul privat sau societatea civilă, pentru a contribui la reziliența societății în ansamblul său în fața metodelor de ducere a războiului informațional.
MIC DICȚIONAR, LA FINAL
BOT (cont automat) – soft cu inteligență artificială care mimează comportamentul uman în interacțiunea cu alți utilizatori online;
CLICK-BAIT – formă de a atrage atenția pentru a determina accesarea unui anumit link;
DEEPFAKE – falsificarea/alterarea conținutului audio sau video cu ajutorul inteligenței artificiale;
TROLLING – activitate în mediul online derulată de persoane care, prin postarea de mesaje și comentarii, au scopul de a distrage atenția sau de a provoca răspunsuri emoționale ale celorlalți utilizatori;
TYPOSQUATTING – acordarea de nume aproape similare de URL-uri cu cele legale, schimbând o literă, o cifră, inversând unele caractere.