„Am lăsat ideologia să ne despartă și să afecteze eforturile noastre pentru integrare. Am abandonat canalele noastre de dialog și mecanismele noastre de cooperare și am pierdut cu toții din cauza asta.„
Luiz Inacio Lula da Silva, președintele Braziliei, discurs la summit-ul Americii de Sud
De când Rusia lui Putin a invadat Ucraina, am început să auzim tot mai des expresia „Sudul Global”, folosită (și) de Kremlin în antiteză cu „Occidentul Colectiv”: chipurile, cei răi ar fi liderii „Occidentul Colectiv”, care sprijină Ucraina, negând astfel dreptul Moscovei de a-și trasa sfera de influență, readucând poporul ucrainean în imperiu, în timp ce „Sudul Global” sunt băieții buni și naivi care ajută Rusia să facă rost de bani, ca să-i poată toca mai apoi în război, nu mai înainte ca oligarhii să-și ia tainul și să-l ascundă în băncile Occidentului sau să-l „investească” la ruletă sau prin Emirate.
„Sudul Global”, ca termen de geopolitică, are o istorie, chiar dacă oarecum recentă. Prima utilizare a termenului de „Sud Global” în sens politic apare la Carl Oglesby, în anul 1969, într-un articol pe care l-a publicat în revista de orientare liberal-creștină [catolică] Commonweal Magazine, într-un număr special dedicat războiului din Vietnam. Oglesby a susținut în articol că secolele de dominanță nordică asupra sudului global converg, pentru a produce o ordine socială intolerabilă.
Termenul a câștigat atractivitate în a doua jumătate a secolului al XX-lea, iar la începutul secolului XXI a început să fie folosit tot mai des în diverse publicații, mai ales după atacurile teroriste din Statele Unite (Nine-Eleven) și răspunsul Statelor Unite alături de constituit coaliții internaționale angajate în Afganistan sau Irak. Folosirea termenului „Sudul Global” în ultimii ani este menită să înlocuiască vechii termeni, considerați perimați, de „Lumea a treia” sau „Lumea în curs de dezvoltare”.
„Sudul global” cuprinde în general Africa, America Latină și Caraibe, Asia fără Israel, Japonia și Coreea de Sud și Oceania fără Australia și Noua Zeelandă.
CUM SĂ SUPRAVIEȚUIEȘTI CONFRUNTĂRII DINTRE SUPERPUTERI – TEORIA LUI LULA DA SILVA
Mai, 2023, la summit-ul Uniunii Națiunilor Sud-Americane (UNASUR), găzduit de Palatul Itamaraty din Brasilia, președintele Luiz Inacio Lula da Silva a încercat să revigoreze blocul regional cunoscut anterior drept Uniunea Națiunilor din America de Sud.
Reuniunea a dorit să marcheze și schimbarea climatului politic din America de Sud, unde forțele politice de stânga au cunoscut o renaștere după ani de guvernare în mare parte conservatoare. În discursul său, președintele Lula da Silva a promovat ideea creării unei monede comerciale regionale, care să înlocuiască treptat dominația dolarului american.
Ar fi de amintit că Luiz Inacio Lula da Silva și alți lideri de stânga de pe continent au co-fondat UNASUR – au anunțat intenția în anul 2004 și au semnat un acord în anul 2008 – dar nu se mai organizaseră întruniri din anul 2014, coeziunea fracturându-se, pe măsură ce în regiune au venit la putere regimuri de dreapta, cum a fost cel al președintelui Jair Bolsonaro din Brazilia ultimilor ani.
Summit-ul Americii de Sud, mai 2023. Sursa: aljazeera.com
Ca un alt semn al schimbării, președintele venezuelean Nicolas Maduro s-a bucurat de o primire călduroasă din partea lui Lula da Silva, la doar câțiva ani după ce i s-a interzis intrarea în Brazilia de către predecesorul său de dreapta, Jair Bolsonaro. Sub administrația lui Bolsonaro, Brazilia a susținut încercarea nereușită a liderului opoziției venezuelene Juan Guaido de a revendica președinția Venezuelei.
Primirea ceremonioasă a lui Maduro de către Lula da Silva a fost controversată, președintele brazilian fiind acuzat că închide ochii la dosarul de întemnițare a membrilor opoziției din Venezuela și al acuzațiilor de fraudare a alegerilor. În 2018, de exemplu, Columbia s-a retras din UNASUR după ce fostul președinte de dreapta al țării, Ivan Duque, a acuzat grupul de complicitate la dictatura venezueleană.
Lideri de pe continent, precum președintele uruguayan Luis Lacalle Pou, au contestat declarațiile lui Lula de Silva, care au etichetat drept vorbe în vânt criticile aduse Venezuelei ca fiind condusă de un regim antidemocratic: Am fost surprins de afirmația că ceea ce s-a întâmplat în Venezuela este o narațiune. Știți deja ce părere avem despre Venezuela și despre guvernul venezuelean; i-a replicat Lacalle Pou pe Instagram Live lui Lula da Silva.
Temir Porras – fost consilier pentru politică externă al celui care a fost președintele venezuelean Hugo Chavez – a declarat într-un interviu pentru Al Jazeera că summit-ul este un pas în direcția corectă: Găsesc că este o inițiativă grozavă a președintelui Lula da Silva. Integrarea sud-americană nu este probabil posibilă fără participarea Braziliei. Brazilia este cea mai mare țară din regiune, este principala economie și este o putere diplomatică globală. Cu toate acestea, a spus el, integrarea va trebui să aducă beneficii tangibile, pentru ca organizația să evite fragmentarea, dacă peisajul politic al continentului se schimbă din nou.
În primele șase luni de mandat (din al treilea mandat ca președinte al Braziliei), Luiz Inacio Lula da Silva a depus multe eforturi și pentru găsirea unei soluții de oprire a războiului din Ucraina; acestea au inclus întrevederi cu președintele american Joe Biden la Washington, cu președintele chinez Xi Jinping la Beijing și o teleconferință cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
În același timp, consilierului-șef pentru politică externă al lui Lula sa Silva – Celso Amorim, fost ministru de externe – l-a vizitat pe președintele rus Vladimir Putin la Moscova și a purtat discuții în capitala Brasilia cu ministrului rus de externe, Serghei Lavrov.
Unul dintre motivele pentru care Brazilia – lider regional în America de Sud – a fost în măsură să inițieze acest elaborat efort diplomatic ține de faptul că și-a propus totodată să se mențină absolut neutră față de acest conflict – procedând astfel, Brazilia dă dovadă de ceea ce unii comentatori au numit „nealiniere activă”.
Mai multe state din „Sudul Global” – Africa, Asia și America Latină – și-a subliniat poziția principială de refuz al alinierii în conflictele dintre marile puteri și concentrarea asupra propriilor interese, o abordare pe care publicația The Economist a caracterizat-o drept știința de a supraviețui unei divizări între superputeri.
Președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva. Sursa: fortune.com
Diferența dintre această nealiniere și o abordare similară adoptată de națiuni în deceniile trecute este că se întâmplă într-o eră în care națiunile în curs de dezvoltare se află într-o poziție mult mai puternică decât au fost cândva. De exemplu, produsul intern brut în ceea ce privește puterea de cumpărare a celor cinci țări BRICS – Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud – l-a depășit pe cel al grupului G7 de națiuni economice avansate.
Această forță economică în creștere oferă națiunilor active nealiniate mai multă putere internațională, permițându-le să creeze noi inițiative și să construiască coaliții diplomatice într-un mod care ar fi fost de neconceput înainte.
CE VREA DE FAPT SUDUL GLOBAL?
„Sudul Global” este doar un concept politic, care nu valorează mai mult decât o frază scrisă pe hârtie care-l conține ca termen, el nu poate revendica în spatele cuvintelor o entitate concretă, o realitate. Totuși, atât Rusia lui Putin, cât și China lui Xi Jinping încearcă să-și revendice leadership-ul acestui construct politic teoretic, pe care îl vor constituit sub aripa BRICS, eventual în opoziție cu Occidentul.
Altfel spus, atât Beijingul, cât și Moscova, din motive diferite – care, cine știe, pot ajunge cândva chiar în competiție – încearcă să împartă planeta în două, instigând stat după stat din „Sudul Global” la frondă față de presupusa „tutelă” a Occidentului, dar fără să ducă până la capăt dezvăluirea propriilor intenții, care înseamnă nici mai mult, nici mai puțin că vor de fapt să preia ștafeta și să se așeze în fotoliul de protectori.
La sfârșitul lunii trecute, militari din Niger au răsturnat guvernul, au arestat președintele ales și au păstrat puterea pentru ei. La scurt timp după aceea un mic număr de nigerieni susținători ai puciului din capitala Niamey s-au adunat pentru a-și afirma sprijinul pentru guvernul militar, iar unii dintre ei au fluturat drapelul Rusiei. Ei au denunțat Occidentul în general și Franța, fosta putere colonială, în special. Ei au scandat „Trăiască Putin!” și „Jos Franța!”.
Președintele în funcție, Mohamed Bazoum, intenționa să-l concedieze pe generalul Abdourahamane Tchiani, comandantul gărzii prezidențiale de elită. Acum, după puci, generalul Tchiani nu va mai fi concediat, din contră, el s-a proclamat șef al noi junte militare care se autointitulează Consiliul Național pentru Protecția Patriei. Explicația corectă poate fi cea oferită de Briciul lui Occam: un general care urma să fie dat afară a decis că e mai bine să-l de el afară pe președinte, explică o analiză Rador, publicată de Euractiv.
Lovitură de stat în Niger. Sursa: english.iswnews.com
E foarte probabil ca Rusia să-și extindă influența în zonă în urma puciului din Niger, iar presa a scris că junta a cerut asistență militară de la Grupul Wagner. Dar o mare parte din speculațiile privind amploarea implicării Rusiei în Niger este deocamdată doar presupusă, nu și probată, sau circumstanțial probată: câteva sute de indivizi, la un unic protest, într-un singur oraș, dintre care numai câțiva cu steaguri rusești, într-o țară de două ori mai mare ca Franța și cu 25 de milioane de locuitori.
Regimul militar rezultat în urma loviturii de stat din Niger a format un guvern, potrivit unui decret al generalului Abdourahamane Tiani, citit la televiziunea națională în noaptea de miercuri spre joi (9 spre 10 august ac.). Acest guvern – de 21 de membri – anunțat înaintea începerii la Abuja, joi, a unui summit crucial al Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest – CEDEAO, din care fac parte țările vest-africane vecine Nigerului, este condus de către premierul Ali Mahaman Lamine Zeine și va fi alcătuit din 20 de miniștri.
Decretul de numire de către militari a guvernului Ali Mahaman Lamine Zeine pare să fie o sfidare a liderilor CEDEAO, care se reunesc la Abuja pentru a evalua situația din Niger. Potrivit liderilor CEDEAO, care au reafirmat că privilegiază calea diplomatică în vederea restaurării ordinii diplomatice în Niger, la Abuja vor fi luate decizii importante și se menține amenințarea unei intervenții militare a statelor vest-africane în vederea repunerii în funcție a președintelui sechestrat Mohamed Bazoum.
Rusia a desfășurat în mod tradițional o propagandă extrem de puternică în țările post-coloniale și cele mai sărace, nedându-se în lături de la mituirea directă a elitei locale, contrabanda cu arme, export-importul de resurse și acum furnizând mercenari Wagner. Concomitent cu operațiuni speciale, politologii ruși au lucrat la idei care erau delirante pentru specialiști, dar reconfortante pentru ego-ul multor reprezentanți ai „Sudului Global”, explică o analiză publicată de Ziare.com.
Țările din „Sudul Global” vor controlul asupra resurselor lor, schimbând relațiile din epoca colonială, în parte insistând asupra amplasării de fabrici pe teritoriul lor. Alăturându-se Namibiei și Zimbabwe, Ghana se pregătește să interzică exportul de litiu necesar pentru vehiculele electrice. Indonezia a interzis exportul de minereuri de nichel. Argentina, Brazilia, Chile și Indonezia salută investițiile în fabrici de baterii pentru mașini electrice făcute de China, nu de Occident.
În timpul unei vizite în China în aprilie, președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva întreba retoric: Cine a decis că dolarul ar trebui să fie atotputernic?. Banca Thailandei discută noi planuri de diversificare a coșului de valute, pe care le folosește pentru a stabili valoarea baht-ului, astfel încât să fie mai puțin legat de dolar. Indonezia sprijină piețele valutare locale, deoarece țările vecine construiesc sisteme de plată digitale, reducând nevoia de dolari pentru achizițiile de zi cu zi. Africa discută despre crearea unei monede comune.
Africa de Sud a negat afirmația ambasadorului SUA că ar furniza Rusiei arme pentru războiul său împotriva Ucrainei. Vietnamul tace în legătură cu războiul din Ucraina; motivul: parteneriatul cu Rusia în sfera securității, care a început chiar în timpul războiului din Vietnam. India cumpără petrol rusesc, sfidând sancțiunile SUA – Energia nu este despre altruism sau filantropie, a declarat ministrul Petrolului din India, Hardeep Singh Puri, în februarie ac..
Majoritatea africanilor nu doresc în mod explicit să alunge Franța sau alți parteneri occidentali din țările lor: în schimb, ei caută un parteneriat reînnoit pe o bază sănătoasă și pretins egală. Când vine vorba de războiul împotriva jihadiștilor, africanii se așteaptă la mai multe victorii decât o prezență militară de zece ani. Pentru a-și reînnoi parteneriatele la nivel global, guvernele africane își diversifică lista de parteneri internaționali, adăugând țări precum China, Turcia, Israel sau India pe listele lor.
Rusia, hotărâtă să demonstreze că nu este izolată după răspunsul internațional la războiul din Ucraina, a reușit să folosească Africa pentru a ocoli sancțiunile economice occidentale și a-și reconstrui forțele prin intermediul Grupului Wagner, care este activ în Republica Centrafricană și Mali.
Africa s-a schimbat profund: noua generație, cu o clasă de mijloc conștientă din punct de vedere politic, are pretenții. Nu vor accepta standarde duble sau scăzute când vine vorba de Africa. Această motivație este mai puternică decât așa-zisul atașament al generației față de Rusia, un jucător geopolitic care dorește oportunist să-și promoveze interesele în regiune, ridicând steaguri la demonstrații.
SUDUL GLOBAL ȘI NEGOCIEREA PĂCII ÎN UCRAINA
Un candidat la președinția Ecuadorului, Fernando Villavicencio, a fost ucis la sfârșitul unui miting electoral organizat miercuri seară (9 august ac.) la Quito. În urma uciderii sale, pe rețelele de socializare a apărut o înregistrare video în care bărbați puternic înarmați și purtând cagule au revendicat responsabilitatea pentru crimă în numele organizației criminale „Los Lobos”.
Ulterior, un alt videoclip a apărut online câteva ore mai târziu, în care un alt grup de bărbați – de această dată fără să poarte măști – a transmis mesajul că sunt adevărații membri ai „Los Lobos” și negau orice rol în asasinat, afirmând că videoclipul anterior, cu revendicarea crimei era o înscenare pusă la cale de un grup criminal rival, „Los Choneros”.
Fernando Villavicencio, candidatul ecuadorian ucis de bande criminale. Sursa: eleconomista.com.mx
În final, poliția din Ecuador a reușit să aresteze șase suspecți care ar fi fost implicați în asasinat, cu toții cetățeni columbieni; un al șaptelea suspect, tot cu cetățenie columbiană, a fost ucis în schimbul de focuri cu poliția.
Vorbind despre China, liderul tot mai vizibil al „Sudului Global”, rol pe care, de altfel, președintele Xi Jinping nu a ascuns nicidecum că îl dorește pentru țara sa, președintele Joe Biden, într-o declarație care poate fi considerată partizană, subliniază totuși un aspect demn de atenție: China este o bombă cu ceas în multe privințe, se confruntă cu un șomaj ridicat și forța de muncă îmbătrânește. Din această cauză are probleme, iar atunci când oamenii răi au probleme, fac lucruri rele.
Poate să pară firesc ca ordinea globală a lumii să facă obiectul unor revizuiri, pe măsură de națiunile progresează și status quo-ul se schimbă, iar raporturile de putere, aflate în continuă redesenare se mută spre noi stări de echilibru. Atât timp cât mutațiile de pe scena internațională nu sunt bruște, ori violente, ci lente și negociate, se poate spera la pace și prosperitate.
În altă ordine de idei, nu schimbi o ordinare globală departe de perfecțiune, dar care a ținut lumea în pace relativă opt decenii, oferind oportunități de avansare către prosperitate pentru toți – desigur, unele țări au ratat astfel de oportunități, din motive direct imputabile clasei lor politice – cu o alta despre care nu ai certitudinea că aduce un progres în materie de echitate, libertăți cetățenești, domnie a legii și libertate a comerțului etc..
Poate „Sudul Global”, având ca lideri China comunistă, patria controlului extins și drastic al statului asupra cetățeanului și Rusia agresivă să ofere lumii o altă ordine mondială mai echitabilă, mai dreaptă decât cea asigurată de Occident? Întrebarea este retorică, cu toate acestea, în mod ciudat, deși nimeni nu crede într-o lume condusă de China și / sau Rusia, adepții demolării ordinii globale actuale sunt tot mai numeroși, fără să le pese ce urmează să fie pus în loc.
Creșterea nealinierii active a fost alimentată de creșterea concurenței și de un al doilea război rece între Statele Unite și China, consideră Jorge Heine, într-un articol pentru Fortune. Pentru multe țări din Sudul Global, menținerea unor bune relații atât cu Washington, cât și cu Beijingul a fost crucială pentru dezvoltarea economică, precum și pentru fluxurile comerciale și de investiții. Pur și simplu nu este în interesul lor să ia parte în acest conflict în creștere.
În același timp, nealinierea activă nu trebuie confundată cu neutralitatea – o poziție juridică conform dreptului internațional care implică anumite îndatoriri și obligații. A fi neutru înseamnă a nu lua o poziție, ceea ce nu este cazul în nealinierea activă. Această formă de nealiniere necesită o diplomație extrem de bine reglată, una care examinează fiecare problemă în funcție de semnificațiile sale și face alegeri bazate pe arta deciziei politice.
Legat de războiul din Ucraina, înseamnă a nu sprijini nici Rusia, nici NATO. Și Brazilia nu este singura țară din „Sudul Global” care a luat această poziție, deși a fost prima care a încercat să negocieze un acord de pace.
În Africa, Asia și America Latină, mai multe țări cheie au refuzat să se alăture NATO. Cea mai proeminentă dintre ele a fost India, care în ciuda legăturilor sale mai strânse cu Statele Unite în ultimii ani și a aderării la Dialogul de Securitate Quadrilateral – sau „Quad”, un grup descris uneori drept „NATO asiatic” – cu SUA, Japonia și Australia. Unele dintre cele mai populate democrații din lume, pe lângă India – țări precum Indonezia, Pakistan, Africa de Sud, Brazilia, Mexic și Argentina – au refuzat să se alăture NATO.
Aproape nicio țară din Africa, Asia și America Latină nu a susținut sancțiunile diplomatice și economice împotriva Rusiei. Deși multe dintre aceste națiuni au votat pentru a condamna invadarea Ucrainei de către Rusia în cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite, unde peste 140 de state membre au făcut acest lucru în mod repetat, niciuna nu vrea să transforme ceea ce ei consideră a fi un război european într-unul global.
Dincolo de incipientul Război Rece dintre SUA și China și de războiul din Ucraina, învierea nealinierii în noua sa încarnare activă reflectă o dezamăgire larg răspândită în „Sudul Global” – explică Jorge Heine – față de ceea ce a fost cunoscut sub numele de „Ordine Internațională Liberală” care există încă de la WW2. Această ordine este văzută ca fiind din ce în ce mai deteriorată și lipsită de răspuns la nevoile țărilor în curs de dezvoltare cu privire la probleme, de la îndatorarea internațională și securitatea alimentară până la migrație și schimbările climatice. Pentru multe națiuni din „Sudul Global”, apelurile de a susține ordinea bazată pe reguli par să servească doar interesele de politică externă ale marilor puteri, mai degrabă decât binele public global. Într-un astfel de context, poate nu este de mirare că atât de multe națiuni refuză în mod activ să fie prinse într-o dinamică „noi versus ei”.