„Înțeleg nevoia de a reconstrui relațiile ruso-europene după război, dar acest lucru este departe de a fi realist. De aceea, politica externă și economică a Ungariei trebuie să se gândească bine la ce fel de relații putem stabili și menține cu Rusia în următorii 10-15 ani.”
Viktor Orban, discurs la un forum economic organizat la Budapesta
După un an de război dus de Kremlin împotriva Ucrainei, a ucrainenilor și a întregii lumi libere care s-a alăturat cauzei poporului amenințat de ruși cu extincția, scopurile regimului Putin devin tot mai limpezi – nu că s-ar fi schimbat ceva față de teza susținută de președintele rus la Conferința de Securitate de la Munchen, în discursul susținut în 10 februarie 2007.
După 16 ani, răstimp în care Occidentul a înțeles și acceptat cu greu să-și depășească iluziile față de scopurile lui Vladimir Putin, a venit vremea să recunoaștem că în acea zi de sâmbătă, 10 februarie 2007, liderul de la Kremlin i-a făcut Occidentului o adevărată declarație de război ante-factum, care a luat pe nepregătite capitalele statelor democratice, începând cu administrația de la Casa Albă. Un an mai târziu a invadat Georgia, la 10 ani după ce Vladimir Putin a preluat puterea în Rusia.
Trupele lui Putin ocupă astăzi aproape 20% din teritoriul statului suveran Ucraina și continuă să amenințe cu ocuparea și distrugerea sa totală, așa cum a făcut-o în Cecenia; dar și Belarus, în întregime – stat în care regimul politic este doar o fațadă, iar Alexandr Lukașenko păpușa ventrilocului de la Kremlin -, amenințând fără echivoc frontiera estică a Europei.
Odată lansată invazia Ucrainei, în februarie 2022 – la 15 ani distanță după discursul din Bavaria – totul s-a clarificat: Rusia este liderul agresiv a unei alianțe de puteri autocrate sau dictatoriale care vor să schimbe ordinea mondială post-WW2 și să transforme lumea într-una croită după chipul și asemănarea lor. Deloc întâmplător, găsim astăzi alături de Rusia, aliate împotriva Occidentului, state ca China, Turcia, Iranul, Coreea de Nord, dar și India, Africa de Sud sau Ungaria.
VIKTOR ȘI LÁSZLÓ BAT ȘAUA SĂ PRICEAPĂ IAPA
Parlamentul de la Budapesta a amânat pentru sfârșitul lunii martie dezbaterile și votul asupra documentelor de ratificare a aderării Finlandei și Suediei la NATO. La acest moment doar două state membre, adică Turcia și Ungaria, au rămas să clarifice dacă aprobă sau nu candidaturile pentru aderarea la NATO depuse anul trecut de cele două state din nordul continentului.
Faptul că Recep Tayyip Erdogan, respectiv Viktor Orban și László Kövér fac în chestiune jocul Moscovei, este de netăgăduit, doar că unii și-au găsit un pretext mai ușor de susținut (Ankara) decât ceilalți (Budapesta), motiv pentru care baletul celor de la FIDESZ între banii și șantajul Moscovei, accesul la fondurile europene și preocuparea de a rămâne relativ credibili și în ochii (cam închiși) ai electoratului maghiar, este foarte interesant de urmărit.
László Kövér. Sursa: Wikipedia
Mișcarea de împiedicare a aderării Finlandei și Suediei la NATO este una riscantă pentru Moscova, pentru că a expus public fără tăgadă legătura puternică dintre cele trei autocrații, dar și faptul că regimul lui Vladimir Putin se teme foarte mult de ce va urma dacă NATO va reuși să integreze cele două state, cu armatele lor perfect pregătite să ducă războaie cu Rusia, în apărarea colectivă.
Revenind la Budapesta și la baletul FIDESZ, în primele zile de martie am avut parte de interviuri preluate și transmise de agenția oficială de știri MTI, ale celor mai importanți doi lideri ai statului și ai FIDESZ: Viktor Orban și László Kövér; scopul interviurilor: noi șarje anti-occidentale și pro-Putin, amenințări că extinderea NATO cu Finlanda și Suedia pot grăbi războiul Europei cu Rusia, ridicând implicit o amenințare la adresa securității Ungariei.
Ce a ținut Viktor Orban să le re-aducă la cunoștință europenilor și lumii în interviul din publicația elvețiană Die Weltwoche, preluat de MTI, voi încerca să rezum în câteva fraze:
•Ne rugăm și avem încredere în Bunul Dumnezeu că va conduce părțile beligerante la rațiune. Ne aflăm sub o presiune permanentă. Vor să ne forțeze să intrăm în război și nu-i interesează prin ce mijloace. Până acum, am reușit să rezistăm. Asta îmi dă speranță. Conducerea politică a Ungariei este suficient de puternică pentru a ne feri țara de război. Spun acest lucru cu umilința cuvenită, dar, în același timp, cu încredere.
•Nimeni nu poate câștiga. Ucrainenii se confruntă cu o putere nucleară cu 140 de milioane de locuitori, rușii se confruntă cu întreaga NATO. Asta e ceea ce o face atât de periculoasă. Există un impas care s-ar putea transforma cu ușurință într-un război mondial. Problema lui Putin – așa cum mi-a spus chiar el însuși – este acea că în România și în Polonia sunt amplasate baze americane de rachete, precum și posibila extindere a NATO în Ucraina și Georgia pentru a amplasa armament acolo. În plus, americanii au anulat tratate importante de dezarmare. De aceea Putin nu mai poate dormi liniștit noaptea. Înțeleg ce a spus Putin, dar nu accept ceea ce a făcut.
•Trebuie să găsim o modalitate pentru a conviețui cu o mare putere, și periculoasă, precum este Rusia, țară aflată în vecinătatea noastră. Rusia este o putere nucleară. Ar fi un șoc geopolitic (ca Moscova să piardă războiul din Ucraina; n.m.), un cutremur potențial devastator la scară globală, mult mai grav decât prăbușirea Iugoslaviei. Simplul fapt că acum astfel de scenarii sunt abordate cu lejeritate în Occident arată o detașare îngrijorătoare, chiar înspăimântătoare față de realitate, demonstrează lipsa de percepere a riscurilor existente ale propriilor politici.
•Dacă prietenii și aliații noștri vor să renunțe la poziția de război, ei trebuie să identifice o alternativă. (…) Când la Washington democrații se află la putere, noi ne retragem în adăposturi. Ei vor mereu să ne schimbe, la fel ca politicienii de la Bruxelles. Ei vor să ne impună cum să gestionăm migrația și cum să ne educăm copiii. Aceasta este lipsă de respect. Suntem o țară de succes și depunem eforturi și pentru Europa. Suntem apărătorii cetăților de la periferia continentului. Această muncă nu este recunoscută. De aceea, așteptăm ca prietenii noștri republicani să revină la putere.
Ce nu le-a spus Viktor Orban jurnaliștilor elvețieni, aflăm de la László Kövér, președintele Parlamentului de la Budapesta, care a fost prezent într-o emisiune difuzată de postul de televiziune Hír TV, declarații preluate de MTI[2]. Interviul s-a axat pe problematica ratificării cererilor de aderare ale Finlandei și Suediei la NATO, la o zi după ce dezbaterile din Parlament au fost amânate pentru finalul lunii curente. Iar Kövér nu s-a ferit să dea glas viziunii FIDESZ în chestiune:
•Armatele celor două țări (Finlanda și Suedia; n.m.) sunt bine pregătite și bine echipate, iar aderarea lor va consolida puterea de descurajare militară a NATO. În același timp, NATO nu are practic nicio graniță cu Rusia, iar acum, odată cu aderarea Finlandei, va fi creată o graniță terestră directă de 1.340 de kilometri. Acest lucru crește riscul unui viitor conflict militar. Bugetele militare ale statelor membre ale UE sunt de cinci ori mai mari decât cele ale Rusiei, astfel că aderarea celor două țări are o importanță neglijabilă în comparație cu pierderea de securitate.
•NATO și UE au trimis în prezent Ucrainei echipamente militare letale în valoare de peste 60 de miliarde de dolari. Acest lucru înseamnă că unele state membre NATO și UE au devenit parte a războiului, nu încă în calitate de combatanți, ci de participanți. Pericolul este incomensurabil și există asemănări stranii cu perioada de dinaintea Primului și celui de-al Doilea Război Mondial. Pacea depinde în mod fundamental de cele două părți aflate în conflict. Nici UE și nici NATO nu fac pași spre pace, ci intensifică escaladarea războiului. Este nevoie urgentă de a veni la masa negocierilor, de a opri crimele și de a ajunge la un compromis care să țină cont atât de integritatea teritorială a Ucrainei, cât și de preocupările de securitate ale Rusiei.
•Suedia și Finlanda nu pot fi membre ale Alianței Nord Atlantice până când Turcia nu acceptă ca acestea să adere. Este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple înainte de alegerile din Turcia. În problema sprijinului Finlandei și Suediei pentru aderarea la NATO, nu este vorba de bune maniere sau de sensibilitate, ci că aceste țări, pe lângă faptul că au aruncat cu insulte selective asupra Ungariei timp de ani de zile, cauzează daune concrete intereselor noastre naționale. Acestea fac presiuni asupra instituțiilor europene pentru a opri plata subvențiilor UE către maghiari.
FĂRĂ SPRIJIN SUSȚINUT PENTRU UCRAINA, ÎNTR-UN AN VOM AVEA TANCURILE RUSEȘTI LA GRANIȚA ESTICĂ A EUROPEI
În această fază a războiului Vladimir Putin are toate motivele să fie furios, pentru că soarta planului său de a arunca în aer ordinea globală post-WW2 și post Război Rece se află pe muchie de cuțit: unii aliați încă ezită, „Occidentul colectiv” nu s-a rupt, în ciuda șantajului energetic și a sabotajului intern vizibil din partea Turciei și Ungariei, în timp ce popoarele Rusiei, așa supuse cum le vedem, pot oricând erupe în revolte care să măture puterea de la Kremlin și să rupă federația, la fel cum s-a rupt URSS în 1991.
Pentru Vladimir Putin succesiunea de evenimente pe care și-ar dori-o arată (foarte probabil) în următorii termeni: până spre finele anului 2024 situația de pe frontul din Ucraina să evolueze favorabil, chiar dacă lent, către obiectivul minimal de cucerire și integrare în Federația Rusă a oblasturilor Donețk, Lugansk, Zaporoje și Herson; în acest răstimp economia rusă își va încheia tranziția către economia de război și va reface stocurile de armament și muniție necesare pentru un conflict de lungă durată.
Cât timp (în următorii doi ani) armatele Rusiei nu vor fi obligate să se retragă din Ucraina, sub presiunea unei contraofensive ucrainene căreia să nu-i poată face față, Vladimir Putin consideră – cu temei, poate – că situația evoluează favorabil, că va fi doar o chestiune de timp până când la Washington, la Berlin și la Paris vor veni la putere lideri politici care (sub presiunea electoratului, ale cărui nemulțumiri vor continua să fie alimentate și întreținute din greu de propaganda pro-rusă) să schimbe abordarea față de sprijinul pentru Ucraina.
Destabilizarea Europei este miza majoră care stă în fața politicii agresive a Kremlinului în acești ani; dacă nu va putea atinge această țintă într-un mod care să fie credibil, sprijinul Chinei pentru războiul pe care Rusia îl duce în Ucraina poate fi diminuat (pe măsură ce încrederea Beijingului în strategia lui Putin va fi corodată de neîncredere), la fel ca și cel al altor aliați care oricum explorează expectativa – India, în primul rând.
Donald Trump și Vladimir Putin. Sursa: adevarul.ro
Pentru ca destabilizarea Europei să devină un fapt, este nevoie ca și la Casa Albă să reînvie perspectiva de întoarcere la politica „America First”, cel mai bine printr-o candidatură a lui Donald Trump la alegerile prezidențiale, care să obțină mandatul Partidului Republican. Reîntoarcerea la Casa Albă a lui Trump (sau a unui alt republican care-i împărtășește viziunea populistă și izolaționistă), ar oferi Moscovei încredere, din aceleași motive pe care le-a enunțat zilele trecute și Viktor Orban.
În fine, dacă planul lui Vladimir Putin va funcționa – cu concursul Occidentului, așa cum am explicat – atunci din anul 2025 vom asista la noi și mult mai periculoase escaladări: Kievul va cădea și, sub un pretext sau altul, până la finele anului 2025 tancurile rusești se vor alinia pe frontiera estică a Europei, amenințând direct Statele Baltice, Polonia și România (între timp, la Chișinău va fi reinstalată o putere pro-rusă); în Pacific, China va încerca să obțină, inclusiv prin mijloace militare, controlul asupra Taiwanului.
Ce alte posibile scenarii vor putea fi puse în operă după 2025? Putem gândi orice perspectivă cu potențial exploziv în zonă, pentru că aceasta va fi cu siguranță explorată și activată: revolte în Transcarpatia, care va cere (chipurile după modelul Kosovo) alipirea la Ungaria, armata Serbiei invadând Kosovo, mișcări insurgente în Transilvania, declararea unilaterală a republicii Srpska în Bosnia și Herțegovina sau un conflict militar între Turcia și Grecia. Dintr-o dată, totul va deveni posibil, pentru că Moscova se va simți liberă să arunce Europa în aer.
NU SUNT VORBE ÎN VÂNT!
Donald Trump este convins că, dacă ar mai fi fost președinte la ora actuală, războiul dintre Rusia și Ucraina s-ar fi încheiat rapid, cel puțin așa a rezultat din afirmațiile pe care le-a făcut în cadrul unei emisiuni de radio a Fox News, moderată de Sean Hannity, fragment pe care în cele din urmă trustul media a decis să îl cenzureze (chiar dacă postul este asumat pro-republican), pentru că ar fi ridicat controverse serioase în spațiul public.
Inițial, Donald Trump a afirmat că este sigur că, dacă ar fi fost la Casa Albă, Vladimir Putin nu ar fi „îndrăznit” să atace Ucraina, dar dacă totuși ar fi făcut-o, atunci administrația sa ar fi cerut oprirea războiului consimțind asupra cedării de teritorii la cererea Moscovei: „Aș fi putut negocia. În cel mai rău caz, aș fi putut face o înțelegere pentru a prelua ceva, zone unde deja de vorbește deja limbă rusă, sincer, s-ar fi putut ajunge la o înțelegere” – pasaje care au fost cenzurate de Fox News, a dezvăluit Justin Baragona, jurnalist la Daily Beast.
Declarațiile lui Donald Trump nu sunt întâmplătoare, nici nu sunt „scăpări”, ci exprimă un crez politic de tip tranzacționist: statele slabe există doar în măsura în care cele puternice le permit acest lucru, sau dacă nu au protectori puternici, pe care îi compensează pe măsură.
Americanii îi susțin pe ucraineni care luptă eroic, a declarat deunăzi Viktor Orban într-un interviu pentru Radio Kossuth, ceea ce „nu scade valoarea eroismului ucrainenilor, dar adevărul este că Ucraina nu poate continua să lupte decât atât timp cât SUA spun da. Odată ce SUA vor spune nu, o încetare a focului va urma”.
Rezultatul alegerilor din 2024 din SUA va avea o influență directă asupra continuării războiului sau a unei încetări a focului ori a inițierii discuțiilor de pace, a insistat Viktor Orban (reluând ideea altor declarații anterioare), în condițiile în care Donald Trump intenționează să candideze din nou la președinția Statelor Unite, iar el vrea o încetare a focului.
În Turcia, Recep Tayyip Erdogan a semnat un decret de convocare a alegerilor parlamentare și prezidențiale pentru data de 14 mai, cu o lună înainte de termen, în condițiile în care sondajele de opinie sugerează că rezultatele alegerilor prezidențiale și parlamentare vor fi strânse, blocul de opoziție – o alianță de șase partide, care l-a desemnat pe Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului, drept contracandidat al actualului președinte – conducând la o mică diferență în competiția electorală.
Pentru Moscova este foarte important cine anume va conduce Turcia din luna mai încolo, pentru că nu există nicio garanție că un alt președinte – care să reprezinte alternativa democratică – va continua politica tolerantă de până acum, care i-a permis Rusiei să ocolească sancțiunile internaționale sau să tranziteze strâmtorile cu nave de război angajate în conflict.
Recep Taiyyp Erdogan va candida pentru un nou mandat. Sursa: digi24.ro
Numai dacă ducem analiza la ultimele sale consecințe vom înțelege corect de ce sunt atât de periculoase pentru Europa, pentru Occident în general, politica pe care o îmbrățișează astăzi Budapesta și o teoretizează Viktor Orban ori László Kövér și înțelegerile pe care le încheie Erdogan cu regimul lui Putin.
Grigori Yudin, de la Universitatea de științe sociale și economice din Moscova (declarații făcute pe canalul de Youtube al Bild, preluate de Daily Mail), crede că este hotărât să restabilească vechiul Pact de la Varșovia, după ce ar subjuga toată Europa de Est, inclusiv Polonia, Ungaria, România și fosta Germanie de Est:
Acest tip de ideologie este ceea ce crede Putin. El consideră Polonia, Ungaria și altele ca țări de jucărie – lăsați-le să creadă că au suveranitate. Dar, în realitate, ei sunt, desigur, zona noastră de control. Desigur, Putin – ca ofițer KGB care a servit în Germania de Est – crede că este la fel de stupid să cedezi acest teritoriu și ar trebui luat înapoi.
El are un anumit plan despre cum să facă asta. Nu spun că acest plan ar funcționa. Dar uitați-vă la Germania și acea diviziune nevindecată dintre est și vest. În câțiva ani veți vedea o întrebare serioasă în Germania de Est, cu cine vrem să fim? Cu americanii, sau Putin este mai bun? A devenit foarte clar că acesta este punctul pe care Putin l-a vizat la sfârșitul anului 2021, când a spus că NATO ar trebui să iasă din Europa de Est, altfel ar trebui să se confrunte cu războiul. Singurul mod prin care poate fi stopată încă din fașă distrugerea Europei, continent al democrației și libertății, este unitatea în fața amenințării autocrațiilor, mobilizarea deplină pentru a sprijini Ucraina în lupta sa pentru libertate. Restul sunt vorbe în vânt și sper să nu ajungem să trăim realitatea în care Moscova își va impune din nou propriile reguli în Europa.