„Sunt foarte îngrijorat de un aspect crucial. Cu toții vorbim despre societățile polarizate și ne temem că alegerile viitoare vor fi manipulate, mai ales acum când vedem posibilitățile pe care ni le oferă instrumentele de inteligență artificială. Dacă ne uităm la originile acestei polarizări, înțelegem că este vorba despre teama de viitor. Oamenilor le este frică. Lumea a devenit prea complexă. Prea nesigură. Uită-te la tehnologie, inteligența artificială – cine înțelege cu adevărat ce înseamnă, care este impactul? Creează o incertitudine suplimentară. Dacă te întorci, de exemplu, la votul pentru Brexit, marele slogan al brexiterilor a fost: «să recâștigăm controlul». Oamenii simt că și-au pierdut controlul asupra vieții lor. Cred că acesta este factorul cheie pentru polarizarea socială. Când simți că ai pierdut controlul, ajungi să crezi în oameni sau ideologii care, cel puțin la prima vedere, îți oferă mai multă siguranță.„
Klaus Schwab, fondator și președinte executiv al Forumului Economic Mondial (interviu)
Revin cu partea a doua a proiecției privind provocările și oportunitățile pe care ni le poate oferi anul 2024, de această dată privind către România dinspre exterior, în context regional și global. Înainte să dau cuvântul proiecțiilor de risc propuse de marile companii de analiză și consultanță, de experți și lideri de opinie cu anvergură în plan internațional, trebuie să reamintesc că România ca stat și noi românii ca națiune, nu suntem și nici nu vom putea fi vreodată izolați și că numai prin contactul deschis cu lumea ne putem asigura prosperitatea și securitatea; ambele implică însă atât riscuri, cât și oportunități și numai de noi depinde cum gestionăm acest context fluid, mereu în schimbare.
Proteste de stradă în România. Sursa: agrointel.ro / foto: romania-actualitati.ro
Ce amenințări din afară, combinate cu vulnerabilitățile noastre interne, se pot transforma în riscuri pentru România în anul 2024? În primul rând, moștenim din anul anterior ca principală amenințare agresivitatea imperiului rus care, deși la acest moment se concentrează masiv pe războiul pe care îl duce împotriva Ucrainei, nu pierde deloc din vedere România. Principala direcție pe care se manifestă amenințarea rusă constă în valurile de propagandă și dezinformare care se revarsă pe toate canalele media și social-media, fie susținute de trolii din fermele războiului hibrid, fie prin diverși interpuși români care au aderat (din simpatie sau remunerați) la politica agresivă a Rusiei împotriva patriei proprii.
Dar Rusia nu se oprește aici. Amenințările îndreptate împotriva Republicii Moldova, încurajarea iredentismului guvernării lui Viktor Orbán, finanțarea dreptei extremiste din Austria, Germania și Franța, războiul energetic, militarizarea Mării Negre sunt alte fațete ale politicii agresive a Rusiei (și) față de țara noastră, cărora nu suntem întotdeauna pregătiți să le facem față, pentru că nu întotdeauna suntem pregătiți să recunoaștem și să înțelegem aceste amenințări, dar și pentru că nu avem voința și instrumentele necesare să organizăm rapid și eficient un răspuns pe măsură.
Cealaltă mare categorie de amenințări privește Europa, dar în egală măsură afectează România. Comerțul Asiei cu Europa trece în mare măsură prin Golful Aden și Marea Roșie, fie că este vorba de petrolul și gazele lichefiate din Golful Persic sau de bunurile din China, India, Vietnam, Japonia, Coreea de Sud, Bangladesh, ori invers cu cereale și bunuri din Europa către Asia și așa mai departe.
Golful, strâmtorile și comerțul global spre Europa. Sursa: ft.com
Faptul că rebelii Houthi – susținuți de Iran – care controlează cea mai mare parte a Yemenului, au decis să atace vapoarele care urmează rutele comerciale prin Golful Aden, strâmtoarea Bab El-Mandeb către sau dinspre Canalul Suez, a creat o perturbare gravă în lanțurile de aprovizionare ale Europei și nu numai.
Iranul și Rusia speră astfel să slăbească economic Europa și să forțeze Statele Unite să intre într-un conflict care să-i reducă capacitatea de a se implica în susținerea Europei și a Israelului, în timp ce China vede aici o oportunitate pentru re-impulsionarea interesului Europei față de proiectele sale „One belt one road” – Drumul Mătăsii, dar similar, de reducere a capacității Statelor Unite de a susține militar Taiwanul, Coreea de Sud, Japonia și Australia în anii care urmează.
În Europa, principalele economii lovite de noua situație creată de atacurile bandelor Houthi sunt Germania și Marea Britanie, care de altfel s-au și alăturat unei coaliții militare internaționale care își propune să restabilească libera circulație în Golful Aden și Marea Roșie. Dar afectate sunt și Franța, Italia, Spania și, implicit România, Cehia, Polonia, ale căror economii sunt integrate în proporție de peste 70% cu marile economii ale Europei.
TRENDURILE REGIONALE ȘI GLOBALE ANTICIPATE PENTRU ANUL 2024
Zilele trecute s-a încheiat reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos, un club mondial care reunește elita economică și politică a lumii, indiferent că vorbim despre state democratice sau autoritariste, precum și diplomați, observatori, comentatori și lideri de opinie influenți pentru a dezbate provocările anului, pentru negocieri neoficiale și pentru prefigurarea soluțiilor posibile la crize vechi, noi sau anticipate.
Forumul de la Davos întâmpină fiecare reuniune anuală cu un „Raport asupra Riscurilor Globale” și la fel s-a întâmplat și în acest an; pentru cei care doresc să consulte raportul, puteți găsi aici atât un rezumat al ideilor publicate, cât și un link pentru a studia documentul în întregime.
Davos, oricând gata să primească oaspeți de vază și cu dare de mână. Sursa: sovereignmagazine.com
Eu am ales să fac referire la alte două prognoze, una publicată de „Centrul pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning” – Iulian Chifu și cealaltă de Centrul de analiză Stimson, bazată pe date furnizate de comunitatea națională de informații a Statelor Unite – National Intelligence Council.
Așa cum vede Centrul de analiză și prognoză condus de Iulian Chifu mediul intern și extern (vezi aici), trei ar fi riscurile cele mai importante cu care urmează să ne confruntăm – România, noi, românii – în acest an, și anume:
(a) Războiul convențional pe scară largă, de mare intensitate și pe termen lung. „Este cel mai important ca amenințare de securitate și cel care reclamă concentrarea resurselor și schimbări majore pentru a ajunge să pregătim societatea pentru a-l confrunta, dacă va fi necesar. Deja la nivelul statelor din Flancul Estic al NATO-UE, amenințarea unui război convențional, pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung nu mai poate fi respinsă: s-a întâmplat deja în Ucraina, planurile lui Putin nu s-au modificat și vizează cucerirea ieșirilor la mare a Ucrainei și schimbarea de regim la Kiev – deci aspirația de a ajunge pe Prut și la Gurile Dunării – iar amenințările directe din partea oficialilor ruși la adresa României(și Republicii Moldova) sunt tot mai vocale. Perspectiva presupune, firește, o amplificare a numărului de militari și alte forțe integrate în domeniul securității naționale la nivelul necesar, într-o perioadă în care atractivitatea funcției militare și contractul social cu dimensiunea de securitate și apărare este în deficit masiv de credibilitate. Să ne înțelegem, nu e vorba de a intra direct în război. Dar chiar și descurajarea credibilă, în context de război cu multe inovații strategice mai vechi sau mai noi, precum infanteria dispensabilă, reclamă să avem aceste forțe și să adaptăm la nivel aliat descurajarea integrată. Care reclamă forțe și capabilități. La capitolul forțe e vorba și despre rezerve într-un război de mare intensitate, pe termen lung. Capabilitățile necesare reclamă trecerea de la industria de apărare – pentru dotarea forțelor armate profesioniste, reduse numeric, pentru misiuni de management a crizelor la distanță strategică și pentru pregătirea lor în exerciții comune, la industria de război, cu producții de serie mare care să acopere deficitul din depozite și să pregătească apărarea pe termen lung în războiul de mare intensitate.”
(b) Creșterea extremei drepte eurosceptice în an electoral. „Pe cât de complexă e pregătirea pentru cea mai acută și distrugătoare amenințare, războiul, pe atât de importantă este crearea de instrumente care să contracareze, în context democratic, războiul informațional, operațiunile psihologice, creșterea extremei drepte, anti-europene și euro-sceptice. Și toate astea în an electoral, cu posibilitatea unor ingerințe și a alterării rezultatelor și opțiunilor la alegeri. Aici avertizarea publică e făcută, teoria fake news și a știrilor false este prezentă în media convențională și social media, există instituții care expun aceste falsuri. Doar că viteza de dezvoltare a instrumentarului de atac este mult mai mare decât capacitatea de a produce arme de apărare a spațiului public și a integrității informațiilor la care sunt expuși cetățenii. Desigur principala apărare, o spun toți, este educația și spiritul critic de la cele mai fragede vârste. Însă realitatea vorbește despre o educație continuă și capacitatea de a ținti zone marginale ale spectrului social în vederea creșterii rezilienței societale. Totuși soluția nu a putut fi găsită pe deplin și pe toate dimensiunile în România.”
Iulian Chifu. Sursa: newsbucuresti.ro
(c) Consumul de droguri la tânăra generație. „Consumul și traficul de droguri de mare risc a devenit una dintre cele mai importante amenințări la adresa securității societății românești, cu toate componentele aferente. E vorba, deopotrivă, despre droguri tradiționale și de mare risc și despre cele sintetice, foarte noi și care se generează atât de repede încât greu de inventat cu aceeași viteză marcherii care să descopere acest tip de consum. În plus, cu atât mai periculos este consumul de droguri cu cât el se desfășoară cu precădere în scoli, licee, universități, vârstă tânără. Dacă am avut accidente tragice și mediatizate amplu în care autorii conducători s-au dovedit sub influența narcoticelor și operațiuni ale Poliției care identifică în trafic conducători sub influența substanțelor psihotrope, totuși nu am ajuns la dezvoltarea și manifestarea crimei organizate violente, a confruntărilor cu Poliția, penetrarea acesteia și a zonei politice, așa cum arată evoluția fenomenului în alte state. Totuși ne lipsesc structuri profesioniste de dezintoxicare care să marcheze și ieșirea subiectul din spațiul generalist și deloc atrăgător sau eficient al spitalelor de psihiatrie. Este vorba despre crearea de clinici specializate anti-drog, cu doctori, psihologi, sociologi pregătiți și capabili să determine procesul invers al renunțării la consumul de droguri.”
De la riscurile mai degrabă regionale și naționale enunțate de profesorul Iulian Chifu, lărgim perspectiva pentru cele zece riscuri globale prognozate de The Stimson Center (vezi aici):
(1) Evoluțiile de pe continentul African (risc acut): Confluența a numeroase tendințe globale perturbatoare, din păcate, fuzionează în Africa. Cu o criză a datoriilor de nesoluționat, epuizarea fluxurilor de capital, impactul în creștere al schimbărilor climatice și seceta majoră, conflictele și instabilitatea politică sunt acum endemice pe o mare parte a Africii – de la Sahel, inclusiv Mali și Niger până în Sudanul de Sud, Sudanul și Etiopia.
(2) Donald Trump reîncărcat (risc serios): Fostul președinte Donald Trump are o perspectivă de cel puțin 50-50 de a câștiga alegerile din 2024. Tema sa principală ar fi răzbunarea – iar realegerea sa ar face, cel mai probabil, ravagii în democrația SUA și ar destabiliza și mai mult sistemul mondial.
(3) Impas în războiul din Ucraina (risc serios): 2023 s-a încheiat cu o contraofensivă dezamăgitoare a Ucrainei transformată într-un război de uzură. Ucraina a avut mai mult succes în a sparge blocada Rusiei de la Marea Neagră și a ataca ținte în Crimeea și pe teritoriul Rusiei, dar economia de război a lui Putin a extins producția militară de la începutul războiului. Câștigurile teritoriale minore au fost cuplate cu scăderea sprijinului SUA-UE, alimentată parțial de absența unei descoperiri ucrainene, dar și de opoziția în creștere a republicanilor americani la continuarea livrărilor de arme.
Volodimir Zelenski la Davos, 2024. Sursa: bnnbloomberg.ca
(4) Continuarea conflictul Israelului cu organizația Hamas (risc acut): Este posibil ca IDF să distrugă în cele din urmă capacitățile militare ale Hamas, dacă războiul se extinde în noul an, dar distrugerea locuințelor și infrastructurii din Gaza va lăsa majoritatea palestinienilor fără adăpost și va fi un focar pentru noi teroriști sub Hamas. Statele arabe vor fi mai puțin dornice să colaboreze în mod deschis cu SUA.
(5) Prăpastia globală în schimbările climatice (risc acut): Conform tendințelor actuale, temperaturile vor crește cu 2,9 grade Celsius peste nivelurile preindustriale, potrivit celui mai recent raport al ONU privind emisiile globale de gaze cu efect de seră. Temperaturile au crescut deja cu 1,1 grade, aproape de limita vizată de 1,5 grade. Există doar o șansă de 14% de a menține creșterea temperaturii sub plafonul de 1,5 grade, conform raportului „UN Emission Gap„, chiar dacă statele ar reuși cumva să-și îndeplinească obiectivele asumate.
(6) Antanta Eurasiatică: aprofundarea cooperării la nivel global (risc acut): Încercările de a vedea tranziția globală actuală drept rezultat al competiției dintre autoritarism și democrație sau de a imagina lumea ca multipolară sau bipolară nu reușesc să surprindă complexitatea transformării peisajului geopolitic. Multe puteri mijlocii pivot sunt acum conectate multiplu căutând să-și urmărească interesele, așa cum o ilustrează edificator legăturile Arabiei Saudite cu China, parteneriatele strategice cuprinzătoare ale Vietnamului cu SUA și China sau apartenența Indiei la BRICS.
(7) Rezultatele alegerilor din Taiwan (risc acut):
China, care a intensificat în ultimele luni activitatea militară deja amenințătoare față de Taiwan (care va persista probabil și după alegerile din ianuarie), cel mai probabil va reacționa exagerat la o altă victorie a Partidului Democrat Progresist și va ridica coerciția militară, digitală și economică la un nou nivel.
(8) A treia eră a confruntării nucleare (risc serios): Memoria crizelor nucleare precum criza rachetelor din Cuba din 1962 a dispărut. Cadrul post-Război Rece pentru stabilitatea strategică s-a destrămat direct proporțional cu tensiunile crescute dintre SUA și Rusia, iar războiul din Ucraina aproape a rupt aceste legături, anulând efectiv tratatele privind forțele convenționale din Europa din 1990 și tratatele privind forțele nucleare cu rază intermediară din 1987.
(9) Inteligența Artificială (risc serios): Teama că IA și expresia sa fizică – roboții – ar putea fi în curând mai deștepți decât oamenii a divizat Silicon Valley; nașul AI, Geoffrey Hinton, și zeci de alți dezvoltatori AI de frunte avertizând asupra „riscului de extincție„ sau a cazului dramatic al perspectivelor deschise de OpenAI, care a creat Chatbot-ul GPT.
(10) Certitudinile sau absolutism moral: subminarea cooperării globale (risc serios): Toate riscurile prezentate mai sus sunt, pentru a folosi termenul fostului secretar al apărării Donald Rumsfeld, „necunoscute cunoscute: evenimente sau tendințe perceptibile ale căror traiectorii le putem evalua„. Dar un factor intangibil al multora dintre aceste tendințe nu a fost luat în considerare în mod adecvat: certitudinea sau absolutismul moral. Astfel de tendințe alimentează polarizarea internă în Statele Unite, precum și fragmentarea globală. Se poate negocia pentru a ajunge la un echilibru de interese, dar credințele absolute sunt nenegociabile.
ECONOMIE ȘI RĂZBOI, OCUPAȚIILE PRINCIPALE ALE LUMII
Nu au trecut nici trei săptămâni din anul 2024 și guvernele Estoniei, Suediei și acum al Regatului Unit și-au avertizat deja cetățenii că perspectiva unui război pe scară largă se profilează la orizont, scrie Adevărul. Scurgeri de documente ale serviciilor secrete germane sugerează că Berlinul se așteaptă ca Rusia să lanseze un alt val de atacuri pentru a copleși Ucraina și se străduiește să vină cu planuri de urgență în cazul în care trupele ruse mărșăluiesc spre vest din Belarus. Conflictul dintre Israel și Hamas amenință să răspândească violența în tot Orientul Mijlociu, așa-numita „Axă a Rezistenței” a Iranului – inclusiv Hezbollah din Liban și rebelii Houthi din Yemen – intensificându-și atacurile asupra Israelului și a rutelor comerciale de transport maritim, ceea ce a determinat Marea Britanie și SUA să lanseze o serie de atacuri devastatoare pe calea aerului și pe mare.
Războiul este una dintre ocupațiile de bază ale umanității căzute, o formă primitivă de a obține câștiguri economice și politice, care de la prusacul Carl von Clausewitz încoace a început să fie privit atât ca o știință, cât și ca o industrie în sine și, nu în cele din urmă, ca o formă de a continua sau preceda eficient diplomația – ciomagul de la spatele liderului politic care se uită peste umărul diplomatului.
Căzând în capcana propagandei și dezinformării Kremlinului, mulțime de antreprenori din agricultură și transporturi, ale căror afaceri sunt supuse presiunii firești a concurenței din piață, căreia nu-i fac față, și puși în fața deciziei intempestive a guvernului de a reduce sau tăia unele stimulente fiscale, blochează șosele, puncte vamale și dane din portul Constanța, făcând astfel jocul care-i convine lui Vladimir Putin.
Racheta balistică iraniană Kheibar Shekan. Sursa: Wikipedia
99% dintre cei care protestează, incitați prin mass media și pe diverse grupuri din rețelele sociale, refuză să creadă că sunt manipulați să protesteze astfel, deși aveau multe alte soluții de a o face și a fi remarcați de autorități, fără să încurce circulația rutieră, să afecteze alte afaceri și viața altor concetățeni, ca și efortul României de a sprijini Ucraina să reziste în fața agresiunii ruse, sprijin care de fapt se traduce într-un efort de a ne apăra implicit propria noastră securitate și suveranitate.
Într-un alt loc din lume, mai precis în zona strâmtorii Bab el-Mandeb, strategii Kremlinului și milițiile religioase ale regimului ayatollahilor de la Teheran – Gărzile Revoluționare – susțin și finanțează rebelii Houthi să paralizeze rutele maritime comerciale dintre Europa și Asia. Desigur, comerțul mondial se va reorienta, dar porturile comerciale din Mediterana și Marea Neagră vor fi cu certitudine greu afectate de aceste lovituri, pentru că vasele care vin prin Atlantic vor descărca mult mai ușor în porturile spaniole, franceze, britanice, olandeze sau germane. Italia, Grecia, Bulgaria, România își văd periclitate afacerile portuare, cu sau fără protestele stupide ale unor agricultori și transportatori care fac și ei, orbește, jocul aceluiași imperiu rus.
Miercuri, 17 ianuarie ac., Iranul a atacat cu rachete balistice ținte din trei țări: Siria, Irak și Pakistan. Este al doilea atac, după ce cu o zi înainte atacase orașul Erbil, din Kurdistanul irakian autonom. După războiul pe care armata Israelului îl duce cu milițiile Hamas și Statul Islamic în Fâșia Gaza și atacurile rebelilor yemeniți Houthi în Golful Aden și Marea Roșie, atacurile Iranului asupra teritoriilor unor state vecine, din care unul, Pakistanul, putere nucleară, ridică noi și puternice îngrijorări că aliații imperiului rus sunt tot mai deciși să arunce lumea într-un conflict global – Al Treilea Război Mondial.
Pe acest fond, avertismentele militarilor și experților NATO (vezi aici), privind nevoia imediată de pregătire a statelor democratice din alianță pentru conflict, reprezintă nu o exagerare, ci pasul rațional ce trebuie făcut la toate nivelurile: politic, economic, diplomatic și social. Suntem, din păcate, agățați pe buza prăpastiei conflictelor viitoare și singurul lucru pe care este rațional să-l facem, este să evităm să cădem pur și simplu nepregătiți în gol.