EDITORIALUL DE LUNI. POSTFAȚĂ LA REUNIUNEA NATO DE LA VILNIUS

“Într-o zi, la o stână, a venit un lup și a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, a plecat în pădure și spre seară s-a întors cu lupul mort. A doua zi, alt lup a venit și a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, a plecat în pădure și spre seară s-a întors cu lupul mort. A treia zi, alt lup a venit și a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, a plecat în pădure și spre seară s-a întors cu lupul mort. (…) A șasea zi, o oaie a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, a plecat în pădure și spre seară s-a întors cu lupul mort.”

Fabulă – “Puterea obișnuinței”

Rezultatele reuniunii NATO găzduită de Lituania sunt de acum istorie. Miza acestui summit ține de consolidarea posturii de descurajare a Alianței în fața unei Federații Ruse asertive, care de aproape un an și jumătate poartă un război dur împotriva statului vecin și suveran Ucraina, cu scopul de a-i interzice poporului său opțiunea liber exprimată de a se alătura Occidentului, prin integrarea în Uniunea Europeană și NATO.

Privind din această perspectivă, la Vilnius s-a scris istorie: Suedia a primit confirmări că din toamnă se va alătura Alianței, Turcia a cerut Uniunii Europene să fie de acord cu reluarea negocierilor comune pentru o viitoare integrare, s-a decis ca postura viitoare de descurajare a NATO în Europa să implice 300 de mii de militari gata să intre în luptă, ceea ce înseamnă o suplimentare masivă față de situația actuală. Ucraina a primit vești bune la summit, chiar dacă și-a dorit mai mult, așa cum a recunoscut președintele său, Volodimir Zelenski.

PE SCURT DESPRE CONCLUZIILE REUNIUNII NATO DE LA VILNIUS

Vilnius, iulie 2023. Sursa: Wikimedia Commons

Ucrainenii credeau că și-au plătit cu sânge dreptul de a fi parte a lumii euro-atlantice, că occidentalii vor aprecia acest lucru, iar Ucraina va adera la UE și NATO. În fond, în ce altă capitală s-a murit pentru UE, în afară de Kiev? explică istoricul și analistul politic Armand Goșu (contributors.ro).

La cum arată lucrurile în acest moment, concluziile optimiste ale unora că Ucraina e mai aproape de NATO, că se termină războiul… și Ucraina va fi invitată să adere sunt fluturate pentru a salva obrazul Vestului și a-i ține pe ucraineni în tranșee ca să continue războiul. Acum, să recunoaștem, ei ar fi făcut asta și fără acest balet retoric. De asta cred că Vilnius a fost un duș rece pentru elita de la Kiev și pentru ucraineni în general.

Chiar dacă acum președintele Zelenski încearcă să creeze iluzia unor câștiguri substanțiale obținute de Ucraina. Vox populi – interviuri cu oamenii de pe stradă – difuzate după publicarea deciziilor NATO de diferite posturi de televiziune și radio au surprins tocmai dezamăgirea populației (din marile orașe) și slăbirea încrederii în Occident. Ceea ce e foarte grav. Războiul pentru mințile oamenilor e la fel de important ca cel din tranșee.

Magda Grădinaru, de la Spotmedia, pornește de la faptul că președintele Zelenski a afirmat înainte de summit că își dorește să primească de la Consiliul Nord-Atlantic în formatul șefilor de state și de guverne aliate o foaie de parcurs, un calendar de aderare, precum și că o asemenea dorință nu a fost satisfăcută la Vilnius.

Doar că Ucraina a primit mai mult decât atât. Acel calendar de aderare, cu termene precise, despre care vorbea Zelenski nu era altceva decât un plan de aderare (MAP), fără să i se zică așa. Or, aliații au decis la Vilnius să scutească Ucraina de așa ceva.

În loc să aibă de parcurs doi pași declanșați de două decizii ale NATO (una de emitere a unui plan de aderare și a doua de invitare propriu-zisă), Ucrainei i s-a oferit perspectiva unui parcurs cu un singur pas, cel al invitării ca aliat în NATO. Ceea ce este fără precedent în istoria Alianței.

NATO garantează că nu va lua nicio decizie despre Ucraina, fără participarea efectivă a Ucrainei în procesul de decizie. NATO este aliatul Ucrainei în acest război, fără ca Ucraina să fie membru al său și fără ca NATO să își trimită trupe în Ucraina, pentru a lupta alături de ucraineni, împotriva invadatorului rus. Ceea ce este un alt element fără precedent, în istoria Alianței.

Ceea ce a obținut Ucraina este tot ce ar fi putut obține. Ucraina nu poate fi invitată în NATO decât cu întregul său teritoriu, care să se afle sub controlul politic, administrativ și militar al Kievului.

Toate deciziile NATO de la acest summit sunt calibrate pentru ca Rusia să fie învinsă în războiul ei de agresiune împotriva Ucrainei. Și nu numai învinsă prin alungarea trupelor rusești de pe teritoriul ucrainean, ci și prin învingerea ei ca potențial agresor asupra oricărui alt stat european.

NATO consideră că pacea va însemna totalitatea măsurilor de securitate ce vor fi luate, la finalul războiului din Ucraina, pentru ca nici Rusia și nici altcineva să nu mai poată folosi amenințarea cu forța armată, inclusiv nucleară, ori agresiunea armată, în relațiile dintre statele europene. NATO intră astfel în etapa în care recunoaște că lumea nu va mai fi niciodată cum a fost înainte de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei.

Președintele Volodimir Zelenski a declarat după Vilnius că are un sprijin internațional larg pentru consolidarea pe termen lung a apărării Ucrainei, inclusiv din partea unor țări care nu fac parte din G7: “șase țări s-au alăturat deja celor mai mari șapte democrații din lume cu care am convenit asupra unor garanții de securitate – Danemarca, Țările de Jos, Norvegia, Suedia, Spania și Republica Cehă”.

Ce cuprinde declarația finală a reuniunii NATO de la Vilnius se poate vedea aici. Dar ce anume a obținut Ucraina concret după reuniune, se poate inventaria astfel:

•NATO a renunțat la cerința ca Ucraina să îndeplinească ceea ce se numește Planul de acțiune pentru aderare, eliminând efectiv un obstacol în calea Kievului către alianță. 

•Țările G7 au anunțat un cadru internațional care ar urma să deschidă calea unor asigurări de securitate pe termen lung pentru Ucraina, pentru a-și consolida apărarea împotriva Rusiei și pentru a descuraja Moscova de la viitoare agresiuni

•Franța se va alătura Marii Britanii pentru a furniza Ucrainei rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune, care se pot deplasa 250 km, o măsură care permite forțelor ucrainene să lovească trupele și proviziile rusești în spatele liniilor de pe front.

•Marea Britanie a declarat că va furniza Ucrainei peste 70 de vehicule de luptă și logistice, mii de cartușe de muniție pentru tancurile Challenger 2 și un pachet de sprijin de 50 de milioane de lire sterline pentru repararea echipamentelor.

•O coaliție formată din 11 națiuni va începe în luna august, în Danemarca, pregătirea piloților ucraineni pentru a pilota avioane de luptă F-16, iar în România va fi înființat un centru de pregătire.

•Guvernul german a finalizat un pachet de ajutor militar de 700 de milioane de euro pentru Ucraina, care include două lansatoare Patriot din stocul Bundeswehr, 40 de vehicule de infanterie Marder suplimentare, precum și tancuri de luptă și muniție suplimentară.

•Norvegia își va majora sprijinul militar acordat Ucrainei cu 2,5 miliarde de coroane în acest an, ajungând la 10 miliarde. 

CARE ESTE STAREA REALĂ A CAPACITĂȚILOR DE RĂSPUNS ALE NATO ÎN CAZ DE AGRESIUNE

Analistul militar Samuel Bendett, expert în sisteme robotice militare, inteligență artificială și dezvoltarea de arme rusești, care activează la Centrul pentru Analize Navale, un think tank din Arlington, Virginia, a rezumat postarea unui soldat ucrainean care a urmat o perioadă de instrucție într-un centru NATO din Germania (hotnews.ro):

Timp de o săptămână am fost învățați să citim hărți, să luăm azimutul, să transferăm azimutul de pe busolă pe hartă și viceversa. Când le-am spus că noi folosim aplicații electronice pe tablete și telefoane, nu ne-au luat în serios. Dar după <Kropyva> (o aplicație informatică de cartografiere folosite de militarii ucraineni pentru planificarea și orientarea misiunilor, n.m.), eu nu vreau să mă întorc deloc la documente de hârtie. Ei (soldații NATO) nu se bazează deloc pe dispozitive electronice și faptul că noi mergem în misiuni cu smartphone-uri chinezești și tablete li s-a părut nebunesc.

Soldatul ucrainean a relatat de asemenea că militarii NATO au avut aceeași atitudine și față de folosirea quadcopterelor și a dronelor civile, afirmând că acestea nu intră în planurile lor. Ei au alte tipuri de drone, dar doar la nivel de brigadă. Asta ne arată că în afară de războiul cu aborigenii din Irak, Afganistan, Siria, americanii nu au participat la un război serios de mult timp. Armata lor nu are un analog pentru drona chineză Mavic 3, ceea ce a fost un șoc pentru noi.

Samuel Bendett a notat că lipsa unui echivalent pentru dronele ieftine precum cele comerciale folosite de combatanții din ambele tabere ale războiului din Ucraina a devenit acum un punct major de discuții și deliberări în cadrul forțelor armate americane.

Generalul Ben Hodges. Sursa: digi24.ro

Generalul american (în rezervă) Ben Hodges este convins de faptul că Alianța trebuie să facă mai mult pentru a se pregăti de un foarte probabil conflict cu Federația Rusă în Europa, un conflict mai degrabă iminent, motiv pentru care nu a rămas prea mult timp pentru a compensa slăbiciunile deja cunoscute ale posturii defensive a NATO în Europa; din acest punct de vedere, crede Ben Hodges, summit-ul de la Vilnius nu a adus pasul înainte necesar, dimpotrivă.

Ben Hodges consideră că summit-ul NATO de la Vilnius, în loc să proiecteze unitate, putere și claritate strategică, s-a caracterizat mai degrabă prin neînțelegeri: negocierile pentru aderarea Suediei la NATO s-au asemănat cu o “tocmeală la un târg de cai” între președintele Statelor Unite, Joe Biden și cel turc, Recep Erdogan, în vreme ce soluțiile oferite pentru aderarea Ucrainei la NATO și furnizările de noi echipamente militare pentru susținerea efortului său de război sunt nesatisfăcătoare.

Chiar dacă aliații NATO vor depăși divergențele și neînțelegerile la nivel politic la acest summit, acest lucru nu va rezolva adevărata provocare a NATO, și anume: cât de pregătită militar este, în realitate, alianța militară nord-atlantică? Pe scurt: Apărarea înaintată a NATO se va dovedi a fi insuficient de înaintată și insuficient de pregătită pentru a avea o postură descurajatoare, dacă liderii europeni nu vor trata cu seriozitate această sarcină.

Acum, când toată lumea vorbește despre apărarea colectivă și descurajarea prin prezență înaintată – pentru a descuraja ori a învinge amenințarea militară rusă – subfinanțările și slabele performanțe înregistrate de țările europene nu mai pot fi acceptate, iar președintele Biden trebuie să atragă atenția asupra acestui lucru.

Multe figuri publice s-au grăbit să arate cu degetul spre slaba performanță militară a Rusiei în Ucraina. Din păcate, multe astfel de voci provin din capitalele europene ale unor țări care au neglijat cheltuielile acordate apărării naționale și colective pentru prea multă vreme. Investițiile în descurajarea militare costă mai puțin decât un război și recucerirea unor teritorii. E suficient să ne uităm la războiul în plină desfășurare din Ucraina: acest război sângeros și costisitor ne arată ce se întâmplă când descurajarea militară eșuează.

E un lucru bun că NATO tocmai a decis să crească în mod substanțial stocurile de muniții, dar poate NATO să țină pasul cu industria Rusiei? În ciuda faptului că SUA și națiunile aflate pe Flancul de Est au investit peste 2% din PIB pentru cheltuielile militară, această urgență nu pare a fi împărtășită de toate țările aliate. Cu stocurile aproape goale, este puțin probabil ca Aliații să poată, chiar dacă ar reuși în viitorul apropiat să prepoziționeze munițiile și echipamentele necesare, să întărească cele mai vulnerabile locuri ale Alianței, într-un timp scurt.

Chiar dacă NATO a reușit, încet dar constant, să treacă de la unități tactice de mici dimensiuni, la formațiuni militare de mari dimensiuni, Forțele Terestre Aliate încă se confruntă cu provocări vizibile la nivel de brigadă. Dacă Europa ar trebui să lupte cu Rusia, unele țări ar rămâne fără muniție în câteva zile. (digi24.ro)

RUSIA NU SE SIMTE PREA BINE, ÎN CIUDA OPTIMISMULUI AFIȘAT DE PUTIN

Vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, a afirmat într-o postare pe Telegram că la Vilnius s-a convenit creșterea ajutorului militar acordat Ucrainei cu tot ce este posibil: rachete, bombe cu dispersie și avioane, ceea ce ar însemna pentru Rusia că “operațiunea militară specială va continua cu aceleași obiective: gruparea nazistă de la Kiev să renunțe la a deveni membru NATO”.

Dmitri Medvedev a mai ținut să reitereze mesajul său obsesiv că “al Treilea Război Mondial se apropie: “Occidentul cuprins de delir nu a putut inventa nimic altceva. Previzibilitate la cel mai înalt nivel, idioți. De fapt, este o fundătură, al Treilea Război Mondial este din ce în ce mai aproape”.

În aceeași paradigmă, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a avertizat că Rusia va considera prezența în Ucraina a avioanelor de vânătoare F-16 drept o amenințare în domeniul nuclear: “Am informat puterile nucleare – Statele Unite, Regatul Unit și Franța – că Rusia nu poate ignora capacitatea acestor avioane de a transporta arme nucleare. Nicio garanție nu va ajuta aici”.

Lavrov a insistat, pledând în favoarea ideilor sale cu argumentul că, în plin război, armata rusă nu va sta să stabilească dacă fiecare aeronavă F-16 este echipată pentru lansarea sau nu de arme nucleare: “Însuși faptul apariției unor astfel de sisteme în forțele armate ale Ucrainei va fi considerat de noi drept o amenințare a Occidentului în sfera nucleară”.

Luptători Wagner în Rostov pe Don. Sursa: europalibera.org

Kremlinul continuă să amenințe Occidentul fie cu “al treilea război mondial”, fie cu “apocalipsa nucleară”, în speranța că va reuși să obțină dezbinarea membrilor Alianței și, astfel, sabotarea ajutorului militar, politic și financiar pe care Vestul îl acordă Ucrainei. Deocamdată, însă, în afară de Ungaria lui Orban, care devine tot mai izolată, nicio altă țară membră a Alianței nu a dat semne că-l ia în serios pe Vladimir Putin și pe ai lui.

Și de ce ar face-o? Revolta luptătorilor Wagner, cu al lor “marș pentru justiție” împotriva Kremlinului, dezvăluie cu fiecare zi ce trece că are implicații negative profunde asupra stabilității regimului care conduce acum Federația Rusă. Un exemplu: recent, Vladimir Putin i-a acordat un interviu editorialistului Andrei Kolesnikov, de la Kommersant, în care, în mod surprinzător, a oferit public detalii privind negocierile eșuate cu Evgheni Prigojin.

Vladimir Putin a încercat să explice în interviu că s-a întâlnit cu Prigojin și cu alți 35 de comandanți Wagner la Kremlin după revoltă și că a căutat să negocieze condițiile pentru continuarea participării grupului de mercenari la războiul din Ucraina.

Propunerea sa a fost ca Andrei Troșev, zis Sedoi (în traducere Căruntul) să preia conducerea companiei de mercenari Wagner: “Toți ar putea să se adune într-un singur loc și să continue să servească. Și nimic nu s-ar schimba pentru ei. Ei vor fi conduși de aceeași persoană care fusese comandantul lor actual în tot acest timp.” (hotnews.ro)

Dincolo de demersul greu de înțeles prin care însuși președintele Federației Ruse a încercat să medieze reorganizarea grupării Wagner sub comanda unui dintre cei doi locotenenți principali ai lui Evgheni Prigojin – adică Andrei Troșev, propus ca succesor și Dmitri Utkin, cel care a condus efectiv marșul împotriva Moscovei -, se arată a fi modul în care Progojin i-a respins propunerile: “Mulți dintre ei au dat din cap când am spus asta. Dar Prigojin, care stătea în fața lor și nu le-a văzut reacția și a spus: <Nu, băieții nu vor fi de acord cu această decizie>”.

Dmitri Utkin, Andrei Troșev alături de Vladimir Putin. Sursa: hotnews.ro

Amenințările, implicarea personală a lui Putin în negocierile cu mercenarii Wagner, arestările sau pur și simplu disparițiile de generali ai armatei ruse, arestarea unor lideri de opinie responsabili cu propaganda oficială a Kremlinului denotă instabilitate și ridică în fața responsabililor politici și militari ai NATO responsabilitatea de a planifica și dimensiona cu mare atenție capacitățile de descurajare și răspuns de pe flancul estic.

Recent, de exemplu, Mihail Poliakov, fost ofițer FSB și propagandist apropiat de Kremlin, administrator al canalelor de Telegram “Brief” și “Siloviki” și al canalului media “Spălătoria de la Kremlin”, a fost arestat de poliție sub acuzația că ar fi extorcat politicieni și oameni de afaceri ruși; ceea ce se bănuiește, însă, în cazul lui Poliakov, este că de la Kremlin se încearcă suprimarea din fașă a speculațiilor privind destabilizarea sistemului politic intern în urma rebeliunii lui Wagner.

FSB, a reținut recent mai mulți ofițeri de rang înalt, între care generalul Serghei Surovikin care este, se pare, interogat la Moscova, în timp ce alți comandanți sunt deținuți, suspendați sau demiși. Adjunctul lui Surovikin, generalul colonel Andrei Iudin și șeful adjunct al informațiilor militare, generalul locotenent Vladimir Alekseev, au fost de asemenea reținuți, dar ulterior eliberați. Ei au fost suspendați din serviciu, mișcările lor au fost restricționate și sunt sub observație, a spus una dintre persoanele cu care a discutat WSJ.

Printre alte figuri notabile reținute s-ar număra și generalul-colonel Mihail Mizințev, care anterior a fost ministru adjunct al apărării, dar s-a alăturat Grupului Wagner al lui Prigojin la sfârșitul lunii aprilie. Surovikin a fost văzut ultima oară într-un videoclip publicat la 23 iunie, părea tulburat și ținea o armă cu mâna dreaptă, în timp ce îl invita pe Prigojin și pe luptătorii săi să renunțe la revoltă. (ziare.com)

Pe de altă parte, mulți comandanți ai armatei care critică organizarea logistică sau conducerea ministerului apărării – la fel ca Evgheni Prigojin – fie sunt demiși, fie își pierd viața pe front. Generalul Vladimir Seliverstov, fost comandat al diviziei 106 a Gărzii Aeropurtate, care operează în Bahmut, a fost demis după ce a criticat Statul Major și ministerul apărării.

De curând, o rachetă ucraineană a lovit un hotel din orașul Berdiansk, ocupat de forțele militare ruse. Printre victimele raportate a fost și generalul locotenent Oleg Țokov, comandantul adjunct al Districtului Militar de Sud.

A doua zi, generalul Ivan Popov a criticat ceea ce el consideră o trădare din partea conducerii militare a Rusiei și resursele insuficiente care duc la victime în masă în rândul soldaților. Popov nu s-a ferit să afirme că “forțele armate ale Ucrainei nu au putut învinge armata noastră de pe front, dar comandantul nostru superior ne-a lovit din spate, decapitând cu trădare și răutate armata în cel mai dificil și tensionat moment”. El l-a acuzat pe ministrul Apărării Serghei Șoigu pentru situația armatei ruse și evoluția frontului, după care a fost demis. Analiștii britanici anticipează că criticile directe din partea subordonaților vor deveni o problemă din ce în ce mai mare pentru ministrul apărării, Serghei Șoigu, și pentru șeful Statului Major General, generalul Gherasimov, implicit și pentru Kremlin.