Într-un nou studiu preclinic, cercetătorii s-au străduit să identifice celulele cerebrale implicate în răul de mișcare.
O echipă de cercetători spanioli a efectuat un experiment folosind șoareci pe care i-au plasat într-un dispozitiv rotativ, similar unui carusel, pentru a determina ce neuroni sunt activați în timp ce animalele sunt expuse la acest tip de mișcare, care poate provoca greață.
Pe parcursul experimentului, temperatura corpului șoarecilor a scăzut, iar aceștia au refuzat să mănânce și s-au ghemuit în cuștile lor, semnale clare că experimentează ceva asemănător cu răul de mișcare întâlnit la oameni.
Având în vedere cercetările anterioare, echipa de neuroștiințe condusă de specialistul Pablo Machuca-Márquez de la Universitatea Autonomă din Barcelona a decis să investigheze neuronii din nucleul vestibular, un grup de fibre nervoase localizate în trunchiul cerebral, care transmit semnale de la ureche la creier.
Sistemul vestibular este responsabil pentru menținerea echilibrului și orientarea noastră în mișcare și este implicat în cauzele răului de mișcare. Cauza apariției răului de mișcare este de obicei o discordantă senzorială, atunci când ochii, urechea internă și celelalte organe de simț transmit semnale contradictorii creierului nostru cu privire la mișcare.
Cu toate acestea, puține cunoștințe erau disponibile până în prezent cu privire la neuronii implicați direct în declanșarea răului de mișcare. Identificarea acestor neuroni ar putea reprezenta un pas important în dezvoltarea unor tratamente mai eficiente împotriva răului de mișcare, care să aibă mai puține efecte secundare.
Pentru a determina care grupuri specifice de neuroni sunt implicate în răul de mișcare, echipa a inactivat diverse subseturi de neuroni din nucleele vestibulare și apoi a supus șoarecii din nou la mișcarea rotativă pentru a vedea dacă aceste modificări ameliorează răul de mișcare.
Inactivarea unui grup de neuroni vestibulari care exprimă o proteină numită VGLUT2 a prevenit răul de mișcare indus de rotația dispozitivului la animale. În schimb, activarea acelorași neuroni a cauzat comportamente similare răului de mișcare la șoarecii care nu s-au mișcat.
Cercetătorii au identificat că neuroni care exprimă VGLUT2 și dezvoltă receptorul CCK-A sunt cei responsabili de cele mai multe comportamente asemănătoare răului de mișcare în cadrul experimentelor lor.
De asemenea, aceștia au cartografiat circuitul de neuroni asociat cu acești receptori și au descoperit că aceste conexiuni duc către nucleele parabrahiale ale creierului, o zonă cunoscută pentru controlul aspectelor precum apetitul, temperatura corporală și letargia.
Stimularea receptorilor CCK-A a indus anumite simptome asemănătoare răului de mișcare la șoareci, cum ar fi scăderea temperaturii corporale și evitarea alimentelor dulci, dar au continuat să mănânce și să se miște normal. Oamenii de știință au formulat ipoteza că alte conexiuni care provin din nucleele vestibulare ar putea declanșa aceste răspunsuri corporale la răul de mișcare.
Atunci când echipa a blocat receptorul CCK-A cu un compus medicamentos înainte de a începe mișcarea la șoareci, jumătate dintre neuroni din nucleele parabrahiale au devenit activi și au ameliorat unele dintre simptomele răului de mișcare.
Majoritatea medicamentelor existente împotriva răului de mișcare funcționează într-un mod asemănător, reducând activitatea în sistemul de echilibru al creierului sau limitând semnalele transmise între creier și intestin, ceea ce ajută la prevenirea grețurilor și vărsăturilor. Cu toate acestea, aceste medicamente au tendința de a oferi doar ameliorări temporare și pot provoca somnolență, funcționând în cel mai bun caz atunci când sunt administrate înainte de instalarea răului de mișcare, iar eficacitatea lor scade odată cu trecerea timpului.
NASA a anunțat în 2012 că dezvoltă un spray nazal cu acțiune rapidă pentru combaterea răului de mișcare, însă rezultatele testelor clinice planificate nu au fost încă făcute publice.
Dacă aceste descoperiri legate de șoareci se dovedesc a avea aplicabilitate și în cazul oamenilor, acestea ar putea oferi cercetătorilor o țintă clară pentru combaterea simptomelor răului de mișcare. Studiul a fost recent publicat online în revista PNAS.
Sursă: 360medical.ro
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.