„Am trecut duminică 8 octombrie, fără nicio problemă de două ori din Palestina în Israel și invers (din Betleem în Ierusalim, de aici am mers în Ierihon, iar apoi am plecat spre partea de nord a țării, în Nazaret). Toate magazinele, restaurantele, bisericile, benzinăriile, străzile sunt deschise. Probleme sunt grave, momentan, doar în zona Fâșiei Gaza. Acolo, lsrael a izolat zona pe un perimetru de 70 kilometri. Doar acolo i s-a cerut populației să stea în casă și toate instituțiile/magazinele etc. sunt închise. Însă, toate obiectivele turistice sunt la aproximativ 180-200 de kilometri distanță de acea zonă de conflict. Așadar, pot să spun cu toată onestitatea că în presă evenimentele prezentate sunt exagerate. Vor să atragă atenția lumii întregi, pe de o parte palestinienii susținuți de țările musulmane, pe de alta Israelul susținut de aliații occidentali tradiționali. Oricum, amândouă țările trăiesc de pe urma turismului, așa că, și unii și alții au interes să îl protejeze.”
Ciprian Nedelcu, preot la Parohia Ortodoxă Română din Leeds, preluat de Adevărul
Cabinetul de Securitate al Israelului a votat trecerea oficială a țării în stare de război și a dat aprobarea pentru activități militare semnificative, a anunțat duminică, 8 octombrie ac., biroul premierului Benjamin Netanyahu. Decizia cabinetului de securitate conferă declarației un statut legal, în conformitate cu Legile fundamentale ale statului.
Cel puțin 600 de israelieni fuseseră uciși până la acel moment, dintre care 44 de soldați, și peste 2.000 au fost răniți. De asemenea, peste 370 palestinieni fuseseră uciși, inclusiv 20 de copii, și peste 2.200 au fost răniți în urma loviturilor aeriene din Gaza, tot până la ora reuniunii Cabinetului de Securitate, ala după cum anunțase Autoritatea Palestiniană; 7 persoane fuseseră ucise de focurile armatei israeliene în Cisiordania.
Și Consiliul de Securitate al ONU s-a întrunit, după ce secretarul general, António Guterres, a chemat comunitatea internațională să întreprindă toate eforturile diplomatice pentru a evita o conflagrație mai largă. Autoritatea Palestiniană a cerut reunirea miniștrilor de Externe ai Ligii Arabe; ambasadorul Ligii Arabe, Muhannad Al Aklouk, a declarat că cererea pentru întrunire a venit ca urmare a agresiunii brutale și în curs de desfășurare a Israelului împotriva poporului palestinian, inclusiv asaltarea Moscheei Al-Aqsa de către mii de coloniști. (cursdeguvernare.ro)
Israelul a recunoscut că a fost prins cu garda jos de un atac programat să coincidă cu Sabatul evreiesc și cu „Sărbătoarea Corturilor” (Sukkot), dar și cu „Bucuria Torei”, la numai o zi după celebrarea a 50 de ani de la războiul de Yom Kippur. Luptătorii HAMAS au luat cu asalt kibbutz-uri și orașe israeliene, ucigând mii de israelieni și răpind sute de persoane.
Acesta este „nine-eleven” al nostru, a declarat maiorul Nir Dinar, purtătorul de cuvânt al Forțelor de Apărare israeliene. Ne-au prins, ne-au surprins, au venit rapid din mai multe direcții, atât din aer, cât și de la sol și de pe mare, a arătat maiorul. Osama Hamdan, reprezentantul HAMAS în Liban, a declarat că atacul a arătat că palestinienii au voința de a-și atinge obiectivele indiferent de puterea și capacitățile militare ale Israelului. (ziare.com)
Harta punctelor fierbinți ale atacului de sabat al HAMAS. Sursa: cursdeguvernare.ro
Grupuri de comando al Brigăzilor Izzedine al-Qassam și ale Jihadului Islamic palestinian au pătruns în sudul Israelului, la 40 de minute după barajul de artilerie, executat de luptătorii HAMAS din Fâșia Gaza, folosind (se pare) cel puțin 3.000 de rachete. Ținta teroriștilor (circa o mie, în total) au fost kibbutzuri – așezări ale coloniștilor, orășele de frontieră, dar și miile de tineri participanți la un festival de muzică în aer liber din deșertul Negev, care au fost vânați și uciși sălbatic – rezultatul carnagiului fiind de peste 260 de morți, mii de răniți alte zeci torturați și luați ostatici.
HAMAS, STĂPÂNII FÂȘIEI GAZA
HAMAS sau „Mișcarea Islamică pentru Rezistență a Palestinienilor”, a fost înființată în anul 1988 ca o facțiune politico-militară cu pretenții de reprezenta întreg poporul palestinian și situându-se în opoziție cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei (Fatah), condusă la acea vreme de legendarul lider Yasser Arafat.
HAMAS a avut inițial un dublu scop: de a duce o luptă armată împotriva Israelului (prin intermediul aripii sale militare – Brigăzile Izzedine al-Qassam) și de a furniza programe de asistență socială. Din anul 2005, după ce Israelul și-a retras trupele și coloniștii din Gaza, HAMAS s-a implicat serios în politică: a câștigat alegerile legislative din 2006, după care, din 2007, și-a consolidat puterea în Gaza prin înlăturarea mișcării rivale Fatah a președintelui Autorității Palestiniene (de la Ramallah), Mahmoud Abbas.
După cum relatează HotNews, HAMAS a devenit mult mai vizibilă după ce s-a opus Acordurilor de pace de la Oslo, semnate la începutul anilor 1990 între Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei. În ciuda numeroaselor operațiuni israeliene împotriva acestei organizații, HAMAS a decis să-și arate opoziția prin lansarea de atacuri sinucigașe soldate cu sute de morți. Atentatele au stopat procesul de pace și l-au adus la putere pe Benjamin Netanyahu – la rândul său un oponent ferm al acordurilor de la Oslo – în iunie 1996.
Mulți palestinieni au aplaudat valul de atacuri sinucigașe organizate de HAMAS în primii ani ai celei de-a doua intifade, pentru că au văzut operațiunile ca fiind un martiraj și o răzbunare. În martie și aprilie 2004, liderul spiritual al HAMAS, șeicul Ahmed Yassin, și succesorul său, Abdul Aziz al-Rantissi, au fost asasinați în lovituri cu rachete israeliene.
Carta HAMAS definea „Palestina istorică” – inclusiv Israelul actual – drept pământ islamic și excludea pacea cu statul evreu. De asemenea, documentul ataca evreii ca popor, ceea ce le-a adus acuzația de antisemitism. În anul 2017, HAMAS a produs un nou document prin care și-a revizuit poziția: statul Israel tot nu este recunoscut, dar este acceptată oficial ideea creării unui stat palestinian interimar în Gaza, Cisiordania și Ierusalimul de Est. Documentul subliniază că lupta HAMAS nu este împotriva evreilor, ci împotriva agresorilor sioniști ocupanți.
Mohammed Deif, liderul HAMAS. Sursa: alephnews.ro
Liderul actual al HAMAS este Mohammed Deif (Mohammed Diab Ibrahim al-Masri), care, potrivit Aleph News, este extrem de discret, ceea ce nu este de mirare, dat fiind faptul că serviciile secrete israeliene au încercat în nenumărate rânduri să-l asasineze. Deif, adică „Oaspetele”, este un nume de război care are pretenția că îl caracterizează pe orice luptător Izzedine al-Qassam. La un moment dat, Deif a fost grav rănit într-un atac aerian israelian, care se pare că l-a lăsat într-un scaun cu rotile.
Analiștii israelieni și palestinieni, inclusiv oameni care l-au cunoscut pe Deif, l-au descris ca fiind un bărbat tăcut, neinteresat de rivalitățile interne ale facțiunilor palestiniene. În schimb, este foarte hotărât cu privire la schimbarea naturii conflictului israeliano-arab și la utilizarea violenței ca mijloc de a-l realiza. Deif a studiat cu Yahya Ayyash – un producător de bombe care a fost asasinat de Israel în 1996, cu un telefon mobil ce conținea exploziv – apoi a urcat în ierarhia Brigăzilor Qassam și a fost implicat în crearea primelor rachete cu care HAMAS a atacat și continuă să atace Israelul.
UN EȘEC AL SERVICIILOR DE INFORMAȚII SAU POATE CĂ NU…
Un oficial egiptean de informații, relatează HotNews, a declarat că țara sa, care servește adesea ca mediator între Israel și Hamas, a avertizat în mod repetat Israelul că se planifică o acțiune de anvergură – ceva mare -, fără a intra în foarte multe detalii. Din ce s-a văzut ulterior, opinează oficialul egiptean, israelieni s-au concentrat pe Cisiordania și au minimalizat amenințarea din Gaza.
Pe de altă parte, relatează The Wall Street Journal, planificarea atacului surpriză al HAMAS a fost sprijinită nemijlocit de ofițeri de securitate iranieni, iar Teheranul a dat undă verde pentru asalt în cadrul unei reuniuni care a avut loc la Beirut, potrivit unor membri de rang înalt ai HAMAS și HEZBOLLAH (aceasta din urmă este o organizație creată de Iran, o miliție cu baze în Liban și Siria, cu legături probate cu Gardienii Revoluției iranieni).
Intervievat de Spotmedia, scriitorul Yaniv Iczkovits [care este și rezervist, după ce a servit într-o unitate de elită a armatei israeliene] vede eșecul forțelor de securitate israeliene în termenii următori: …HAMAS plănuiește un astfel de atac de ani de zile. Ei au vorbit public despre asta și și-au declarat dorința de a trece granița, de a ucide și de a lua ostatici de ani de zile. Singura surpriză este că au reușit. Probabil că au planificat acest atac luni de zile, iar eșecul din partea israeliană este enorm. (…) Este evident un eșec al serviciului secret israelian, dar mai mult decât atât, este un eșec al strategiei Israelului condus de Netanyahu în ultimii ani. Strategia lui Netanyahu din trecut, să spunem 15 ani, a fost să mențină HAMAS în Fâșia Gaza, fără nicio încercare de a negocia un acord pe termen lung.
Yaniv Iczkovits. Sursa: spotmedia.ro
S-a gândit că în fiecare an sau o dată la doi ani vor lansa rachete și noi vom răspunde cu forțele noastre aeriene și așa va funcționa ani de zile. Ei bine, acum, este clar că politica lui Netanyahu a fost greșită și periculoasă. Și asta, fără a vorbi măcar despre ultimele nouă luni în care guvernul său a dus Israelul într-o călătorie nebună de slăbire a democrației și de divizare a națiunii și, prin urmare, de a pune în pericol securitatea națională a Israelului. Sper că se va forma un guvern de urgență, cu niște oameni responsabili la conducere, și să-i concedieze pe toți extremiștii care ne-au condus la această catastrofă.
Atacul HAMAS a început în zori, după cum relatează BBC, cu o ploaie de câteva mii de rachete asupra sudului Israelului, un atac menit să copleșească sistemul de apărare Iron Dome. Sirenele de raid aerian au început să sune până la Tel Aviv – la 60 km de Gaza – și în vestul Ierusalimului, iar deasupra orașelor în care au avut loc lovituri directe s-a văzut fum. În timp ce rachetele continuau să fie lansate, trupele palestiniene de comando se adunau în zonele pe unde plănuiau să pătrundă prin bariera puternic fortificată de la limita cu Fâșia Gaza.
Unii luptători HAMAS au încercat să ocolească complet bariera, inclusiv zburând deasupra ei cu parapante și cu barca. Forțele de apărare israeliene au declarat că au respins două încercări ale HAMAS de a trece în Israel prin debarcarea navelor pe plajă. Dar ceea ce diferențiază acest asalt au fost cele câteva atacuri directe și coordonate asupra punctelor de trecere a barierei de la frontieră.
Un cont de Telegram asociat cu aripa armată a HAMAS a postat primele imagini de la sol, realizate la Kerem Shalom – cel mai sudic dintre punctele de trecere din Gaza. Acestea arătau militanți depășind un punct de control și corpurile însângerate a doi soldați israelieni pe jos. O altă imagine a arătat cel puțin cinci motociclete, fiecare transportând doi militanți înarmați cu puști, trecând printr-o gaură care fusese tăiată în secțiunea de gard de sârmă a barierei. În decurs de câteva ore, HAMAS a găsit modalități de a intra pe teritoriul israelian pe toată lungimea barierei.
Daniel Seaman, fost oficial de rang înalt la biroul premierului israelian, a declarat pentru G4Media că a doua zi după atac s-a stabilit modul în care HAMAS a reușit să își desfășoare asaltul de sabat: Ceea ce știm în acest moment și nu era clar ieri, este că la ora 06.30 dimineața au folosit drone fără pilot pentru a distruge pozițiile electronice pe care le aveam de-a lungul frontierei, lăsându-ne militarii practic orbi la ceea ce se întâmpla.
Nu e nevoie să fii un expert în strategie pentru a uni punctele între Gaza, Teheran și Moscova, scrie The Telegraph. Asaltul devastator împotriva Israelului nu e opera unor teroriști care acționează de unii singuri. Aceștia nu sunt luptători pentru libertate disperați, încercând să-și elibereze pământul de sub ocupația imperialistă, așa cum afirmă scenariul denaturat anti-Israel – conceput inițial de KGB la Moscova. Din contră, sunt unelte care se pun de bunăvoie la dispoziția axei Iran-Rusia, care încearcă să provoace război și haos în Orientul Mijlociu urmărindu-și propriile obiective geopolitice.
Axa militară Moscova-Teheran a apărut în urma răzvrătirii contra lui Al-Assad, care a fost înăbușită de forțe proprii și interpuse ale Iranului, alături de aliații lor ruși, inclusiv celebrul grup de mercenari Wagner. Axa s-a consolidat după invazia lui Putin din Ucraina de anul trecut, când Iranul a furnizat mii de drone ucigașe Shahed.
Ambele țări, unite de interese comune de ordin geopolitic, militar și economic, dar și de hotărârea de a se opune influenței Statelor Unite, au motive întemeiate pentru a destabiliza Orientul Mijlociu, prin înlesnirea agresiunii palestiniene contra Israelului în acest moment anume. Iranul vrea să saboteze relațiile tot mai bune ale Israelului cu statele arabe, dar în primul rând normalizarea relațiilor cu Arabia Saudită, care părea iminentă înainte de război.
Din perspectiva Rusiei, un element-cheie al strategiei lui Putin este erodarea susținerii pentru ajutorul vital furnizat de Occident Kievului, dar și dezbinarea țărilor donatoare. Rusia consideră că violența din Orientul Mijlociu reprezintă o cale eficientă de a deturna atenția Americii de la războiul din Ucraina și resursele americane.
BIBI ESTE UN SUPRAVIEȚUITOR, RĂMÂNE DE VĂZUT DACĂ NU L-A PĂRĂRSIT NOROCUL…
Ambasadorul Abdel Hafiz Nofal, emisarul palestinian în capitala rusă, a declarat pentru agenția rusă de știri RBC că Mahmoud Abbas, președintele Autorității Palestiniene, urmează să întreprindă o vizită la Moscova: S-a ajuns la un acord pentru ca domnul Abbas să vină aici, la Moscova. Așteptăm o declarație oficială din partea Kremlinului (…) cu privire la data acestei vizite.
Ce caută Abbas la Moscova? Răspunsul la întrebare este important, mai ales că implică nuanțe. La cei peste optzeci de ani ai săi, Mahmoud Abbas știe că vor urma zile grele pentru palestinieni și cauza lor, confiscată de la Fatah de mult timp de către iranieni sau de alte mișcări islamiste radicale sunnite, de tipul HAMAS și Jihadului Islamic. Nici măcar în West Bank autoritatea Fatah nu mai contează prea mult. Așadar liderul de la Ramallah caută un iluzoriu sprijin din partea lui Vladimir Putin, chiar dacă înțelege bine că Moscova merge în regiune pe mâna Iranului.
De altfel, Vladimir Putin, în declarațiile sale recente, a ținut să pună războiul declanșat de HAMAS cu Israelul în legătură cu – evident, aceasta este trama zilei, pentru că îi justifică implicit și narativul privind atacarea Ucrainei – „eșecul hegemoniei” Statelor Unite:
Cred că mulți vor fi de acord cu mine că acesta este un exemplu clar al eșecului politicii americane în Orientul Mijlociu. Washingtonul a încercat să monopolizeze reglementarea conflictului, dar, din păcate, nu a fost preocupat de găsirea unor compromisuri acceptabile pentru ambele părți. A prezentat idei despre cum ar trebui să se facă și a exercitat presiuni asupra ambelor părți. De fiecare dată, însă, fără a ține cont de interesele fundamentale ale poporului palestinian.
Niciun cuvânt despre violențele anti-arabe ale Rusiei în regiune, petrecute în Siria, alături de Iran, în susținerea regimului Al-Assad. Ceea ce surprinde puțin, este că retoricii Moscovei i s-a alăturat și cea a liderului Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care se arată deranjat de sprijinul militar pe care Statele Unite îl acordă aliatului său declarat din regiune, Isralelul – afirmații făcute în cursul unei conferințe de presă comună cu [marele „amic” al Românei] cancelarul austriac Karl Nehammer:
Ce va face portavionul Statelor Unite în apropiere de Israel, de ce vine? Ce vor face bărcile şi avioanele din jurul lui? Ele vor lovi Gaza și împrejurimile și vor lua măsuri pentru masacre grave acolo.
Trebuie să recunoaștem, devin tot mai evidente aliniamentele politice care deschid larg falia dintre lumea liberă și lumea dictatorilor și a simpatizanților lor!
Confruntări între protestatarii israelieni și palestinieni la Kirkland, în Statele Unite. Sursa: comisarul.ro
În aceste condiții guvernul „Netanyahu 6” este copleșit de situație și vădit depășit de evenimente, pentru că este foarte greu de explicat propriilor cetățeni cum a fost posibilă incursiunea pe scară largă a teroriștilor HAMAS și Jihadul islamic și rezultatul acesteia în morți, răniți sau ostatici răpiți și duși cu forța în Gaza sau cine știe unde.
Sigur, Benjamin Netanyahu a negat că Egiptul ar fi transmis avertismente repetate guvernului său, care au fost eronat interpretate sau pur și simplu ignorate, dar realitatea războiului nu poate fi negată. Inclusiv Statele Unite au susținut afirmațiile oficialilor de la Cairo, precizând că ultimul avertisment fusese transmis Ierusalimului cu 3 zile înainte de asaltul HAMAS.
Soluția salvatoare pentru Bibi Netanyahu este cea cu care a venit a treia zi după atac, când a început să tatoneze opoziția pentru a forma un guvern de uniune națională, după cum relatează Reuters. Foștii premieri Yair Lapid și Benny Gantz au confirmat inițial că sunt favorabili constituirii rapide a unui astfel de guvern, cu condiția ca acesta să fie unul „suplu, flexibil și profesionist”, pentru a mobiliza eficient resursele națiunii pe timp de război.
Joi, 12 octombrie ac., Knesset-ul a aprobat formarea unui nou guvern (de război), care va include și cinci miniștri ai partidului Kahol Lavan (Albastru și Alb) al lui Benny Gantz; Yair Lapid a refuzat în cele din urmă să se alăture guvernului de uniune națională. (HotNews)
LA CE NE PUTEM AȘTEPTA ÎN ZILELE CARE URMEAZĂ?
Unii comentatori atrag atenția asupra faptului că acele comandouri ale Brigăzilor Izzedine al-Qassam și Jihadul Islamic din Fâșia Gaza au beneficiat de câteva atuuri care le-au permis să se infiltreze atât de adânc în teritoriul statului Israel (până la 40 de km), să atace prin surprindere posturi de graniță și unități militare, să ia ostatici și să semene moartea printre civili, fără ca în primele ore să primească o ripostă pe măsură din partea armatei israeliene.
Despre sprijinul acordat în planificarea incursiunii acestor comandouri de către serviciile de informații ale Iranului și suportul acordat de către Federația Rusă acestei operațiuni s-a vorbit pe larg. S-a vorbit mai puțin, însă, despre modul în care operațiunea susținută de HAMAS a beneficiat de sprijin în sudul Israelului, unde este posibil să fi fost ascunse mijloace și echipamente de care comandourile s-au folosit în atacul surpriză – ceea ce ar fi cu adevărat un eșec al serviciilor interne de informații ale Israelului.
Lanțul de comandă al serviciilor secrete iraniene. Sursa: iranprimer.usip.org
De asemenea, încă sunt în analiză informațiile potrivit cărora luptătorii comandourilor în cauză au folosit în planificarea și executarea operațiunii mijloace de comunicații care au făcut parte dintr-un sistem bazat pe o tehnologie chineză și pe sateliții de război plasați de Iran pe orbită – un sistem diferit, perfect funcțional și care a fost opac pentru Tzahal.
Este extrem de important pentru Tzahal să știe cum stau lucrurile, pentru că altminteri incursiunea terestră planificată în Fâșia Gaza poate întâmpina o rezistență feroce, foarte eficientă, care va provoca pierderi mari armatei israeliene, pierderi ce vor aduce o ripostă disproporționată, iar riposta foarte dură va stârni reacții de dezaprobare în comunitatea internațională și printre statele arabe, adică exact ce vor să obțină ideologii HAMAS.
Liderii politici israelieni studiază în prezent amploarea ofensivei terestre. Una dintre opțiuni este o invazie superficială, cum s-a întâmplat în 2014, când Tzahal a capturat teritoriul adiacent graniței, pentru a bloca tunelurile prin care se transportă alimente, militanți și arme. Forțele israeliene s-au oprit atunci la periferie, pentru a evita luptele urbane.
Cealaltă opțiune este o incursiune mai profundă, cu ocuparea în cea mai mare parte a Fâșiei Gaza, unde locuiesc peste 2 milioane de oameni, inclusiv intrarea în orașe, așa cum s-a întâmplat în 2009. Una peste alta, Israelul nu va putea distruge HAMAS fără să ocupe în întregime Gaza, cred jurnaliștii de la The Economist.
Scara va fi mai mare decât înainte și mai strictă. Operațiunea nu va fi curată… Vom acționa foarte, foarte agresiv împotriva HAMAS. Trebuie să schimbăm paradigma, a declarat purtătorul de cuvânt al armatei israeliene Richard Hecht. Era negocierilor cu acești sălbatici s-a încheiat. A sosit momentul să distrugem infrastructura teroristă a HAMAS, să o ștergem complet de pe fața pământului, astfel încât astfel de orori să nu se mai repete, a declarat ambasadorul Israelului la ONU, Gilad Eran.
Vineri, 13 octombrie ac., armata israeliană a emis un ordin de evacuare a civililor din nordul Fâșiei Gaza, iar statul Israel a notificat oficial ONU pentru a sprijini evacuarea a 1,1 milioane de civili din Gaza în 24 de ore. În răspunsul său (dat de Stéphane Dujarric de la Rivière, purtător de cuvânt), ONU a respins solicitarea: ONU face un apel ferm ca orice astfel de ordin să fie anulat. ONU consideră că este imposibil ca o astfel de mișcare să aibă loc fără consecințe umanitare devastatoare. Ulterior Tzahalul a creat culoare de evacuare a civililor și a reclamat public faptul că HAMAS nu le permite evacuarea din nordul Fâșiei Gaza.
Când trupele israeliene vor intra în Gaza, accentul va fi pus pe căutarea liderilor HAMAS, eliberarea ostaticilor reținuți de teroriști și pe distrugerea infrastructurii care nu poate fi lovită din aer. HAMAS a construit câteva sute de kilometri de tuneluri în Gaza, care vor trebui complet distruse. Cea mai mare provocare va fi războiul urban: în 2014, HAMAS a folosit unități de asalt mici, dar bine înarmate, echipate cu mitraliere, rachete ghidate antitanc și grenade, uneori luptătorii s-au deghizat în uniforme israeliene, pentru a provoca victime chiar și formațiunilor israeliene de elită, așa cum rezultă dintr-o analiză a RAND Corporation.
Va fi o luptă cumplită și nu este exclus ca, la un moment dat, forțele Hezbollah, controlate de Iran, să încerce să profite de duritatea intervenției israeliene pentru a ataca nordul Israelului, dinspre Liban, chemând în același timp la luptă și alte state arabe. De altfel, această perspectivă îngrijorătoare este menționată și în analizele ISW.
Cealaltă perspectivă, mult mai firavă, este aceea de încheiere a unui armistițiu și negocierea eliberării ostaticilor luați de HAMAS, în schimbul eliberării unor prizonieri palestinieni deținuți în Israel. La momentul actual, mai ales după descoperirea infernalului masacru din kibbutz-ul Kfar Aza, este puțin probabil ca Ierusalimul să fie de acord cu ideea de armistițiu.
Inbar Lieberman. Sursa: libertatea.ro
Am să închei această dureroasă trecere în revistă a escaladării spre un nou război palestiniano-israelian, la cinci decenii după războiul de Yom Kippur, cu relatarea modului în care comunitatea kibbutz-ului Nir Am s-a organizat pentru a rezista și apoi respinge asaltul teroriștilor HAMMAS, oferită de Adevărul.
Ca multe alte comunități din sudul Israelului, Nir Am a fost atacată sâmbătă, 7 octombrie ac., în zori, doar că acolo teroriștii s-au confruntat cu o rezistență acerbă, organizată rapid și eficient de tânăra Inbar Lieberman, șefa securității kibbutz-ului, care și-a condus oamenii – echipa sa de securitate și civilii care au pus mâna pe arme – în lupta cu agresorii rezistând patru ore și ucigând 25 de teroriști. După patru ore, la fața locului au ajuns forțele Tzahal și au pus sub control situația.
Ca urmare, Nir Am a fost printre puținele comunități în care teroriștii HAMAS au încercat să intre, dar au fost respinși, iar numele tinerei de numai 25 de ani, Inbar Lieberman este acum pe toate buzele în Israel. O lecție despre cum să nu lași niciodată garda jos.