EDITORIALUL DE LUNI. LA BUCUREȘTI DESPRE PROVOCĂRI ȘI SOLUȚII LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

“În ultimii ani, am întărit poziția României în diplomația climatică prin implicarea mea constructivă în summit-urile privind clima și sustenabilitatea și mesele rotunde internaționale la nivel înalt. De asemenea, mă bucur că schimbările climatice joacă un rol din ce în ce mai important pe agenda publică și instituțională în România și că o mare varietate de actori sunt implicați în căutarea soluțiilor cheie pentru adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora.”

Din mesajul președintelui Klaus Iohannis la CCS-2023

“Vin dintr-o generație în care am fost învățați să nu irosim resursele pe care le avem la dispoziție. Cred în principiile acestea, de responsabilitate, circularitate și sustenabilitate. Ele pot să ne ghideze în viitor și chiar trebuie. Guvernele pot educa pe tema circularității și pot crea politici, directive și alte reglementări care să încurajeze economia circulară. Însă avem nevoie să ne uităm spre viitor cu încredere și ambiție. Doar împreună putem da mai multă coerență acestui subiect atât de actual și cu extrem de multe implicații pe termen mediu și lung.”

Din mesajul premierului Marcel Ciolacu la CCS-2023

Climate Change Summit, aflată la ediția a doua în acest an (CCS-2023), este – după cum ne asigură organizatorii de la Social Innovation Solutions – o platformă de dialog pe teme ca: sustenabilitate – economie circulară sau atenuarea schimbărilor climatice prin diminuarea amprentei antropice și altele asemănătoare, menite să ne ajute să ne împrietenim mai mult cu mediu înconjurător, în chiar propriul nostru interes, ca civilizație.

Am aflat de summit în urmă cu ceva mai mult de o lună și m-am grăbit să îmi rezerv locuri atât la sesiunea plenară, de deschidere, care urma să aibă loc la Opera Națională din București, cât și la programul de a doua zi, cu paneluri organizate în mai multe locații din capitală, în principiu universități, sedii guvernamentale sau ale unor companii interesate.

Am completat formularul de înscriere ca reprezentant al RepublikaNEWS și m-am dovedit inspirat, pentru că antreprenorii, oengiștii, jurnaliștii, activiștii de mediu etc. au avut întâietate (ca simplu spectator recomandarea era să aplici pentru participarea online) la rezervări.

Forumul de dialog se pare că este gândit pentru calități asumate, nu pentru spectatorul obișnuit, fără un interes public manifest. Ceea ce m-a mirat puțin, ca să fiu cinstit, mai ales că în prima zi a manifestărilor am constat că erau destule locuri libere la Operă, cel puțin în sala mare (Blue Stage, așa-zisă).

PRIMA ZI A CCS-2023: OPERA NAȚIONALĂ

Gazda primei zile de summit: Opera Națională – primitoare ca de obicei, s-a dovedit un cadru elegant, copleșitor pentru unii dintre participanți, care au admirat sincer interioarele și scenele, o fuziune inspirată între clasic, cu accente baroc pe alocuri, și dinamismul progresist ce caracterizează mișcarea amplă a activismului pentru mediu și dezvoltare durabilă peste tot în lume.

Am intrat, mi-am prezentat rezervarea și am primit ecusonul de rigoare împreună cu o sticlă de apă marcată cu CCS-2023 și o etichetă colant cu numele meu, pe care să o atașez pe sticlă, în ideea de a o refolosi, reîncărcând-o de la dozatoare, în cele două zile ale summit-ului: interesant mod de a sugera ideea de a nu mai cumpăra apă potabilă ambalată la PET. Doar că eu (din obișnuință) aveam deja în rucsac un PET de jumătate de litru cu apă. Aș fi primit o bulină neagră, probabil, dacă organizatorii ar fi aflat.

Energie din pedalat pe culoarele Operei. Sursa: arhiva personală

Scena mare, adică Blue Stage, urma să găzduiască invitații cei mai de soi, iar la etajul I, deasupra salonului de la intrare, în stânga, era organizată sala mică, botezată Green Stage. M-am hotărât pentru Blue Stage, unde deschiderea era anunțată pentru ora 9.30. Până atunci am hălăduit puțin, căscând gura și făcând fotografii. Așa cum este fotografia cu instalația de produs fulgere cu ajutorul pedalatului pe bicicletă, care nu știu exact ce voia să sugereze în economia summit-ului, dar care atrăgea totuși destui amatori de pedalat.

În fine, cu o întârziere care nu a ieșit din sfertul academic, s-a dat startul summit-ului și, în deschidere, au fost prezentate, prin interpuși, mesajele președintelui României și al premierului – prilej pentru presă să titreze:

Președintele Klaus Iohannis și premierul Marcel Ciolacul au transmis joi mesaje în cadrul celei de-a doua ediții a Climate Change Summit. Deși amândoi spun că “luptă cu efectele“, niciunul nu a fost prezent la eveniment. Mesajul președintelui a fost prezentat de către Alexandra-Maria Bocșe, consilier de stat la Departamentul Climă și Sustenabilitate. (…) “Vreau să felicit autoritățile din subordinea Guvernului României și autorităților locale pentru măsurile rapide pe care le-au luat, le încurajez ca alături de mediul privat și civic din România, să continuăm dezvoltarea de soluții pe termen lung”, a transmis Ciolacu prin consiliera de stat Mihaela Frăsineanu.

Nu aveam așteptări ca anunțul din program – mesajul Președinției, mesajul Palatului Victoria – să se materializeze prin prezența celor doi marcanți oameni politici din fruntea statului pe Blue Stage, mai ales în actualele condiții tulburi din multe zone ale lumii, care au complicat oricum agendele politice ale tuturor liderilor de state mai mult sau mai puțin apropiate de Ucraina sau Orientul Mijlociu. Prin urmare nu am fost dezamăgit în niciun fel și mi-am permis chiar mai mult, să fiu nerăbdător să urmăresc prezentările experților anunțați de calendarul zilei.

Pentru că arhiva CCS-2023 este încă disponibilă aici, nu vă plictisesc reproducând o listă interminabilă de expuneri, fiecare cu temele lor, mă opresc doar la cea a profesorului olandez Hans Van der Loo, președinte al Comitetului de Supraveghere din cadrul Institutului pentru Cercetare Economică Integrată (IIER), care pe lângă prezentarea pe care a susținut-o pe Blue Stage, a participat și în a doua zi de summit la o dezbatere din panelul organizat la  Universitatea Româno-Americană.

Ca orice economist care se respectă, Hans Van de Loo a spus lucrurilor pe nume sau, cu alte cuvinte, a dezvrăjit fără prea multe detalii “ideile verzi” pe care le vedem agitate ca pe niște marote ale progresismului prost înțeles, pentru că impactul antropic (adică de care se face responsabilă civilizația noastră) asupra mediului este doar unul dintre aspectele de luat în calcul în încălzirea globală, iar energia verde și reciclarea, pe de altă parte, nu sunt nici pe departe verzi și nici soluții magice.

Hans Van der Loo, președinte IIER. Sursa: arhiva personală

Mi-am notat, prin urmare, câteva dintre ideile din expunerea profesorului Van der Loo și le transcriu în cele ce urmează, cât de fidel și de sintetic posibil:

•Până spre mijlocul în secolului XVII, omenirea a consumat energie solară: căldura soarelui, vântul, lemnul din pădurile care aveau încă suficientă capacitate de a se regenera. Dar din acel moment, odată cu utilizarea pe scară tot mai largă a combustibililor fosili (încălzire, industrie), omenirea a început să utilizeze și energie solară stocată geologic, adică din trecutul planetei (cărbune, petrol, gaze naturale).

•Soarele și vântul sau puterea apei înseamnă energie gratis, doar că tehnologia de transformare a acestor resurse gratuite în energie utilizabilă implică costuri și nu unele de neglijat.

•Baza actuală pentru dezvoltarea omenirii este reprezentată pe de-o parte de resursele planetei – așa-numitele materii prime și de energia necesară pentru transformarea lor în bunuri de toate tipurile. Dependența materii prime – energie este invers proporțională: cu cât densitatea resurselor utile ce trebuie extrase scade, cantitatea de energie utilizată pentru transformarea lor crește.

•Viitorul verde al omenirii este gândit ca electrificare. Suntem la începutul electrificării, care va necesita însă o serie de materii prime cu concentrații foarte scăzute în depozitele din zăcămintele geologice, prin urmare implică cantități tot mai mari de energie pentru extracția și prelucrarea lor. Viitorul electrificării înseamnă multă, tot mai multă energie, nici pe departe o reducere a consumului de energie.

•Soluții? Reciclarea este o soluție? Astăzi reciclarea, la nivel global, înseamnă 12% din inputuri, așadar este loc destul pentru această resursă să fie pusă în valoare (fără să mai menționăm pierderile – reciclarea implică pierderi). Dar tot nu va fi suficient. În continuare nevoia de materii prime va fi în creștere, pe modelul menționat, al electrificării.

•De 27 de ani vorbim despre un plan global de reducere a emisiilor de carbon (mai multe aici), timp în care emisiile s-au dublat. Se obișnuiește să se spună că cei mai mari poluatori sunt în Asia (China, India etc.), așa este, doar că sursa acestei poluări este în Europa, de unde au migrat aceste industrii poluatoare. Oricum, la acest moment, din ce putem constata, este prea târziu să obținem efecte concrete în stoparea încălzirii climei prin mecanismele Acordului de la Paris.

Cum am spus, Van der Loo nu a venit cu vești bune, ci cu o privire critică și concluzii serioase. Dacă vrei o soluție pentru o problemă, trebuie să te așezi în premisele corecte. Acesta este motivul pentru care, dintre toate prelegerile, am preferat să vorbesc aici despre cea a profesorului olandez.

PRINTRE STUDENȚI, ÎN ZIUA A DOUA A CCS-2023

Mi-am rezervat pentru a doua zi de CCS – 2023 un loc de participare la panelul organizat la Facultatea de Economie Agroalimentară și Mediu din cadrul ASE-ului, cu tema generos enunțată: “Oportunitățile economiei circulare, modele practice de economie circulară, platforme colaborative și economie partajată”. În realitate, subiectul este mai fain și mai provocator decât sună enunțul plat al temei și veți înțelege imediat în ce fel.

Asistență studențească la panelul organizat la ASE – FEAM. Sursa: arhiva personală

Am întârziat la sesiune, pentru că programul era fixat între orele 12.00 și 13.30, iar eu (deh, memoria…) eram ferm convins că începe la 12.30. Mi-am dat seama că sunt în întârziere abia în fața hotelului Moxa și am grăbit pasul, dar tot am ajuns mai târziu cu 10 minute și m-am simțit fix ca în studenție, când întârziam la vreun curs sau seminar.

În sală era mare vânzoleală, deși în față vorbea deja doamna Mirela Stoian, decanul facultății, însă foarte mulți din cei care formau asistența fie întârziaseră ca și mine, fie se foiau zgomotos pe scaune ca să-și găsească locul potrivit, așa că am scăpat ieftin și mi-am găsit un loc perfect în spatele sălii, de unde am asistat la dezbateri.

După ce decanul Mirela Stoian a încheiat cu prezentarea diverselor programe educaționale ale FEAM (întreruptă de nu știu câte ori de intrarea altor întârziați), a luat cuvântul o foarte tânără reprezentantă a organizatorilor – Social Inovation Solutions, al cărei nume nu am reușit să-l rețin (de fapt nici nu sunt sigur că și-a spus numele și nici nu contează prea mult), care i-a introdus apoi pe rând pe Philippe Thibault, Deputy CEO al BRD și pe moderatorul panelului – Alex Laibăr, de la Coaliția pentru Economie Circulară – CERC.

Prima dezbatere, cu Farid Taghzouti de la FabBRICK și Karin Stoevenbeld-Kreber de la Clipper Interall: Ambele businessuri se bazează pe reciclare, primul este francez și al doilea olandez. FabBRICK reciclează textile pe care le transformă în obiecte decorative, al doilea transformă materialele reciclabile (hârtie, plastic, textile) în produse promoționale: pixuri, agende, pahare etc.. Care este principala provocare a businessului lor?, a întrebat Alex și Karin a replicat prompt: eco-designul. Farid a fost de acord.

Farid, Karin și Alex. Sursa: arhiva personală

Ce este designul ecologic? Simplu: provocarea de a proiecta diverse obiecte, cu utilități clare, la prețuri apropiate de cele din piață, dar având la bază doar materii prime reciclate, care uneori nu se pot combina fără să ridice provocări serioase pe liniile de producție. Și atunci este nevoie să fii creativ, mult mai creativ decât dacă îți poți alege materiile prime după plac.

Am vrut și eu să știu trei lucruri și am insistat să le pun trei întrebări lui Karin și Farid, dar m-am izbit de cerberul Alex, care a considerat că două sunt de ajuns, pentru că nu suntem la o conferință de presă. Am zis OK, dar le-am pus pe toate trei, adică: 1.Businessurile voastre sunt sustenabile sau sunt despre sustenabilitate, dar nu și în întregime prietenoase cu mediul?; 2.Câți angajați au companiile voastre la nivel global, dacă informația poate fi dezvăluită public? și 3.Să cumpărăm produse reciclate mai scump decât unele similare, dar fabricate de la zero este o strategie de marketing care țintește oamenii cu bani?

În cele din urmă, deși paneliștii n-ar fi avut nimic împotrivă să ofere răspunsuri la toate întrebările, din motive de timp au fost îndrumați să răspundă doar la prima întrebare. Farid m-a asigurat că FabBRICK are producție sustenabilă pe tot lanțul, prietenoasă cu mediul, Karin, mai sinceră, a recunoscut că la Clipper Interall producția nu este în întregime sustenabilă, dar compania face eforturi permanent să ajungă acolo.

A urmat secțiunea a doua de dezbateri, care i-a reunit pe Gabriela Barbu, de la retailerul Decathlon; Cristian David, de la Klap.ro – un start-up care reciclează componente de telefoane; Carmen Schuster, de la compania de construcții PORR Romania (filială a PORR Group) și Mihaela Frăsineanu, consilier de stat la Cancelaria prim-ministrului.

Gabriela Barbu a vorbit despre politica Decathlon, care nu este doar retailer, așa cum îl cunoaștem noi în piață, ci și producător de echipament sportiv și care de ceva timp a început să introducă unul după altul principiile economiei circulare în activitatea de producție și politica de desfacere a produselor către clienți.

Mihaela Frăsineanu (așezată), Carmen Schuster (în picioare) și Alex Laibăr. Sursa: arhiva personală

Decathlon își lărgește continuu gama de produse reciclate – îmbrăcăminte în special, în timp ce la echipamente oferă tot mai mult nu doar servicii de întreținere (mentenanță) ci și reparații. Pentru România, ținta este ca, din anul 2024, toate magazinele Decathlon să aibă un atelier de reparații.

De asemenea, Decathlon va face accesibil serviciul de buy-back pentru echipamente (biciclete, schiuri, trotinete, aparate de fitness) și – în România din anul 2025 – va introduce opțiunea de închiriere de echipament sportiv, la fel ca în magazinele din vestul Europei. În fine, Decathlon va introduce în România serviciul de asistare a intermedierii schimburilor de articole ale companiei între clienții lanțului, ca opțiune alternativă la cumpărarea unui produs nou.

Mihaela Frăsineanu, ca orice oficial guvernamental, a vorbit despre strategii și planuri de acțiune (Strategia și Planul de Acțiune pentru o Economie Circulară – vezi documentul aici) și apoi, sub pretextul că trebuie să ajungă urgent la Guvern, s-a sustras contactului cu realitatea dură, expusă de Carmen Schuster: avem planuri, dar nu avem norme legale, nu avem standarde…

Adică, ce vrea să însemne că nu le avem? Și întreb: “Doamna Schuster, avem cadrul legal – normativ astăzi ca un constructor să utilizeze deșeuri reciclate din construcții sau alte sectoare economice pentru proiecte noi de construcții?” Iar Carmen Schuster răspunde prompt: “Nu, nu avem! De asta ziceam: avem nevoie urgent de norme și de standarde, care trebuie să fie aprobate de Guvern!”

Ținta în construcții, conform planurilor Guvernului, este să se recicleze 70%. PORR reușește în Austria să recicleze în construcții 90%, dar pentru a atinge această țintă s-au întâmplat multe: a fost emis un cadru legal – normativ, există standarde, s-au creat proceduri acceptate, iar PORR și-a schimbat unele fluxuri și a negociat și cu partenerii săi schimbarea unor fluxuri și produse, astfel încât reciclarea să devină fapt, nu să rămână pe hârtie. Tradus în realitatea din România: mai este mult până departe!

Între timp, consilierul de stat deja plecase către Guvern și nu am aflat dacă măcar se discută despre “norme și standarde” noi pentru economia circulară pe la Palatul Victoria. Și în acea atmosferă de incertitudine, o studentă ridică mâna și întreabă: “A plecat doamna Frăsineanu, dar poate îmi răspunde cineva dacă există în România măcar o localitate cu un ciclu complet de reciclare a deșeurilor?”

Da, se găsește cineva, tot din auditoriu, un activist de mediu să răspundă că întrebarea comportă nuanțe: cam peste tot primarii au pus la dispoziția cetățenilor soluții de colectare selectivă, dar mai departe, lucrurile sunt complicate. Există localități care pretind că reciclează 80%, altele 60%; în realitate, la nivel național, se reciclează sub 5%, deci… Toată lumea înțelege că – din nou – mai este mult până departe!

Alex Laibăr pune punct dezbaterii și lumea se grăbește spre ieșire, pentru că weekendul bate la ușă și cum se anunță o vreme de vară autentică câteva zile la rând, fiecare are planuri la mare, la munte. Până la urmă, nu-i așa, are și încălzirea globală beneficiile ei! Așadar am pus punct și eu CCR-2023, mi-am luat rucsacul pe umăr, am încălecat pe-o șa și am dat fuga la birou să scriu cronica summit-ului, sub impulsul și impresiile vii ale evenimentului.

À bon entendeur, salut!

P.S. Prin lege – Legea 157 din 2023 – ziua de 27 octombrie este desemnată ca “Ziua sustenabilității în România”, eveniment în legătură cu care găsiți mai multe detalii pe site-ul Ambasadei Sustenabilității din România.