Premierul israelian Benjamin Netanyahu a avertizat că Iranul ar putea produce o bombă nucleară în câteva luni, dar datele oficiale arată că Teheranul nu ar fi făcut încă pasul decisiv către înarmare.
Afirmația explozivă a premierului Benjamin Netanyahu, potrivit căreia Iranul ar avea capacitatea și intenția de a fabrica o armă nucleară „în doar câteva luni”, a reaprins dezbaterea globală privind pericolul real pe care îl reprezintă programul nuclear iranian. Această declarație vine ca urmare a celui mai amplu atac aerian lansat de Israel împotriva Iranului, soldat cu avarierea mai multor situri nucleare și militare, inclusiv complexele de la Natanz și Isfahan.
În timp ce Netanyahu susține că Israelul deține dovezi că Iranul este „la un pas de fabricarea unei bombe”, analiștii internaționali, precum și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), au o perspectivă diferită.
Conform ultimului raport al AIEA, Iranul a acumulat suficient uraniu îmbogățit până la 60% pentru a putea produce material fisionabil pentru nouă bombe nucleare, dacă ar decide să avanseze în acest sens. Însă directorul general Rafael Grossi a subliniat că nu există dovezi clare privind reluarea unui program structurat de militarizare. Mai mult, agenția a atras atenția că nu poate confirma scopul exclusiv pașnic al programului iranian, întrucât Teheranul nu colaborează suficient cu ancheta privind particulele de uraniu descoperite în situri nedeclarate.
Serviciile de informații americane împărtășesc o poziție similară: Iranul nu ar fi autorizat, la nivelul liderului suprem, dezvoltarea unei arme nucleare. Deși SUA confirmă că stocurile de uraniu îmbogățit ale Iranului au atins un nivel „fără precedent pentru un stat fără arme nucleare”, ele consideră că programul militar a fost suspendat în 2003 și nu a fost reluat oficial.
Totuși, în interiorul Iranului s-au înmulțit vocile favorabile dobândirii unui arsenal nuclear, iar lipsa de transparență ridică îngrijorări. Un raport al Institutului pentru Știință și Securitate Internațională avertizează că, în cazul unei decizii politice, Iranul ar putea produce material pentru o bombă nucleară în doar două-trei zile și suficient pentru nouă bombe în trei săptămâni. Problema nu este însă doar producția materialului, ci și asamblarea unei arme funcționale – un proces mult mai complex.
Criticii lui Netanyahu sugerează că escaladarea tensiunilor ar putea avea și o motivație politică internă: distragerea atenției de la dificultăți guvernamentale sau împiedicarea unei eventuale reluări a negocierilor dintre SUA și Iran privind dosarul nuclear.
Deși Iranul este, din punct de vedere tehnic, într-o poziție avansată privind capacitatea de a produce material fisionabil, nu există un consens internațional că regimul de la Teheran ar fi decis deja construirea unei arme nucleare. În lipsa unei dovezi clare, acum este doar un joc periculos de presupuneri și declarații politice într-un context regional din ce în ce mai tensionat.
Întrebarea nu este „Cine va avea de suferit în urma acestor tensiuni?”, ci „Câți?”.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook facebook.com/republikanews.