Ruxandra Bogdan. Așa se numea profa de engleză și diriga, din Liceul de Artă, care au făcut, dintr-o fetiță, proprietara din Ploiești a unei francize românești celebre. „O adoram și ea s-a prins și m-a exploatat până am ajuns tobă de engleză. Acum, mă întâlnesc cu foști profesori și profesoare care îmi spun că am ajuns să semăm cu ea și asta mă bucură”, povestește Georgiana. Suntem in holul unei clădiri din centrul Ploieștiului, unde funcționează Clever Children și Next Generation Learning, ambele aparținând Georgianei și soțului ei. „Pe mine să nu mă băgați în chestia asta”, spune și el, jucându-se cu Irina, fetița lor de 3 ani. Acasă mai au un fiu, Justin, de 8 ani. Tot acasă sunt actele de la bancă, pentru împrumutul cu care au deschis Clever Children Ploiești. „Ba da, pentru că fără tine nu făceam asta. Tu ai venit cu ideea, tu ai găsit franciza, tu te-ai ocupat de detalii”, i-o întoarce ea.
Aștept, curios, ca Georgiana să-mi explice care-i faza. M-au chemat să văd un centru de dezvoltare personală pentru copii, adică un concept care mă face să vomit. Disper spontan când aud „dezvoltare personală pentru copii”, mi se pare că râgâie Ploieștiul de dezvoltatori, trainneri, experți, mentori și alte titluri care ascund, în 99% din cazuri, o lipsă cronică de competență sau o foame acută de bani făcuți ușor. Știu și de ce mă simt așa, mi-am luat-o și eu cu dezvoltarea personală. Am dus-o, acum niște ani, pe M la un curs de dezvoltare personală prin origami. „Doar” 600 de lei, șase ședințe. După prima a venit cu o floare de hârtie, făcută de ea. După a doua, cu o cutiuță. Ultimile patru ședințe a muncit ca un salahor să facă șapte sute de mii de pene de hârtie pentru o lebădă odioasă, ieșită parcă dintr-un angro chinezesc. Nu s-a apropiat nimeni, în acele șase ședințe, de M, să o intrebe ceva, sau să o provoace să întrebe ceva. Intră, ia loc, bagă ca Mig-ul! N-au dezvoltat-o personal, ba chiar au scârbit-o de origami pentru totdeauna. Iar pe mine – de bullshit-ul ăsta de dezvoltare personală pentru copii. M-am gândit mult timp că dacă îi luam burgeri de la Mc de 600 de lei, îi făceam fiicei mele un rău mai mic… Până azi.
De-aia am mers să-i cunosc pe oamenii care au făcut credit la bancă pentru a deschide un centru de dezvoltare personală pentru copii. Mă așteptam, după experiența cu origami-shit, la două figuri cinice și rele, la doi zgripțuroi lacomi, care nu știu cum să fraierească mai bine părinții de bani. Am descoperit în schimb un el și o ea, soț și soție, perfect normali; un tip dispus să facă pentru nevastă-sa mai mult decât să-i dea bani de coafor și o tipă care vine din învățământul ăla nasol, care ne distruge copiii. O fostă profesoară de engleză.
Georgiana avea 20 de ani și era studentă la Română-Engleză când i-a murit tatăl. „Atunci s-a terminat cu distracția, a trebuit să găsesc rapid un job, ca să compensez absența veniturilor pe care le aducea el. Eram anul 2 și m-am angajat ca suplinitor. A fost îngrozitor de greu. Plecam de la școala din comuna unde găsisem jobul pe jos, pe câmp, până la Ploiești, de unde luam mașina fie spre casă, fie spre facultate. Leafa de suplinitor era o rușine, bursa de la facultate era mai mare. Dar au fost și părți bune. M-am îndrăgostit de meseria asta. Am cunoscut copii extraordinari, sunt mândră că mulți au făcut aceeași facultate datorită mie, și am avut colegi de excepție. Sunt oameni extraordinari în învățământ, problema e că sistemul nu-i clasifică așa cum ar trebui, că nu se ține cont dacă omul ăla predă bine, dacă-l plac copiii, dacă-l plac părinții, dacă cei care ies din mâinile lui continuă să învețe sau se apucă de furat. Nu poți să mă judeci pe mine, profesor de engleză în mediul rural, că nu produc olimpici la engleză atâta timp cât tu, statul, suplimentezi anual numărul de locuri din liceele din Ploiești, iar elevii buni din mediul rural se duc acolo. Noi ăștia, profesorii de limbi străine de la țară, cum ni se spune, nu avem genul acela de elevi decât arareori. Predăm după manualele care ni se dau, deși nu suntem de acord cu ele, încercând să ne concentrăm asupra elevilor cu aptitudini pentru limbi străine și pe cei cărora le place materia. Nu putem lucra cu toți, unii elevi sunt complet dezinteresați atâta timp cât manelele nu-s în limba engleză”.
19 ani a predat Georgiana, limba engleză, în apropierea Ploieștiului. Ar fi făcut 20 de ani și mai mult de carieră, dar vara trecută și-a dat seama că sistemul n-o mai vrea. Își completa formularul de evaluare și a constatat că își pierde timpul predând și făcând activități școlare, lucru sancționat de formular, care punctează masiv publicarea de cărți, participarea la simpozioane, vorbitul la workshop-uri. Și-a dat seama că orice profesor interesat mai mult de formular decât de elevi îi poate lua oricând catedra. „Formularul ăla de evaluare nu reflectă, corect, influența unui profesor asupra elevilor săi. Și când mi-am dat seama că nu mai am un viitor în învățământ, am venit acasă, i-am povestit soțului și am început să ne gândim la o soluție. După un timp, am deschis Next Generation Learning, unde predau cursuri de engleză pentru adulți. El a găsit franciza…”
Citește mai mult pe: http://bogdanstoica.ro/index.php/item/20999-ea-e-georgiana-tipa-care-tuneaza-mintea-copiilor