„Încep să fiu de acord cu Vladimir Rudolfovici [Soloviov, n.r.]. Dar nu aș bombarda Polonia acum. Trebuie să negociem cu ei. I-aș lovi pe români. Și știți de ce? Au devenit prea aroganți. Și pe români i-aș pune la locul lor. I-aș bombarda, dar nu așa cum este lovită Gaza acum. Am putea să o facem mai ușor, nu e nevoie ca în Gaza. Dar câteva baze militare românești le-aș bombarda. Aceste baze, folosite pentru ajutorul militar, muniție și altele.”
Dmitri Evstafiev, politolog, declarație la canalul TV „Rossia 1”
La început de februarie ac., „Europa liberă” a realizat și difuzat un interviu care a făcut destulă vâlvă în opinia publică și printre politicieni, cu noul șef al Statului Major General al Armatei Române, generalul Gheorghiță Vlad. Reacțiile au fost cât se poate de diferite, începând cu cea a premierului Marcel Ciolacu, care s-a arătat deranjat că la început de an electoral se vorbește despre posibilitatea unui conflict în care România ar putea fi implicată în anii următori și despre problemele critice ale armatei: lipsa de personal, trenarea unor programe de înzestrare, cadrul legislativ inadecvat în domeniu și altele.
Generalul Vlad în studioul „Europa liberă”. Sursa: romania.europalibera.org
Până la urmă, însă, ce anume a spus generalul Gheorghiță Vlad în studioul „Europei libere”? Ca să fie clar, inclusiv pentru analiza pe care o voi face aici, redau câteva dintre afirmațiile sale cele mai importante și, desigur, interesante, în contextul pe care nu avem voie să-l omitem, al avertismentelor tot mai apăsat rostite și de alți comandanți militari sau șefi ai unor servicii de informații din mai multe state membre ale NATO:
•„Eu, personal, nu neapărat ca militar, consider că Federația Rusă nu se va opri aici. Dacă va câștiga în Ucraina, principala țintă va fi Republica Moldova. Vom asista la tensiuni în Balcanii de Vest. Sunt mai mult decât convins că politica președintelui Putin va escalada în perioada imediat următoare.”
•„Trebuie să discutăm de o politică de pregătire a populației și aici pot să menționez că Ministerul Apărării Naționale are un proiect de lege, proiectul de modificare a Legii 446 privind pregătirea populației pentru apărare, în care de ani – zic, destul de buni – încercăm să schimbăm acest sistem un pic.”
•„… este o discuție destul de intensă în toate țările NATO, pentru că avem o rezervă operațională îmbătrânită, nu avem programe coerente pentru pregătirea populației. Tinerii noștri nu sunt educați de pe băncile școlii în spiritul patriotic, cum am fost învățați cei de vârsta noastră. Dar n-o spun cu reproș. Noi trebuie să găsim instrumentele necesare pentru, repet, a avea o populație pregătită și o societate rezilientă.”
•„Printre altele, ne dorim să introducem un serviciu militar în termen, voluntar. Adică vizăm segmentul de vârstă între 18 și 35 de ani, indiferent de sex, naționalitate, credințe religioase, tineri care doresc să îmbrace haina militară. Să plătim acest serviciu și să îi pregătim după principiile de bază de ducere a războiului.”
•„În momentul de față, avem în jur de 80.000 de militari profesioniști. Nivelul de ambiție și consider eu că efectivul suficient pentru o armată profesionistă în România ar fi undeva în jur de 120.000, ați văzut că și ministrul Apărării Naționale a lansat această informație.”
•„Ceea ce vă pot spune că una dintre prioritățile mele, cel puțin legat de programul de înzestrare, este legată de arma de asalt pentru Armata României. O să vedeți, cât de curând, o să se întâmple să avem și un contract de achiziție pentru arma de asalt, pentru aparatura de vedere pe timp de noapte, pentru aparatura de ochire. Vorbim de un program major pentru toată Armata. Că unitățile, cele consolidate sau cele care fac parte din structurile multinaționale, vor fi în prima fază, în prima etapă a programului, aia e altă discuție.”
•„Industria națională de apărare trebuie să se capaciteze corespunzător și nu este răspunderea numai a Ministerului Economiei, este un efort național. Trebuie recalibrată și reutilată astfel încât să producă după capacități moderne, nu din capacitățile din 1970. Ăsta e primul aspect. Al doilea aspect: trebuie să încorporăm în capacitatea noastră de producție toate calibrele și toate echipamentele pe care Armata României le-a achiziționat în ultima perioadă de timp. Și al treilea: trebuie să trecem cu toții la calibrele NATO. Adică, dacă în NATO nu se folosește decât calibru 155, noi degeaba producem în țară calibru 152! Să nu credem că NATO, în cazul în care România va fi atacată, ne va ajuta cu muniție de 152, pentru că nu are industria de apărare pregătită pentru a produce 152. Deci, industria națională de apărare trebuie să se adapteze noilor condiții de securitate și noilor etape în care Armata României se află odată cu integrarea în structurile NATO.”
•„În momentul de față, Armata României nu poate să ducă operații de luptă pe timp de pace. Trebuie dată o stare excepțională, stare de asediu sau stare de război. Armata României nu poate să opereze sistemele de armament în afara obiectivelor militare sau a terenurilor de instrucție pe care le avem în momentul de față. Trebuie modificate Legea Apărării, Legea de organizare și funcționare a Ministerului Apărării Naționale, trebuie aduse ajustări la Legea 122 privind regimul armelor și munițiilor. Avem în vedere o nouă inițiativă legislativă care să ne permită să operăm și pe timp de pace sub auspiciile unei operații militare. Legea 257 privind Combaterea Mijloacelor Aeriene care pătrund neautorizat în spațiul aerian trebuie adaptată noilor provocări, respectiv drone.”
Sunt, desigur și alte aspecte interesante abordate în acest interviu și pot fi parcurse în întregime aici. Aspectele legate de forțele armate ale României și înzestrarea lor, la aproape 35 de ani de la Revoluție și două decenii de la integrarea în NATO, 17 ani de când nu mai există obligativitatea stagiului militar, cu un război dur la granița de est dus de Federația Rusă împotriva Ucrainei și la 7 ani de când se alocă cel puțin 2% din buget pentru cheltuielile militare sunt preocupante; impresia generală este aceea că lucrurile ar fi trebuit să stea mult mai bine. Dar putea fi armata într-o stare mult diferită de cea a societății românești în general?
Sondaj HotNEWS, februarie 2024: cu sau fără stagiu militar voluntar? Sursa: hotnews.ro
În fine, CSAT-ul s-a reunit de curând și s-au luat unele hotărâri care arată, în fond, că generalul Vlad a atins în interviul său chestiuni serioase, reale.
Pentru completarea efectivelor luptătoare ale armatei, Statul Major al Apărării a inițiat un proiect de modificare și completare a Legii nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, în care se propune introducerea unei noi forme de îndeplinire a serviciului militar activ, în calitate de militar voluntar în termen, pentru care sunt eligibili cetățenii români, bărbați și femei, cu domiciliul stabil în România. Ce prevede, în principiu, propunerea de modificare legislativă care ar trebui dezbătută și aprobată de Parlament?
Proiectul prevede participarea, pe bază de voluntariat, la un program de pregătire militară de bază, cu durata de până la 4 luni (consecutive), în calitate de militar voluntar în termen. În cadrul programului tinerii vor putea învăța cum să mânuiască diferite tipuri de arme, să participe la cursuri de orientare în teren, de decontaminare, cursuri de prim ajutor și altele.
Pe timpul derulării programului de pregătire militară de bază, militarii voluntari în termen vor beneficia gratuit de cazare, drepturi de echipare și de hrană, asistență medicală și medicamente, precum și de indemnizație lunară, similare militarilor în termen cu gradul de soldat, și se vor supune prevederilor legilor și regulamentelor militare. Solda unui luptător, în funcție de arma pentru care se pregătește, poate varia între 2.800 și 3.200 de lei lunar. La finalul programului de pregătire, fiecare participant va primi un stimulent financiar în valoare de trei salarii medii brute, iar centrele militare îi vor lua în evidență și-i vor introduce în rezerva operațională a Armatei Române.
Participanții la aceste programe militare voluntare vor putea la final să opteze și pentru a intra într-o selecție a MApN pentru angajarea ca soldat profesionist, cu contract de muncă în Armata României. Cei au un loc de muncă și vor să parcurgă programul de serviciu militar voluntar de bază – de 4 luni – vor putea să o facă fără să și-l piardă, angajatorii fiind obligați să suspende temporar contractele de muncă și să-i reprimească ulterior.
Ei bine, propunerea Ministerului Apărării nu este, din câte se pare, tocmai populară printre tineri, chiar dacă pare logic ca, în condițiile în care potențialul de amenințare din jurul României devine tot mai complex, să fie preferabil ca atunci când vei fi mobilizat la război să ai un minim de cunoștințe militare și să fi trecut printr-un antrenament militar – toate cunoștințele și abilitățile astfel dobândite putând face diferența între viață și moarte. Cel puțin așa văd lucrurile tinerii suedezi, care au luat cu asalt centrele de înrolare în „Garda Internă” (vezi aici).
În România, un sondaj Avangarde dat publicității la începutul lunii februarie ac. – după cum relatează „Monitorul Apărării” – arată că doar 37% dintre tinerii între 18 și 35 de ani iau în considerare ideea înrolării voluntare pentru programul de training militar, în timp ce 72% resping ideea introducerii serviciului militar obligatoriu. Dacă vi se pare că aceste rezultate se bat cap în cap cu cele din sondajul HotNEWS, este pentru că mulți dintre cei care au răspuns la acesta din urmă nu se încadrează în categoria vizată; e mai ușor să răspunzi automat cu DA atunci când nu ești direct vizat.
Respingerea ideii de serviciu militar în rândul tinerilor este perfect explicabilă, fiind până la urmă o chestiune de educație și un efect al relatărilor celor mai în vârstă, care au urmat un stagiu militar obligatoriu și au opinii în general negative despre experiența din acea perioadă (chiar dacă sunt de acord că, cel puțin, au învățat să cunoască și să folosească anumite categorii de armament, echipamente și explozivi militari).
SCURTĂ TRECERE ÎN REVISTĂ A EFECTIVELOR ȘI ÎNZESTRĂRII
Militari români în Afganistan. Sursa: Wikimedia Commons
Conform Wikipedia, înainte de 1989 Armata României număra circa 300 de mii de militari, însă nu era o armată de profesioniști, bine echipată și dotată, ci o armată de recruți, folosiți în bună parte pentru munca pe șantiere, în mine sau agricultură. După 1990, a început un proces dureros de restructurare a forțelor și de profesionalizare. Pentru început, o bună parte din cadrele militare au fost disponibilizate și s-au demobilizat, iar o altă parte și-au continuat cariera în alte zone ale pilonului apărare, securitate și ordine publică. Către anii 2001 – 2002, când forțele armate se pregăteau pentru integrarea în NATO, efectivele ajunseseră la circa 100 de mii de militari.
„În cazul ipotetic în care Rusia ar ataca NATO și nu s-ar opri doar la un conflict în Ucraina, Armata Română ar putea aduna la o mobilizare generală, în 24 de ore de la consemnarea unei agresiuni, doar 81.000 de persoane activi”, scrie Curs de Guvernare. „Doar 69.000 dintre aceștia ar lua parte la confruntări și pot fi considerați militari combatanți, restul fiind personal auxiliar sau administrativ. Ultimele date oficiale ale MApN făceau referire la o armată de 76.000 de oameni la finalul anului 2022. Cifra este prezentă în raportul anual al MApN.”
Conform Global Firepower, consultat de Curs de Guvernare, la cei 81.000 de persoane considerate soldați activi, în acest moment se mai pot adăuga 100.000 de persoane: este vorba despre efective de jandarmi sau soldați în rezervă, care ar fi mobilizate în cazul unui război. În total, Armata Română ar aduna cam 180.000 de oameni dacă s-ar face o mobilizare generală.
Efectivele militare ale țărilor europene. Sursa: cursdeguvernare.ro
Efectivele militare ale României în anul 2023, ar fi potrivit celor de la Global Firepower și Institutul Internațional pentru Studii Strategice: (i) militari activi: 81.000; (ii) rezerviști: 55.000; (iii) alte categorii de forțe (Jandarmerie – MAI): 57.000. Pe de altă parte, calculând după rapoartele publice de efective – forțe terestre 35.500; forțe aeriene – 11.700; forțe navale – 6.800; alte categorii de forțe militare – 15.000 – ar rezulta că de fapt efectivele reale sunt undeva în jurul a 69 de mii de militari. Publicația Europa Liberă, citând surse oficiale din domeniu, susține că Armata Română a rămas fără 13 mii de militari în ultimii doi – trei ani, foarte mulți preferând pensionarea anticipată.
„Ne propunem să creștem numărul de militari în Armata Română de la 80 de mii la 100 de mii, ținând cont de situația complexă de la frontierele noastre. Dar acest lucru depinde și de bugetul disponibil și de oportunitățile pe care le avem”, a declarat ministrul Angel Tîlvăr într-un interviu. Deficitul de 20 de mii de militari din Armata Română este explicat de numărul celor care au demisionat din armată a crescut constant în ultimii ani. În schimb, interesul tinerilor pentru cariera militară a scăzut semnificativ. Așa că militarii care s-au pensionat nu au mai putut fi înlocuiți cu noi cadre.
Unde este și unde nu este obligatoriu serviciul militar. Sursa: cursdeguvernare.ro
În 11 state din Europa, serviciul militar este încă obligatoriu, și anume în: Austria, Cipru, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Lituania, Norvegia și Suedia. Olanda ia în calcul reintroducerea serviciului militar obligatoriu; Franța își propune să testeze pregătirea tinerilor pentru o lună în instituții militare, între 15 și 17 ani; guvernul Germaniei a respins deocamdată cererea de (re)introducere a pregătirii militare obligatorii de 12 luni, dar dezbaterea politică și publică pe această temă este în plină desfășurare.
La populația sa actuală de circa 19 milioane, România poate mobiliza, în caz de război, conform datelor publice:
•35.500 de infanteriști activi, la care se mai pot adăuga 100.000 de rezerviști și forțe ale Ministerului de Interne;
•377 tancuri, aproximativ 1.400 blindate, ceva mai puțin de 1.400 de piese de artilerie;
•11.700 de militari în cadrul forțelor aeriene, 85 de avioane și ceva mai mult de 50 de elicoptere;
•6.800 de militari în cadrul forțelor navale, 27 de nave, din care trei fregate și alte vase de dimensiuni medii.
Cât privește înzestrarea, „Armata Română a derulat în ultimii ani o serie amplă de achiziții militare, de la primele sisteme de rachete Patriot, la avioanele F-16 cumpărate inițial din Portugalia și din Norvegia”, scrie HotNEWS. „De la sistemele de artilerie reactivă HIMARS, la transportoarele blindate Piranha 5 sau camioanele militare Iveco. De la drone Bayraktar TB-2 și drone Watchkeeper, la baterii de coastă cu rachete antinavă NSM. Mai recent, Forțele Navale au achiziționat două vânătoare de mine din clasa Sandown de la Marea Britanie, primul ajungând deja în România și devenind operațional.”
În același timp, Forțele Aeriene revitalizează și modernizează 10 avioane IAR-99 la nivelul Standard Modernizat, iar avioanele de transport C-27J Spartan vor avea sistemul de avionică modernizat în curând. Este derulat un program pentru achiziționarea a 16 vehicule amfibii de asalt din SUA pentru Regimentul 307 de Infanterie Marină și două elicoptere Airbus H215M cu capabilități de luptă la suprafață care vor intra în dotarea Forțelor Navale.
Ministerul Apărării a realizat un acord interguvernamental cu Coreea de Sud și va cumpăra 54 de sisteme de rachete antiaeriene portabile MANPADS de tip CHIRON, rachete cu ghidaj în spectrul infraroșu și cu o bătaie de circa 7 km. În lucru este și acordul cu SUA pentru 54 de tancuri Abrams și 12 derivate pe șasiu de tanc.
Tancul Abrams. Sursa: g4media.ro
Conform surselor din MApN, Armata are în vedere să demareze în 2024 nu mai puțin de alte 15 programe majore de achiziții militare, două din ele vizând direct Forțele Navale, cea mai văduvită de modernizare ramură a forțelor române: (i) Sistem armament individual tip NATO – dotarea soldaților cu noi tipuri de arme de asalt care să înlocuiască vechile puști-mitraliere realizate după modelul Kalașnikov; (ii) Echipamente de geniu; (iii) Sistem satelitar militar de telecomunicații (SSMT); (iv) Sistem informatic de telemedicină a apărării (SITA); (v) Radar de dirijare la apropiere și aterizare mobil/RDAAM; (vi) Capabilitate strategică de evacuare medicală rapidă și transport personal de conducere și stat major; (vii) Revitalizarea aeronavelor C-130 și modernizarea sistemului de avionică al acestora; (viii) Modernizare fregate / Un program de modernizare și dotare cu armament a actualelor fregate T22R care ar fi trebuit modernizate în cadrul contractului eșuat pentru corvete; (xi) Sisteme antidronă; (x) Formațiune medicală ROL 2B; (xi) Transportor blindat pentru trupe – Etapa II (150 TBT); transportoarele vor fi tot Piranha 5, fabricate la UMB; (xii) Sistem de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată/rază foarte scurtă de acțiune, portabil – MANPAD, altele decât CHIRON; (xiii) Mașina de luptă a infanteriei pe șenile MLI; (xiv) Sistem de lovire cu muniții de tip loitering antidronă; (xv) Nave de patrulare maritimă.
Grupul german Rheinmetall, cu sediul la Düsseldorf, a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni (72.5%) al companiei Automecanica Mediaș, anunțând simultan că uzina din România va avea un rol esențial pentru asigurarea capacității vehiculelor de luptă, de fabricație occidentală, ale Ucrainei. Noua uzină cu capital majoritar german din Transilvania va purta numele Rheinmetall Automecanica SRL. Cooperarea Rheinmetall cu Automecanica a început în anul 2022, când cele două firme au deschis o unitate de întreținere și reparații pentru vehicule militare la Satu Mare, unde pot fi reparate tancuri și obuziere autopropulsate aflate în dotarea armatei ucrainene. Investițiile de capital străin în industria de apărare din România sunt probabil singura soluție realistă de a accelera producția de profil în țara noastră.
Conform unui reportaj Europa Liberă, care confirmă spusele generalului Gheorghiță Vlad, la acest moment industria noastră de apărare nu satisface mai mult de 10% din nevoile Armatei. După 35 de ani de la Revoluție, alături de lipsa de personal a Armatei, starea precară a industriei de apărare este al doilea călcâi al lui Ahile.