EDITORIALUL DE LUNI. INDUSTRIA, PE CARE NE-O DORIM DIVERSIFICATĂ ȘI MAI COMPETITIVĂ

“Economia românească este de patru ori mai puțin automatizată, în medie, decât economia europeană. Cu fiecare revoluție tehnologică în parte este dovedită creșterea numărului locurilor de muncă, este adevărat, cu un alt buchet de competențe. Nu există antreprenor cu care să intru în dialog și să nu mi se plângă că astăzi nu găsește forța de muncă pe piață necesară pentru a-și onora obligațiile de producție. Așadar, automatizarea și robotizarea este un «must have».“

Andreea Paul, președinte al INACO – Inițiativa pentru Competitivitate

De la “fabricat în România” la “fabricat de România”, așa a numit Curs de Guvernare provocarea pe care a adresat-o invitaților la conferința despre “economia producătoare a României” (vezi aici), menită să stimuleze un dialog al ideilor despre creșterea competitivității și, implicit, a forței industriei noastre, obiectivul fiind acela de a se transforma în viitor în principalul motor de creștere al PIB, așa cum ar fi normal pentru o economie matură, dezvoltată.

Industria și-a restrâns contribuția la formarea PIB în 2023. Sursa: zf.ro

Deocamdată, așa cum ne-o arată statisticile (vezi zf.ro), în anul 2023 industria cu toate că a rămas ca ramură economică cu cea mai mare pondere în formarea PIB, a avut un aport în scădere, comparativ cu anii precedenți. De ce s-a întâmplat acest lucru, este o întrebare care implică un răspuns elaborat, multifațetat.

Conform Curs de Guvernare, industria din România a urmat ca trend involuția generală a sectorului industrial din Uniunea Europeană (vezi aici). HotNews atrage atenția asupra unei evaluări a Ministerului Economiei, document în care se apreciază că: “România riscă să nu mai aibă industrie competitivă și să se confrunte cu probleme economice și sociale grave, dacă nu se iau măsuri pentru a sprijini consumatorii industriali de energie“, pentru că prețul energiei în România este printre cele mai mari din Europa, fiind depășit doar de țări care sunt net importatoare de energie (vezi aici).

În fine, în ceea ce privește procentul populației ocupate, sectorul industrial al României, cu 20,4%, deține o pondere similară cu statele din zonă, substanțial mai mare comparativ cu media Uniunii Europene sau cu cele ale Germaniei sau Franței.

Dinamica unor sectoare industriale, 11 luni din 2023. Sursa: cursdeguvernare.ro

Recent, statisticile au arătat că în România salariul mediu pe economie a atins nivelul de 1000 de euro; salariul mediu al angajaților din sectorul industrial se regăsește procentual la 96 – 97% din nivelul mediu pe economie, cu diferențe mari între ramurile industriale: 57% pentru industria textilă; 76% în industria alimentară; 91% în industria prelucrătoare, dar și 218% pentru extracția petrolului și gazelor naturale. În industria auto, sau de fabricare a mașinilor și altor echipamente salariile sunt la media pe economie (vezi aici).

Ce observăm: (1) evoluția sectorului industrial din România depinde mult de evoluția generală a economiilor puternice din Uniunea Europeană; (2) sectorul nostru industrial este mult mai dependent de forța de muncă (deci mai puțin tehnologizat) decât economiile dezvoltate din Europa; (3) angajații din industrie nu sunt neapărat cei mai bine plătiți, cu unele (puține) excepții.

Dilema rămâne: este industria noastră competitivă în condițiile enumerate? Ar putea deveni mai competitivă? Și de ce ar trebui să devină mai competitivă? Aceste întrebări au stat în fața participanților la conferința organizată de Curs de Guvernare și în cele ce urmează am realizat o sinteză a contribuțiilor domniilor lor.

Mai întâi, însă, aș face observația că afacerile statului în industriei (capitalul public) sunt cantonate în zona exploatării resurselor sau a utilităților; în rest afacerile din industrie au capital majoritar sau exclusiv privat. Tot aici se regăsesc cu o contribuție importantă investițiile unor mari concerne, în industria auto, a electrocasnicelor, extractivă, metalurgie, rafinare etc.. Ține mai ales de inițiativa antreprenorilor privați și a planurilor acestor concerne multinaționale oportunitatea și ritmul trecerii industriei la noile tehnologii 4.0 și la dezideratul de a crește aportul autohton și complexitatea bunurilor industriale făcute în România.

Intervenția ministrului economiei, Ștefan-Radu Oprea:

“«The Economist» spunea că România va avea cea mai mare creștere economică din Europa în următorii ani. Dacă ne uităm pe cifre statistice vom vedea că lucrurile nu stau atât de rău cum avem obiceiul de a vorbi despre economia românească. Faptul că am ajuns la un record de ocupare a forței de muncă spune despre această capacitate de absorbție, despre dinamica, despre efervescența din economie. Avem (…) partea de antreprenoriat care s-a dezvoltat foarte mult în ultima vreme. Am făcut analiza indicatorilor de performanță, de exemplu, pe «StartUp Nation», o rentabilitate pe prima ediție de 155%, a doua cu 126%. Peste 91% dintre companii după 5 ani de existență sunt active în piață. De aceea suntem în discuții cu MIPE pentru a notifica Comisia și a porni a patra ediție cu fonduri europene. Sigur, ne dorim să folosim și să absorbim cât mai bine fondurile europene. Da, avem nevoie să trecem și într-o etapă nouă, de internaționalizare a companiilor românești. Companiile, managementul, antreprenorii sunt în acea zonă de maturitate în care pot ataca cu succes piețe noi. Este unul dintre eforturile pe care le facem, încercăm să deschidem piețe noi, în special în această perioadă. Pentru industria agroalimentară am reușit să deschidem piața grâului din Vietnam, deschidem piețe noi în zona Golfului, sunt convins că vom obține rezultate vizibile în scurt timp.“

Intervenția subsecretarului de stat din MIPE, Răzvan Popescu:

“Pentru a utiliza cât mai eficient fondurile europene alocate în cadrul politicii de coeziune în 2021- 20207, ne propunem investiții care să acopere șase mari direcții de acțiune, printre care: Creșterea competitivității economice și a nivelului de digitalizare; Sprijinirea transformării economice inovatoare a României; Transformarea digitală a actului de guvernare a României atât la nivel central cât și local. Până în prezent au fost lansate apeluri în valoarea totală de 22,8 miliarde de euro, din care valoarea UE aproximativ 14 miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 45% din alocarea UE aferentă acestui exercițiu financiar.“

Intervenția deputatului Bende Sándor, președinte al Comisiei pentru industrii și servicii din Camera Deputaților:

“În România nu am reușit să ne decuplăm de următoare chestiune – întotdeauna, ca și criteriu de departajare introducem numărul de locuri de muncă înființate printr-o investiție. Or, toată lumea din Europa, deja merge spre automatizare, spre folosirea inteligenței artificiale. Aceste două lucruri se bat cap în cap. Ori automatizezi, ori creezi locuri de muncă. Dacă automatizezi, creezi alte tipuri de locuri de muncă și dispar unele pe care le-ai avut până atunci. Dacă vrei să modernizezi, nu poți să condiționezi de faptul că trebuie să angajezi cu 20% mai mult personal decât ai avut. Și acest personal trebuie menținut 3 – 4 – 5 ani. Lumea evită să depună proiecte și din cauza aceasta. Trebuie să vedem ce ne dorim pe viitor. Ne dorim să avem o economie performantă sau ne dorim să avem doar locuri de muncă mai puțin calificate?“

Bende Sándor. Sursa: financial intelligence.ro

După intervențiile oficialilor, a creatorilor și implementatorilor de politici publice, au urmate cele ale economiștilor, antreprenorilor și reprezentanților industriei. Așa cum era de așteptat, poziția critică le-a aparținut analiștilor economici, oarecum în antiteză cu poziția oficialilor guvernamentali.

Intervenția lui Iancu Guda, economist:

“Cred că trebuie să ne concentrăm foarte clar pe valoarea adăugată, nu doar pe rulaje, creștere nominală. Cifra cheie la care mă uit este cât PIB generăm din rulajele pe care le facem din cifra de afaceri obținută. Dacă mă uit pe această metrică, în ultimii 15 ani am bătut pasul pe loc. În perioada în care s-a împins foarte mult creșterea bazată pe salarii – 2017 și 2018, am avut un sprint. Raportul dintre PIB și cifra de afaceri a sărit la 66% și această creștere bruscă a salariului, într-o perioadă scurtă de timp, a avut un efect de creștere imediată, dar n-a avut tracțiune pe termen lung. N-a fost un maraton, pentru că imediat ulterior a început să scadă. Ne-a crescut mult consumul și oferta locală domestică din România nu a fost elastică. Deci, a crede că putem crește o economie doar pe bază de salariu, ne-o demonstrează realitatea, nu este o creștere sustenabilă. Am plătit prin deficite mai mari, prin inflație mai mare și prin deficit de competitivitate, care s-a întors la 59%.

O (…) constatare (…) referitoare la industrie. Am ales așa: Două generatoare masive în deficitul comercial – industria fabricare substanțe și produse chimice și industria alimentară. Am adăugat băuturi, mașini, echipamente, industria extractivă. La mașini suntem ok, exportăm cu «Dacia». La industria extractivă, metalurgică, lemn, fabricare lemnului și produse textile. Dacă aduni toate activele fixe (am dat la o parte toate extremele, anomaliile și ciudățeniile, care sunt excepție, au o pondere sub 1%), în 2010 aveam 171 de miliarde de lei active fixe, iar în 2022 avem active fixe de 230 de miliarde de lei. Dacă vă uitați, este o creștere cu doar 30%, în condițiile în care inflația singură a fost de 80%.

De 30 de ani, în România, am cheltuit pentru subvenții în agricultură vreo 22 de miliarde de euro. Am cheltuit, nu am investit. Avem cea mai mare suprafață arabilă, raportat la suprafața țării, cu cel mai fertil teren. Și avem cea mai slabă productivitate pe hectar. Eu vă garantez un lucru: Ceva facem prost. Nu se poate să ai acești indicatori și să ai cea mai slabă productivitate din Europa. Cred că știu ce facem prost: aruncăm bani pe subvenții, fără să condiționăm fermierul să se dezvolte, să comaseze suprafețele, să gândească businessul la nivel de supermarket, nu la nivel de chioșc. Acum protestează, dar m-am uitat pe financiarele lor din ultimii cinci ani și am văzut că 9 din 10 fermieri și-au dat dividende, au făcut profit mediu de 20%. Este un profit extraordinar și 9 din 10 au făcut profit și și-au dat dividende. Când vine un an prost – că e secetă, că e Ucraina – ei ies în stradă și vor subvenție. Acesta nu este business, nu este antreprenoriat pur, competitiv.

Topul 1.000 de restanțieri la stat au 58 de miliarde de lei. De ce statul nu are posibilitatea să-și vândă creanța la masa credală cu discount? Majoritatea acestor companii sunt insolvență. Credeți că vine vreun fond de investiții și cumpără creanțe de la masa credală? Decât să stea cu 72 de miliarde necolectate, statul ar putea renunța la 10%, 20% și dă lege, și la a doua strigare la executare, nu din prima, îmi cesionez creanța. Sunt convins că sunt companii cu potențial care pot fi restructurate, eficientizate, de către fonduri de investiții cu know-how care pot schimba managementul și au portofolii de clienți internaționali și portofolii complementare care vor veni să investească, să preia controlul la acele companii.“

Intervenția lui Ionuț Dumitru, economist-șef Raiffeisen Bank:

“Vedem că sunt 4 milioane de oameni care sunt în afara pieței muncii care sunt în segmentul acesta 15-64 de ani. Dacă privim la cei 4 milioane inactivi din grupa 15-64 de ani ei sunt împărțiți cam așa: 1,1 milioane sunt elevi/studenți, dar sunt și destul de mulți tineri care nu sunt nici în învățământ, nici în activitate economică, avem 1 milion pensionari sub 64 de ani- de fapt noi discutăm de vârstă standard de pensionare 62-65, dar efectiv vârsta de pensionare este mult mai mică- iar, este un mit că în România se muncește mult, durata vieții active este undeva la 30 de ani, cea mai mică din Europa – mulți ies la pensie la o vârstă rușinoasă… Cred că aici trebuie schimbat ceva, acești 4 milioane trebuie aduși în piața muncii pentru că cifrele demografice sunt implacabile, iar aici nu se poate face ceva pe termen scurt. Trebuie stimulată munca, mulți lucrează ca antreprenori pentru că noi încurajăm forme de muncă care maschează venituri salariale, microîntreprinderi, PFA care maschează probabil venituri salariale. Avem o sarcină fiscală prea mare pe salariați și disproporționat de mică pe pentru alte forme de venit. Soluția nu e să pui CASS la chirii sau dividende, ci să aduci toate formele de venit într-o bază comună de impozitare, într-un venit global și să plafonezi contribuțiile.

Industria scade de vreo doi ani dintr-un motiv clar: creșterea prețurilor la energie. Pe cifre vedem că consumatorul non-casnic, adică cel industrial, a suferit în această criză energetică cele mai mari creșteri de prețuri, am avut cele mai mari prețuri plătite de consumatorul non-casnic la energie electrică și gaze. Nu ai cum să supraviețuiești în acest context.“

Ionuț Dumitru, Raiffeisen. Sursa: bankingnews.ro

Intervenția lui Andrei Burz-Pînzaru, Deloitte Legal Romania:

“S-a discutat foarte mult despre investiții de la stat. Noi suntem într-o economie de piață. Teza de bază a economiei de piață este că nu statul este cel mai eficient gestionar al fondurilor. Statul, sigur, trebuie să sprijine anumite zone, dar, dacă vorbim despre economia privată, teza fundamentală este că gestionarea privată a investițiilor ar trebui să fie una mai eficientă.“

Andrei Burz-Pînzaru și Iancu Guda au vorbit destul de apăsat despre responsabilitatea antreprenorilor în transformarea afacerilor lor în termeni de competitivitate și de a abandona reflexul de a cere statului să-i acopere – prin subvenții – deficitul de eficiență în raport cu alți actori din piață.

Desigur, discuția comportă nuanțe nenumărate: de la cât de performantă este economia noastră în general, birocrație, sistemul fiscal ostil, practicile marilor concerne, subvențiile acordate de alte state membre ale Uniunii și așa mai departe. Dar, înainte de a fi tentați de aceste argumente, ideea este aceea ca antreprenorul să poată invoca argumentul că a pus în practică într-adevăr toate recomandările din manualul omului de afaceri, pentru a-și maximiza competitivitatea business-ului.

Intervenția lui Tiberiu Petrică, CEO Flaro:

“Propun trei arii de lucru: robotizare, formare profesională și crearea unor anumite spike-uri pentru România. Noi, ca țară, prin ce suntem recunoscuți afară? Nu avem foarte multe branduri, mă gândesc că ar trebui să plecăm de la următoarea paradigmă: angajăm foarte mulți oameni, avem fabrici cu mii de angajați, sau mergem într-o zonă de industrie automatizată, cu oameni pregătiți să lucreze în această paradigmă și nu pregătiți numai de companiile din România… Formarea profesională, un alt aspect. E nevoie nu doar de formarea operatorilor, a lucrătorilor, ci și a capabilităților manageriale, unde constatăm că avem nevoie de skill-uri noi. Este nevoie de retehnologizare pentru a rămâne competitivi, e nevoie de formare profesională structurată pentru a putea face față noilor provocări. Ne-ar face bine să avem, să creștem mai multe branduri în România, pentru a fi recunoscuți afară pentru anumite vârfuri.“  

Intervenția lui Teodor Chirică, președintele Consiliului de Administrație al Nuclearelectrica:

“În privința supply chain, am niște nemulțumiri… Ce s-a discutat până acum atinge și industria nucleară… Avem un lanț de aprovizionare care a fost foarte puternic. Sigur, a fost finanțat de stat la vremea respectivă. Au urmat niște privatizări… să nu le zic dubioase, că n-am elemente… dar care nu au niște clauze de continuitate a afacerii și atunci, foarte multe au fost folosite pentru blocuri de locuințe pe locurile respective. Stau și mă uit acuma cu tristețe la platforma IMGB-ului, ce se întâmplă acolo, unde a mai rămas Walter Tosto, care a cumpărat Fabrica de echipamente nucleare, și care merge foarte bine, duduie… Alături, General Turbo, care se scufundă, va fi probabil ultima industrie de pe acea platformă care se va scufunda. Doosan a fost prima care a fost vândută, fosta IMGB. Am fost în vizită acum o vreme și duduia fabrica, era într-o producție continuă. Era o fabrică cu calificare pentru proiecte nucleare. Deci tot lanțul ăsta de aprovizionare este foarte legat de politica nucleară a țării. Ne vom trezi în situația să nu prea mai avem lanț de aprovizionare. Au apărut actori noi, firme private, firme cu capital străin, care sunt interesate să continue, dar firme… partea de construcții montaj este destul de dificilă, ceea ce ne-a obligat pe noi să ne înființăm o filială dedicată serviciilor, Nuclearelectrica Serv, pentru că aveam probleme cu contractorii.

Noi, Nuclearelectrica nu putem spune că nu suntem susținuți. Să nu se înțeleagă că suntem susținuți financiar. S-a dus vremea când statul investea direct în mari proiecte. Dar industria nucleară e mai complexă, nu înseamnă numai o centrală nucleară. Nu am vorbit de învățământ. Este obligația statului să facă învățământul profesional dedicat diverselor industrii. Marile economii nu pregetă. La noi și spaima asta… ajutor de stat… nu ne lasă… Chestia asta că nu ne lasă Comisia Europeană m-a îngrozit. Orice nerealizare se pune în cârca Comisiei Europene. Nu zic că ăia sunt niște sfinți, dar dacă știm să punem problema și avem o diplomație industrială, cred că se pot rezolva foarte multe.“

Teodor Chirica, Nuclearelectrica. Sursa: financialintelligence.ro

Intervenția lui Alexandru Stânean, CEO TeraPlast:

“Totuși, mai există industrie în România și, lipsit de modestie, spun că TeraPlast este un exemplu în acest sens. Avem capacități de producție care se întind pe mai mult de 400.000 de mp de fabrici – atât în România, cât și în Republica Moldova și Ungaria-, firme de distribuție care ne permit să ne distribuim produsele în 22 de țări din Europa. Lucrul acesta l-am realizat investind foarte mult, atât în achiziții de companii, cât și în creșterea capacităților de producție. Apropo de politici economice ce susțin investițiile, noi am profitat intens de partea de ajutoare de stat. Am investit aproximativ 400 de milioane de lei în creșterea capacităților de producție din România, la care se adaugă aproximativ 18 milioane de euro pentru achiziții de companii în străinătate. Pentru unele dintre aceste investiții am atras o cofinanțare, prin schemele de ajutor de stat, de peste 26 de milioane de lei. Deci, există și politici care ajută dezvoltarea companiilor din industrie. Un alt neajuns al sectorului nostru de activitate vizează partea de materii prime. Având în vedere că România are prea puțină petrochimie, suntem forțați să importăm marea majoritate a materiilor prime, începând de la polimerii de bază, continuând cu aditivii. Inclusiv materialul reciclat suntem forțați să-l importăm, întrucât în România nu se face destulă sortare pentru a putea să reciclăm material din România. În loc să sortăm, noi îngropăm deșeul sau, în cel mai bun caz, cu ghilimele de rigoare, îl ardem.“

Mă opresc aici.

Din toate intervențiile pe care le-am expus, putem trage desigur și câteva concluzii. Dar înainte de a ajunge acolo, cred că nu strică să mai evoc două exemple care, în felul lor, ne arată că nu este și nu va fi nici de acum încolo ușor să trecem de la “made in Romania” la “made by Romania”. Primul exemplu:

“Miercuri [14 februarie 2024, n,m.], ar fi trebuit să aibă loc licitația pentru vânzarea combinatului de îngrășăminte chimice Donau Chem Turnu Măgurele. Licitația ar fi trebuit să înceapă de la prețul de 89 milioane lei, adică 18 milioane euro. Din păcate, nu a existat niciun amator care să cumpere combinatul. (…) O posibilă explicație a lipsei de amatori pentru cumpărarea combinatului a oferit-o Florin Dragomir, reprezentantul Sierra Quadrant, lichidatorul InterAgro. El a declarat pentru economedia.ro: «Pot să fie mai mulți factori care descurajează investitorii, precum obligațiile de mediu, existența unei surse de gaz pe termen lung, la prețuri avantajoase, perioada de timp necesară, și asumată, până la pornirea efectivă a instalațiilor. Nu neapărat suma de plată, la urma urmei, vorbim de un activ funcțional de producție a îngrășămintelor, la nici 20 de milioane de euro».” (puterea.ro)

Și al doilea:

“România va lipsi în acest an de la târgul «Mobile World Congress» Barcelona, cel mai important eveniment european de tehnologie mobilă. Este pentru pentru prima oară din 2011, exceptând anul pandemiei, când țara noastră ratează acest eveniment, care are, pe lângă lansările de telefoane și tehnologii inovatoare, și o componentă puternică de discuții de business. În locul standului României, organizatorii vor amenaja o zona de lounge.” (economica.net)

O industrie competitivă nu se naște din nimic, nu apare peste noapte, nu există ca un miracol, nu rămâne în parametrii optimi de eficiență din inerție sau ca un dat al întâmplării. Starea de competitivitate este dezirabilul, dar prin definiție fragilă dacă nu are o dinamică la care să contribuie în primul rând organizația, dar și mediul în care evoluează. Din păcate, deocamdată, în economia României astfel de condiții sunt excepția, mai degrabă decât regula. Calea este lungă până la “Fabricat de România”, iar primii pași mult prea fragili.