O descoperire fără precedent a fost realizată într-o peșteră sulfuroasă situată la granița dintre Albania și Grecia, unde o echipă internațională de cercetători a identificat cea mai mare rețea de pânze de păianjen observată vreodată într-un mediu subteran
Structura naturală, formată pe o suprafață de aproximativ 106 metri pătrați, a fost descoperită într-o peșteră sculptată de râul Sarantaporos și este susținută de o comunitate impresionantă de arahnide.
Cercetarea, publicată în revista științifică Subterranean Biology și relatată inclusiv de The New York Times, arată că rețeaua este rezultatul unei colaborări neobișnuite între două specii de păianjeni, Tegenaria domestica și Prinerigone vagans. În mod normal, aceste specii se află într-o relație de prădător și pradă, însă în mediul extrem al peșterii ele coexistă într-un echilibru stabil.
Studiul a fost coordonat de István Urák, de la Universitatea Sapientia, și de dr. Blerina Vrenozi, iar din echipă fac parte și cercetători români de la Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, respectiv Traian Brad, Andrei Ștefan și Șerban Sârbu. Oamenii de știință estimează că în această comunitate subterană trăiesc aproximativ 111.000 de păianjeni, susținuți de o sursă constantă de hrană, reprezentată de peste 2,4 milioane de insecte zburătoare.
Peștera oferă condiții extreme, dar stabile, cu temperaturi constante de aproximativ 27 de grade Celsius și prezența unor gaze toxice, care limitează accesul altor viețuitoare și al oamenilor. Acest mediu izolat pare să fi favorizat adaptări genetice distincte ale păianjenilor, diferite de cele ale populațiilor din exterior, sugerând un proces rapid de evoluție în întuneric și umiditate ridicată.
Cercetătorii susțin că lipsa luminii reduce agresivitatea dintre specii, permițând o coexistență pașnică într-un ecosistem care, în mod normal, ar fi extrem de ostil. Descoperirea oferă perspective noi asupra modului în care viața se organizează în habitate subterane și asupra strategiilor de supraviețuire dezvoltate în condiții-limită.
Specialiștii subliniază că astfel de studii au implicații importante și pentru om, de la înțelegerea mecanismelor de adaptare biologică până la posibile aplicații în biomedicină, ecologie și protecția mediului. Rezistența pânzelor, organizarea comunităților și capacitatea de adaptare pot inspira soluții pentru conservarea ecosistemelor fragile, afectate de schimbările climatice.
Descoperirea din peștera sulfuroasă de la granița albano-elenă reprezintă nu doar o curiozitate naturală, ci și o dovadă a potențialului cercetării științifice realizate prin colaborări internaționale, la care România contribuie activ prin expertiza speologică.
O analiză amplă dedicată acestei descoperiri va fi publicată în numărul 92 al revistei InHouse, iar articolul științific complet este disponibil în Subterranean Biology.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews
