DAN PURIC S-A ÎNTORS LA TNB: CUM, DE CE ȘI PENTRU CE? – de Cristian Felea

“În tot efortul de propagandă Rusia se pare că a început să piardă teren, inclusiv în România fiindcă această invazie a impus practic ca agenții săi de aici să se autoexpună, să devină mai vocali și îi putem vedea. (…) Antivacciniștii de ieri au devenit putiniștii de astăzi. Și îi putem vedea foarte ușor în spațiul public. (…) Multe dintre acele narative care circulau în spațiul de limbă rusă, în special pe posturile rusești, promovau la turații maxime idei precum existența acelor laboratoare biologice în Ucraina, au ajuns in spațiul românesc. Dar, atenție! Nu traduse direct din limba rusa ci pe altă filieră, cea occidentală, traduse din limba engleză – în special din zona radicală de dreapta din SUA, vorbesc despre zona republicanilor, din rândul simpatizanților pro-Trump, trumpiștii. (…) Privind percepția românilor, populația e destul de refractară la propaganda clasică și atunci sunt utilizate teme alternative, insidioase, nu directe, ambalate într-un discurs naționalist populist, cum ar fi de exemplu tema cu oportunitatea României de întoarcere a teritoriilor pierdute în fața Uniunii Sovietice care este o temă destul de periculoasă, răspândită în cercurile partidelor naționaliste de la noi, populiste sau nostalgice.”

Nicolae Țîbrigan (Conferința Sierra Quadrant – G4Media – Economedia: “Război în Europa: spre ce arhitectură geopolitică și de securitate se îndreaptă secolul XXI”)

Sursa: www.tnb.ro/ro/m-am-intors

Vrei să afli astăzi ce noutăți găsești la Teatrul Național din București și deschizi secțiunea “Evenimente”? O să găsești afișul spectacolului “M-am întors”, un one man show susținut de Dan Puric, care a avut loc duminică, 27 martie ac., în urma căruia a explodat în spațiul public un scandal de toată frumusețea.

Într-un fel, scandalul care a însoțit făcătura lui Dan Puric de pe scena sălii “Studio” a TNB – omul care își face în fiecare zi talentul de rușine producând în fața unui public cu nostalgii național-comuniste derapaje greu de catalogat altfel decât extremiste, refăcând prin mesajele sale un peisaj conspiraționist, care a urmărit chipurile neamul românesc în întreaga sa istorie, pentru ca de acum să-i întunece și viitorul – fusese anunțat și denunțat deja cu câteva zile, dar Ministerul Culturii, ministrul Lucian Romașcanu însuși, a refuzat să se implice.

“M-am întors este o conferință dar și un one man show…“, scria Dan Puric în prezentarea spectacolului organizat de agenția de impresariat Spectaculis, “… pentru toți cei ce vor să-și amintească de marile valori ale teatrului românesc, să își bucure mintea și inima cu momente pline de umor și să împărtășească trăiri emoționante rupte din realitatea actuală a fiecăruia dintre noi.”

Totul la TNB a început cu o săptămână înainte de spectacolul lui Dan Puric, atunci când unul din actorii teatrului, Mihai Călin, a declarat public că directorul interimar al TNB, Mircea Rusu, a refuzat atât să se arboreze steagul ucrainean pe Teatrul Național, cât și campania TNB pentru refugiați: “Marius Manole i-a spus despre campania TNB pentru Ucraina. (…) Ni s-a refuzat această campanie. (…) Nu, punem aici doar tricolorul românesc! (…) Ne-a spus domnul Rusu, la câte ne-au făcut ucrainenii nouă, să ne lase!” (www.g4media.ro)

Doar că, în același timp, directorul interimar Mircea Rusu – cel care refuza să permită solidarizarea TNB cu drama refugiaților ucraineni – nu vedea o problemă ca a doua mare sală de spectacole a teatrului pe care îl conduce să fie închiriată pentru Dan Puric, urmând ca prin spectacolul propus de acesta – M-am întors – să fie celebrată la TNB Ziua Mondială a Teatrului.

Ministerul Culturii a refuzat atunci să comenteze poziția directorului interimar al TNB, iar ministrul Lucian Romașcanu a afirmat public că nu vede nicio problemă legată de atitudinea lui Mircea Rusu și că opțiunile sale manageriale nu au depășit limitele mandatului său ca interimar.

Vlad Odobescu în cronica spectacolului lui Dan Puric, publicată de “Scena9”, dezvăluie distanța dintre cuvintele care însoțeau afișul și realitatea de pe scenă și din sala de spectacol, care este la fel de mare ca și distanța ce însoțește întotdeauna albul de negru și minciuna de adevăr:

“Pe fiecare scaun e câte-un exemplar din ziarul <Certitudinea>, al cărui coordonator spiritual și moral e Mihai Eminescu; așa scrie sus, pe prima pagină. Printre colaboratori e și Dan Puric. Maestrul întârzie, așa că am timp să răsfoiesc. E un articol despre <organigrama clasică a Mossad-ului>, un altul în care reprezentantul comunității evreiești în Parlamentul României e făcut mincinos pentru că s-a luat de un senator AUR, precum și episodul 12 al unei serii ce-și propune să răspundă la întrebarea: <Combaterea antisemitismului folosește subjugării românilor?> (…)

Dan Puric apare pe scenă cu un sfert de oră întârziere. Primește aplauze prelungi, cât pentru un bis, și le primește cu mâna la inimă. <E clar că trebuie să particip la prezidențiale. Mai e timp>, zice el în glumă, după ce cântărește entuziasmul publicului. Ne zice de la început despre pericole. Își amintește o poveste cu un comediant sovietic care, în timpul unui spectacol, și-ar fi îndemnat publicul să se ridice împotriva regimului stalinist, ceea ce i-a adus o deportare de șapte ani în Siberia. <Să vedem unde mă trimit ăștia pe mine acuma. Că Siberia vine din ce în ce mai aproape>, glumește Puric.

O să tot fie momente din astea, iar publicul se va delecta cu ele: când cineva iese din sală, actorul se face că se ia după el ca să-l oprească și să-l convingă să nu-l toarne pentru ce-a spus pe scenă. Când cineva îi aduce flori pe scenă, maestrul se face că e un microfon ascuns în buchet și face o probă, în râsetele generale. Altădată glumește că sigur ne așteaptă câteva dube la ieșirile teatrului. (…)

Azi e Ziua Mondială a Teatrului, însă Puric ne spune de la început că s-a gândit că o conferință despre teatru o să facă lumea să sforăie în sală. Așa că teatrul devine doar un pretext pentru a vorbi despre singularitatea poporului român, despre salturile istorice remarcabile care nu-s explicabile prin simple treceri de la o etapă la alta. Românii se înalță miraculos din statutul de <clăcași>, victime ale unei <terori a istoriei>, la cel de genii, iar când vorbește despre asta Puric înalță vocea și ridică arătătorul, în semn de mândrie. 

Are grijă în permanență să facă deosebire între noi, popor genial și energic, și conducătorii noștri, personaje servile care-și târâie picioarele în fața celor de la Bruxelles. De Occidentul acesta — o lume cu totul ridicolă în ochii maestrului — spiritul românesc se îndepărtează în mod natural.

Râde de <lumea asta civilizată care vrea să ne schimbe sexul, că nu mai știu dacă sunt puric sau ploșniță> și îi opune <poporul grâu>, ce poate germina și după sute de ani de încremenire, în mod inexplicabil. Și suntem supuși unor presiuni extraordinare, <ca să ne dizolve identitatea>. Ei, nenumiții pe care-i știm bine.

Iar el, Dan Puric, e aici să ne facă să germinăm, să ne dăm seama de potențialul nostru, să ne îmbărbăteze: <N-aveți dumneavoastră nevoie de istoria teatrului. Avem nevoie de o întâlnire de refacere sufletească, de tonus, ca să facem față la barbaria civilizată care vine peste noi>.”

Sursa: spotmedia.ro/stiri/eveniment/scandal-la-tnb

Așa cum o arată imaginile luate de la fața locului de “Scena9”, Mircea Rusu a fost de față la eveniment, sub ochii săi spectatorii se “delectau” cu publicația “Certitudinea” pe care o găsiseră pe scaun, în așteptarea intrării marelui actor Dan Puric, cel care nu avea să-i plictisească vorbindu-le despre teatru, tocmai de Ziua Mondială a Teatrului.

Totuși, a doua zi, după ce a erupt scandalul, directorul interimar al TNB a negat că ar fi știut că în sala de spectacole se difuzează neautorizat o publicație extremistă, antisemită, care-l are pe Dan Puric listat în caseta editorială, în timp ce ministrul său, Lucian Romașcanu scria pe Facebook:

“În urma celor sesizate public privind distribuirea unui ziar la sala Studio a TNB, conducerea ne-a informat că mâine va dispune o anchetă internă și va depune plângere la poliție pentru distribuție neautorizată de materiale în incinta TNB. 

Nimeni din conducere nu a fost informat despre acest demers extrem de grav. Nu putem tolera ca o instituție-simbol de cultură a României (și nicio instituție a Ministerului Culturii) să devină spațiul de propagare a unor materiale private, indiferent de conținutul lor, cu atât mai mult a unor materiale care ar putea face propagandă unor interese străine României.”

Lucina Romașcanu a mai precizat că a trimis și Corpul de Control al Ministerului Culturii la Teatrul Național din București pentru a cerceta cazul.

CARE-I TREABA CU “CERTITUDINEA”?

Revista “Certitudinea”, care se consideră “publicație de cultură, spiritualitate și atitudine” este condusă de Miron Manega, director general. Din caseta redacțională fac parte… Mihai Eminescu, Carmen Sylva, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale sau Nae Ionescu.

Printre cei care scriu în această revistă se află parlamentari sau candidați AUR, avocați promovați de Sputnik sau scriitori cunoscuți pentru legăturile cu fostul partid comunist, dar și președintele Academiei Române: Mircea Dogaru, Mircia Chelaru, Florian Colceag, Dan Chitic, Florian Berenghi, Ioan Coja sau Ioan Aurel Pop. (romania.europalibera.org)

Conform celor declarate de Miron Manega, colaboratorii revistei participă benevol cu materialele care sunt publicate în numerele sale: “Au fost aleși pe criteriile cultură, spiritualitate, atitudine. Criteriile sunt cele legate de cultivarea valorilor identitare, după părerea mea, a-ți iubi propriile valori nu înseamnă că ești incompatibil cu alte valori.”

Unul dintre personajele care apare frecvent în revista “Certitudinea” este ideologul lui Vladimir Putin, Aleksandr Dughin. Miron Manega, așa cum a declarat într-un interviu pentru “Europa Liberă”, admite că i-a dedicat o întreagă pagină în ultimul număr din revista sa lui Dughin:

“Dughin este unul dintre marii filozofi. Nu suntem de acord cu el, nu suntem de acord, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să-l promovăm, poate e important și punctul lui de vedere, poate ne ajută să ne raportăm corect la ceea ce criticăm sau demonizăm. (…)

A publica un text de Alexandr Dughin implică riscul de a fi catalogat ca filorus. (…) De aceea mi-am permis să public un text despre ordinea post-globală, semnat chiar de Alexandr Dughin. Este totuși unul dintre cei mai redutabili gânditori contemporani, ceea ce e mai important decât faptul că e ideologul lui Putin.”

În ziua în care la TNB era organizat spectacolul-conferință al lui Dan Puric și era distribuită revista “Certitudinea” – transformată, via Alexandr Dughin, în goarna putinismului – alte teatre din Europa și România se solidarizau cu colegii ucraineni: Teatrul de Stat din Constanța, Teatrul Național din Timișoara; Deutsche Theatre din Berlin și teatre din Praga, Poznan, Varșovia ori Szczecin.

RĂMÂNE CUM AM STABILIT

Actorul Marius Manole, cel care a avut inițiativa sprijinirii cauzei Ucrainei la TNB, dar a fost refuzat de directorul interimar Mircea Rusu, a pledat pentru “Ziare.com” în sprijinul unei abordări mai detașate a scandalului din jurul spectacolului “M-am întors”, cel puțin din perspectiva implicării TNB în cauză:

“Faptul că directorul teatrului nu vrea să se implice în activitățile civice, pe care o parte din trupă i le cere, nu cred că trebuie să atârne la judecata prestației lui ca director. Nu cred că intră în fișa postului. Faptul că Dan Puric (cu al cărui discurs nu sunt de acord) a fost lăsat să vorbească de ziua teatrului, da, poate fi o greșeală. Din câte știu Mircea Rusu i-a cerut ca niciun moment să nu vorbească despre altceva decât despre teatru. Ceea ce a făcut. Bine sau rău, nu știu, n-am fost acolo, nu pot judeca.

Cum au ajuns ziarele acelea pe scaune, cum au intrat în teatru, cine le-a pus, asta urmează să stabilească ancheta care a început azi la inițiativa ministrului. Faptul că ministrul nu a luat decizia sa-l demită pe Mircea Rusu mi se pare foarte corect. Punem cazul în care eu care vreau să-i fac un rău directorului intru în teatru și pun foile alea pe scaun. E posibil? E. (…)

Eu credeam că un director de teatru trebuie să aibă grijă ca pe timpul mandatului său să se lucreze, să se monteze spectacole, actorii teatrului să își facă meseria. În acest moment, în Național se repetă 6 spectacole și urmează să intre în repetiții încă 3. Aproape toți actorii teatrului sunt prinși în distribuțiile astea. De când sunt în teatru nu s-a mai întâmplat asta.”

Mult mai critic la adresa lui Mircea Rusu este însă actorul Mihai Călin, care, de altfel, a urmărit mult mai îndeaproape actul managerial, fiind și unul dintre liderii sindicatului actorilor din TNB:

“A fost Ziua Mondială a Teatrului la Teatrul Național. Sunt niște simboluri pe care nu le putem ignora, nu este o întâmplare. Domnul director interimar a fost acolo, a fost în foaier înainte de a se intra, a fost în sală când spectatorii aveau ziare în mână, un lucru neobișnuit.

În mod normal teatrul, când închiriază sălile unor terți, organizatori, de spectacole, evenimente private sau evenimente de firmă, teatrul anunță că nu își asumă responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă acolo ca să fie cumva asigurat.

În cazul acesta, au fost nenumărate avertismente legate de zona ideologică în care se duce domnul Dan Puric. Este cel puțin ipocrit să spui că nu ai nicio responsabilitate, am închiriat sala, am luat niște bani și atât.”

Cred că agresiunea lui Vladimir Putin are darul – dacă pot silui limba română să exprime astfel conjunctura la care mă refer – de a scoate la iveală absolut toate complicitățile cu imperialismul rus atât din fostele state satelit ale URSS, cât și din Europa în general, așa cum o afirmă și Nicolae Tîbrigan.

Putea Dan Puric să rămână deoparte în aceste zile? Evident nu. În 2014 un grup de hackeri (autodenumit “Șaltai Boltai”) au reușit să își creeze acces la contul de e.mail al lui George Gavrișa, asistentul personal al lui Alexandr Dughin, și a identificat printre documente, apoi au publicat liste cu persoane din Europa (de Est în special) care erau țintite pentru a fi cultivate și atrase într-un cerc de influență dughinist. (www.hotnews.ro/stiri-esential-18732911)

Lista era deschisă – nici nu se putea altfel – de Ion Iliescu și Adrian Năstase, pe listă regăsindu-se și Dan Puric, dar și mulți alții dintre cei care publică la “Certitudinea”. Toate acestea erau publice la momentul la care directorul interimar al TNB a închiriat sala “Studio” pentru evenimentul dughinisto-putinist pus în scenă de Dan Puric; fără că Ministerul Culturii, condus de Lucian Romașcanu, să reacționeze preventiv, deși era datoria sa.

Restul sunt vorbe și nimic mai mult!