Vacanța la cort, sub cerul liber și printre brazi, rămâne una dintre atracțiile verii pentru tot mai mulți români dornici de liniște și aer curat. Însă odată cu farmecul nopților petrecute lângă focul de tabără apare și riscul întâlnirii cu prietenii mai puțin prietenoși ai pădurii: urși, mistreți, vulpi sau lupi. Specialiștii în faună și salvamontiștii avertizează că numărul incidentelor din ultimii ani a crescut, de cele mai multe ori din cauza unor greșeli banale făcute de turiști.
Primul pas pentru un concediu fără incidente începe încă din momentul alegerii locului de campare. Evită poienile cu urme evidente de hrănire sau bălți noroioase pline de amprente mari și caută zone autorizate, semnalizate de rangeri sau ocoale silvice. O regulă simplă spune că, dacă la 50 m vezi crengi rupte la înălțime și tufe „periate”, cel mai probabil un urs s‑a servit deja la masă acolo.
Alimentarea animalelor, intenționat sau nu, reprezintă cea mai mare capcană. Resturile de mâncare lăsate în farfurii ori gunoaiele abandonate atrag sălbăticiunile ca un magnet. Depozitează totul în pungi etanșe sau cutii din metal și agăț‑le la cel puțin patru metri de sol, pe o creangă la doi metri față de trunchi. Mirosurile puternice – de la slănină până la pasta de dinți – trebuie sigilate la fel de atent.
Când vine seara, fă-ți tabăra curată și ordonată: cortul nu e debara. În interior păstrează doar strictul necesar pentru dormit, iar încălțămintea las‑o închisă. Animalele sunt curioase și pot intra după aromele impregnate în haine.
Sunetul este un aliat neașteptat. Vorbește la volum normal, cântă sau lovește din când în când două bețe metalice; majoritatea animalelor evită oamenii dacă îi aud din timp. Dacă te plimbi pe poteci izolate, clopoțeii agățați de rucsac fac minuni, iar în zonele cu prezență mare de urs, spray‑ul cu piper omologat pentru faună rămâne o soluție de ultimă instanță, dar doar la distanță sub cinci metri și niciodată împotriva vântului.
În caz de întâlnire directă, păstrează calmul: nu fugi, nu țipa și nu te apropia pentru fotografii spectaculoase. Retrage‑te încet, cu fața spre animal, fără contact vizual insistent. În toate manualele de supraviețuire, mersul lateral și vocea joasă sunt indicate pentru a transmite că nu ești o amenințare. Dacă un urs se ridică în două picioare nu înseamnă că atacă, ci doar că investighează mirosul. Un mistreț, în schimb, e imprevizibil; urcă rapid pe un trunchi sau refugiază‑te după un copac gros.
Seara, stingerea focului se face complet: jarul acoperit cu pâmânt umed împiedică extinderea incendiilor, dar și apariția mirosului persistent de fum care poate intriga animalele. Dimineața, verifică împrejurimile pentru urme proaspete; o goană matinală a lupilor lasă semne clare pe mușchiul reavăn, iar zgomotul brusc de crengi trosnite indică existența lor în apropiere.
Nu în ultimul rând, instalează pe telefon aplicațiile Salvamont sau DSU și setează‑ți locația. În situații limită sună imediat la 112, oferind coordonate precise. Timpul câștigat poate face diferența între o sperietură și o tragedie.
Campingul la munte rămâne un capitol fascinant al vacanței, dar un drapel de avertizare flutură la marginea fiecărei poieni: natura nu iartă imprudența. Informează‑te, echipează‑te corect și respectă regulile nescrise ale pădurii – doar așa vei transforma fiecare noapte la cort într‑o amintire de povestit, nu într‑un titlu de știre dramatică.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.