EDITORIALUL DE LUNI. PROVOCĂRILE ANULUI ELECTORAL 2024 (PRIMA PARTE)

“Cu un deficit public care pare să nu poată scădea sub 6% din PIB, bugetul pe anul 2024 a fost construit cu un optimism care nu prevestește nimic bun. Cum urmează patru rânduri de alegeri anul acesta, este neverosimil să așteptăm adoptarea unor măsuri de politică fiscală semnificative pentru limitarea cheltuielilor și creșterea veniturilor statului. Situația internațională este însă între cele mai critice din întreaga perioadă postbelică. Avem deja de doi ani un război chiar la granițele României. Situația din Israel, după atacul Hamas din 7 octombrie 2023, rămâne deosebit de tensionată, iar o escaladare a conflictului nu poate fi exclusă din calcul. În acest context, limitarea dezechilibrelor din economie este mai mult decât un deziderat doar economic. El devine o problemă de securitate națională…” (Contributors)

Eugen Rădulescu, BNR

Anul pe care tocmai l-am început este crucial din mai multe motive pentru stabilitatea democrației liberale în România, pentru avansul către prosperitate al națiunii noastre și pentru reunirea cu Basarabia în granițele Uniunii Europene, acolo unde îi este locul și Republicii Moldova. Acestea sunt mizele, iar provocările principale țin, în plan intern, de anul electoral 2024 și de capacitatea guvernării de a-l traversa făcând în același timp o serie de reforme economice structurale care ar trebui încheiate în 2025; în plan extern, evident totul este legat de deciziile pe care le ia Moscova privind escaladarea conflictului său cu Occidentul, eventual dincolo de teatrul de război din Ucraina.

Au trecut sărbătorile, cu mese îmbelșugate și cheltuieli pe măsură. Sursa: stiriutile.ro

La toate aceste provocări vreau să mă refer și, pentru că subiectele sunt ample, o voi face dedicându-le două editoriale; în cel de față voi încerca să analizez contextul intern, cu vulnerabilitățile, provocările și oportunitățile anunțate pentru acest an, iar în editorialul viitor voi face același lucru din perspectiva climatului extern, care anunță riscuri, dar și oportunități pe măsură pentru România, în context regional și mondial.

CUM VĂD, STATISTIC, ROMÂNII ANUL 2024

Compania de cercetare a tendințelor pieței Reveal Marketing Research a derulat un studiu de piață, ale cărui rezultate au fost date publicității la început de an (vezi aici), privind modul în care își proiectează românii așteptările pentru anul în care am intrat. Sentimentele sunt amestecate, cel puțin așa rezultă din măsurătorile studiului, majoritatea celor care au răspuns (adică 47%) privind anul 2024 fără niciun fel de așteptări, în timp ce 34% sunt optimiști, iar 19% sunt pesimiști atunci când se gândesc la ce le va aduce acest nou an. Poate că ar trebui menționat aici că femeile sunt mai optimiste (37%) decât bărbații (30%) că acest an va fi unul mai bun decât cel care a trecut.

Conform Reveal Marketing Research, comparativ cu rezultatele din urmă cu un an, românii se arată de departe mai pesimiști decât erau anul trecut, când procentul celor care priveau anul 2023 cu optimism era de 48%; vedem deci o scădere dramatică a optimismului la început de an, de 14 puncte procentuale, ceea ce este nu doar semnificativ, dar ne și pune pe gânduri, ne determină să întrebăm dacă un cumva un rol esențial a fost jucat aici de măsurile de reformă fiscală ale guvernului și de contextul internațional, care pe lângă războiul din Ucraina ne-a adus în 2023 un nou conflict care amenință să se extindă în Orientul Mijlociu.

Ce mai vor românii în 2024? Din ce arată studiul, 34% speră ca situația lor financiară să se îmbunătățească; 51% speră că inflația se va reduce; 50% speră că economia românească va merge mai bine; 64% speră în reducerea corupției; 25% dintre români vor să-și schimbe locul de muncă; 34% vor să călătorească mai mult; 27% vor să mănânce mai sănătos; 32% vor să petreacă mai mult timp cu familia; 25% vor să-și schimbe locuința.

Tot la începutul anului 2024, au apărut și rezultatele primelor măsurători privind intențiile de vot ale românilor pentru primul scrutin al anului – europarlamentarele, oferite de The Center for International Research and Analyses, care indică un apetit moderat al alegătorilor de a participa (cu siguranță la primul scrutin al anului), de 53%.

Sondaj TCIRA – intenții de vot la europarlamentare. Sursa: hotnews.ro

Dacă alegerile europarlamentare ar fi avut loc în primele zile ale lunii ianuarie, voturile românilor s-ar fi distribuit astfel: 30% la PSD, 20% la PNL, 18% la AUR, 14% către USR, 6% către SOS România și 5% către UDMR (vezi aici). Procentul votanților nostalgici după comunism rămâne astfel important și după 34 de ani de la Revoluție, concluzie susținută nu doar de faptul că în continuare PSD (urmașul FSN) rămâne primul partid în preferințele electoratului, ci și pentru că alți 24% dintre români ar vota AUR sau SOS România, ambele partide nostalgice, cu viziuni iliberale și antieuropene.

Pe măsură ce înaintăm în anul 2024, temele legate de competițiile electorale vor fi aduse tot mai insistent în ochii publicului și nu trebuie să ne așteptăm că acest lucru va fi făcut cu onestitate, dimpotrivă. Pentru că mizele sunt considerate serioase, actorii politici și nu numai, vor lupta cu toate armele pentru a obține câștigurile pe care le așteaptă de la alegeri și, în plus, nu pot fi în niciun caz excluse interferențele străine – adevărate amenințări pentru securitatea statului atunci când sunt puse în operă de agenții unor state agresive ca Rusia.

Moștenim câteva tendințe din anul trecut în privința competițiilor electorale din acest an, printre care: o plasare detașată în preferințele alegătorilor în competiția pentru prezidențiale a lui Mircea Geoană, actualul secretar general adjunct al NATO, un anunț din partea lui Nicolae Ciucă că își va asuma responsabilitatea unei candidaturi din partea PNL la prezidențiale, insistența PNL de a comasa alegerile locale cu cele prezidențiale, condiționată de PSD de asumarea unui candidat unic la prezidențiale, lipsa de lideri credibili care să poată candida cu șanse la prezidențiale pentru AUR, motiv pentru care au amânat anunțarea prezidențiabilului după europarlamentare și așa mai departe.

Mircea Geoană conducea cu 26,2% în sondajul din decembrie 2023. Sursa:  lumeapolitica.ro

Ca tendință mai nouă, anunțul lui Charles Michel, președintele Consiliului European, privind retragerea din funcție după europarlamentare a provocat valuri și pe scena politică din România, pentru că și-au făcut insistent loc zvonuri că poziția sa va fi preluată de Klaus Iohannis, care va demisiona din funcția deținută la Cotroceni, ceea ce-l poate aduce în poziția de președinte interimar al României pe șeful Senatului, adică pe Nicolae Ciucă.

Opoziția crede că aceste zvonuri sunt plasate strategic de PNL, cu interese electorale, idee susținută și de unii lideri ai PSD; Marcel Ciolacu, însă, vede într-o astfel de posibilitate o “reușită pentru clasa politică din România” – ceea ce, tradus pe înțelesul nostru, înseamnă că vede mai multe oportunități pentru sine și PSD într-o astfel de eventualitate, decât riscuri.

Cât privește amenințarea care plutește asupra societății noastre și provine din amestecul potențial, dar și probat al unor puteri străine agresive, ne putem aștepta cu puterea evidenței ca procesele electorale să fie vizate; de altfel, modul în care a fost conceput și este dus protestul celor care au asaltat capitala și alte orașe mari cu autocamioane și utilaje agricole, care nu este asumat de nicio organizație sindicală sau asociație a oamenilor de afaceri din domeniu, este o dovadă în acest sens (așa cum semnalează presa aici).

ALTE REFORME ECONOMICE ȘI FISCALE SUNT ÎN CONTINUARE DE AȘTEPTAT

La început de an, Institutul Național de Statistică a publicat măsurătorile privind modul în care ratele crescute ale inflației din ultimii doi ani au afectat o familie medie de români. Rezultatele studiului, așa cum au fost acestea sintetizate în presă (vezi aici), pun în evidență o serie de realități care, în cazuri particulare pot fi resimțite diferit, desigur, dar tendințele nu pot fi contestate:

•Cheltuielile lunare au crescut cu 10,6%/familie, în timp ce veniturile au urcat mai lent, cu 9,5%. Veniturile medii lunare au fost în toamna lui 2023 de 7301 lei pe o gospodărie, în creștere cu 9,5% față de toamna lui 2022. Cheltuielile totale medii lunare au fost, în trimestrul III 2023, de 6432 lei pe o gospodărie, mai mari cu 10,6%.

Protestatar “spontan” din aceste zile, purtând un steag al Rusiei însemnat cu litera “Z”. Sursa: stiripesurse.ro

•În trimestrul III 2023, principalele destinații ale cheltuielilor familiilor au fost: consumul (4025 lei lunar) și transferurile către administrația publică și privată și către bugetele asigurărilor sociale sub forma impozitelor, taxelor, contribuțiilor sau cotizațiilor (2054 lei pe o gospodărie). Pentru a face față costurilor în creștere ale vieții, românii au tăiat 55% din cheltuielile cu educația, 16% din costurile cu asigurările și cumpără mai puține alimente (sau mai ieftine), cheltuielile cu mâncarea scăzând cu 1%.

•În România, una din 5 familii are restanțe la plata facturilor – este vorba de întreținere/chirii, utilități, rate la bănci ș.a.m.d. Cele mai multe dintre restanțe au fost la facturile la energie și întreținere (circa trei sferturi dintre cei care înregistrează restanțe). Dintre plățile pentru care s-au înregistrat restanțe în cursul anului 2022, cele mai frecvente cazuri au fost cele cu energia electrică (75,0%) și cele cu întreținerea locuinței (68,1%). Restanțe cu plata chiriei au înregistrat 14,6% dintre locuințe.

•Doar 15% dintre familii spun că ar putea face față cheltuielilor curente cu un venit bănesc net lunar mai mic de 2.001 lei. Ușor mai ridicat (18%) e procentul celor care ar avea nevoie de un venit de 3.000 de lei, procent egal cu cel al familiilor care s-ar descurca cu 3-4.000 de lei lunar. Jumătate dintre familiile chestionate consideră că venitul bănesc net lunar necesar acoperirii cheltuielilor curente lunare ar trebui să fie mai mare de 4.000 lei.

Presiunea financiară asupra familiilor în ani pre-electorali și electoral nu sunt de neglijat și nu pot fi trecute cu vederea urmările pe care această insatisfacție – măsurată așa cum ați putut vedea mai sus, și de cercetarea de piață oferită de compania Reveal Marketing Research -, o poate induce atunci când alegătorii trebuie să decidă cui își vor oferi voturile.

Ca toate acestea să fie și mai complicate – după anii de pandemie în care guvernele din toată lumea au cheltuit excesiv și pe fondul temperaturii ridicate a confruntării Rusiei, Chinei și a altor state autoritariste cu Occidentul -, economiile din Europa și, în particular (ceea ce ne și interesează) a României au nevoie stringentă de reforme care să le facă reziliente în viitorul imediat, în scopul de a-și menține capacitatea de furnizare a prosperității pentru cetățeni.

Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, pune accentul pe deficitele acumulate în economie – fie ele bugetare, de cont curent și așa mai departe – a căror finanțare devine tot mai problematică; ori, în aceste condiții clare, guvernul actual, cel care va rezulta în urma alegerilor parlamentare din acest an, trebuie să insiste pe reformele structurale, fără de care viitorul se anunță extrem de problematic:

Cu un deceniu în urmă, era o amplă discuție despre un concept nou: MTO (medium-term objective = obiectiv pe termen mediu). Era vorba despre cât anume ar trebui să fie deficitul public, pentru ca datoria publică să nu crească. Pentru țara noastră, nivelul considerat adecvat era de 1% din PIB. El a fost aproape atins în 2014, pentru ca, în 2015, deficitul public să coboare la doar 0,5% din PIB. O stare de lucruri foarte bună, care a atras, în mod natural, reducerea deficitului extern la nivelurile cele mai scăzute de după căderea comunismului. Din 2016 încoace, însă, derapajul fiscal a fost tot mai pronunțat; mai întâi, cu valori mult peste MTO, dar încă sub pragul magic de 3% din PIB. Din 2019 încoace, deficitul public a luat-o razna, depășind cam toate liniile roșii care se puteau trage: întâi, intrarea în procedura de deficit excesiv, iar apoi, sub “acoperirea” măsurilor excepționale datorate pandemiei, peste 9% în 2020 și peste 6% în 2021, 2022 și, probabil, și în 2023. (…)

Când datoria publică crește de la 17% la 50% din PIB, presiunea reprezentată de plata dobânzilor devine apăsătoare. Iar asta cu atât mai mult în cazul unei țări care se agață cu greu de un rating de țară din categoria “recomandat investițiilor” – pe treapta cea mai de jos, sub celelalte țări din regiune. Ca urmare, dobânzile pe care le plătim noi la credite sunt mai mari decât ale acestor țări și incomparabile cu cele ale țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. De aceea, o datorie publică de 50%, mai mică decât a Franței și Germaniei, de exemplu, este, de fapt, cu mult mai apăsătoare asupra resurselor publice. De altfel, dobânzile aferente datoriei publice au urcat vertiginos, de la 3,1 miliarde de lei (adică 0,7% din PIB) în 2007, la 9,2 miliarde lei (adică 1% din PIB) în 2018 și un estimat de 31 miliarde lei (adică 2% din PIB) în 2023. (…)

Am ajuns la un punct în care continuarea acumulării unor deficite publice mari devine foarte costisitoare, iar riscul de a nu mai putea finanța această datorie este departe de a fi unul ipotetic. Chiar reducerea deficitului, de la circa 6% din PIB în prezent, la 3%, să spunem, în 2025, tot va însemna o creștere a îndatorării, ca și a presiunii ratelor dobânzilor. Iar aici nu am luat în calcul în vreun fel deprecierea cursului valutar, care este deocamdată protejat, atât de nivelul ridicat al rezervelor Băncii Naționale, cât și de dinamica PIB. Doar că declanșarea unei crize, fie interne, fie externe, poate schimba peste noapte datele problemei, ceea ce poate avea urmări dramatice pentru noi. Suntem într-un an electoral, riscul de noi derapaje nu este unul ipotetic.

Economistul Radu Crăciun (BCR Pensii) insistă pe ideea cursului implacabil către o “resetare” a economiei României (vezi aici), absolut necesară în condițiile în care, în anii următori, ne vom confrunta cu două provocări sistemice: reducerea dramatică și apoi stoparea sprijinului asigurat de fondurile europene, respectiv pensionarea generației “decrețeilor”.

Radu Crăciun. Sursa: zf.ro

Resetarea unor variabile esențiale ale economiei va veni peste noi cu certitudine, iar lipsa de pregătire poate genera dezechilibre economice majore și o vulnerabilizare majoră a României. O primă mare resetare va fi legată de statutul pe care îl are România în UE. Încă de dinainte de aderare și, ulterior, ca membru cu drepturi depline, România a beneficiat de programe de finanțare masive din partea UE care au stat la baza dezvoltării accelerate a țării. Conform Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, până în primăvara lui 2023, România primise de la UE, începând cu momentul aderării, o sumă netă de 56 de miliarde de euro. Este o sumă fără de care dezvoltarea economică a României nu ar fi fost posibilă (…). Și astfel am ajuns la momentul resetării pentru economia României. Pentru că, începând cu 2026, robinetul finanțărilor din partea UE se va închide. Motivul este simplu și ușor de anticipat: finanțarea noilor aspiranți la statutul de membru al UE și, mai ales, finanțarea efortului de reconstrucție al Ucrainei. (…)

A doua resetare economică va fi legată de faptul că, tot începând cu 2026, va începe valul pensionării “decrețeilor”. Va fi un moment definitoriu pentru inversarea piramidei vârstelor a populației din România. Cea mai numeroasă generație a României, care în momentul de față încă plătește pensiile celor vârstnici, începând cu 2026, pe măsura pensionării, va înceta să plătească și va începe să primească bani din bugetul de asigurări sociale.

Așadar, chiar și fără entuziasm, guvernanții vor trebui să inițieze reforme în anul electoral și, mai apoi, să le continue în 2025. Desigur, există partide de opoziție care lasă impresia că au soluții la toate problemele, acesta fiind și mesajul electoral principal, însă realitatea concretă nu poate fi gestionată nici cu slogane populiste, nici cu abordări voluntariste sau cu ideologie nostalgic comunistă.

Conform Economedia (vezi aici), în 2024 guvernul va fi nevoit să seteze liniile directoare pentru reforma fiscală care va începe în 2025. Premierul Marcel Ciolacu a afirmat că reforma fiscală va trebui să se bazeze pe unul dintre cele două principii: menținerea cotei unice sau introducerea impozitării progresive. Sunt pe masa de lucru două variante: una cu cotă unică de 16% – ceea ce ar majora puternic impozitarea pe venit și pe capital, în prezent de 10%, respectiv 8% -, sau impozitul progresiv.

FMI a sugerat pentru România, într-un raport, introducerea unei rate de 20% pentru impozitarea persoanelor cu venituri mari și menținerea cotei de 10% pentru celelalte persoane, cu venituri medii și reduse, în timp ce pentru persoanele cu venituri foarte mici, să se acorde credite fiscale. În opinia FMI, în acest mod majoritatea contribuabililor ar fi impozitați ca și acum – adică aproximativ 5,6 milioane de contribuabili nu ar plăti taxe mai mari -, în timp ce aproximativ 650.000 de români ar plăti impozite mai mari, ceea ce, în final, ar aduce venituri suplimentare de 1% din PIB la bugetul statului.

Pe de altă parte, Banca Mondială a oferit guvernului patru scenarii pentru introducerea impozitului progresiv, urmând să fie ales cel considerat potrivit de majoritatea aflată la guvernare:

•Scenariul 1: păstrarea cotelor actuale, eliminarea scutirilor pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice și creșterea nivelului indemnizației de bază (deducerii persoanele). Impact fiscal neutru, deoarece creșterea deducerii este compensată de eliminarea scutirilor.

•Scenariul 2: creșterea impozitului pe venit de la 10% la 13% și introducerea unui credit fiscal rambursabil pentru veniturile salariale reduse.

•Scenariul 3: eliminarea deductibilității CAS, introducerea a trei cote progresive pentru impozitul pe veniturile persoanelor fizice din muncă (6% pentru veniturile de până la 80.000 de RON/an; 12% pentru veniturile cuprinse între 80.001 RON/ an și 189.000 RON/an; 18% pentru venituri peste 189.000 RON/an) și introducerea unui credit fiscal rambursabil pentru veniturile salariale reduse.

•Scenariul 4: eliminarea CASS, eliminarea deductibilității CAS și introducerea a trei cote progresive pentru impozitul pe veniturile persoanelor fizice din muncă (10% pentru veniturile de până la 42.000 RON/an; 20% pentru veniturile cuprinse între 42.001 RON/an și 100.000 RON/an; 25% pentru veniturile de peste 100.000 RON/an).

Ar fi de menționat că impozitare progresivă există deja în România și a fost legiferată pentru pensiile speciale și de serviciu, trecând și de controlul de constituționalitate. Așadar, începând cu ianuarie 2024, aceste pensii sunt impozitate cu 10% pentru intervalul de venituri de peste 2000 lei, dar sub nivelul salariului mediu net pe economie, cu 15% pentru intervalul de venituri care depășesc salariul mediu net și până la nivelul salariului mediu brut pe economie și cu 20% veniturile peste acest ultim nivel.

Sunt de așteptat, desigur, și alte măsuri legate de taxarea capitalului (inclusiv proprietățile) și a afacerilor, pentru a crește nivelul încasărilor bugetare, care în ultimii ani nu a depășit 27 – 28% din PIB, forțând, așa cum arată și Eugen Rădulescu, statul să se împrumute pentru a finanța deficitele bugetare mari.