CABANA BABELE: O istorie neștiută despre un obiectiv turistic vizitat de zeci de mii de turiști!
În luna noiembrie a anului trecut s-au împlinit 84 de ani de când Cabana Babele și-a deschis ușa pentru turiștii îndrăgostiți de munte. Sub vârful Babele, la 2.206 de metri și la răscruce de drumuri, cabana este una dintre cele mai cunoscute din Munții Bucegi.
Împrejurimile de pe acest platou, mai exact, Sfinxul și ciupercile de piatră numite ”Babele”, i-au atras pe turiști de-a lungul timpului, despre aceste fenomene litografice circulând numeroase legende și teorii supranaturale.
Planul de a construi o cabană pe platoul ”magic” al Bucegilor aparținea Asociației Drumeților din Munții Înalți ai României (ADMIR), mai exact, primului președinte al acestei Asociații, doctorul Gheorghe Dumitrescu. El a condus ADMIR între 1929 și 1934, iar apoi a fost numit președinte de onoare.
De-a lungul timpului, ADMIR a purtat mai multe denumiri: Asociației Drumeților din Munții Iubiți ai României, Asociației Drumeților din Munții Ialomiței și României sau Asociației Drumeților din Munții Înalți ai României. Înființată în 1929, ADMIR capătă statut juridic în februarie 1930. În luna aprilie a aceluiași an, la Judecătoria orașului Pucioasa (județul Dâmbovița), coproprietarii terenului de pe muntele Obâșia donează Asociației o suprafață de 10.109 de metri pătrați, la punctul ”Altarul Babelor”: teren pe care se va construi viitoarea Cabană Babele.
Cabana Babele a avut parte, pentru ridicarea sa, de concerte deosebite de muzică de cameră și lieduri. Un prim concert organizat cu scopul de a strânge fondurile necesare lucrărilor viitorului adăpost din Bucegi a avut loc în februarie 1935, la sala Odeon din Ploiești. În ianuarie 1936, are loc un concert la Sala Dalles din București, organizat de Ion Udriște-Olt, tot pentru a obține fonduri pentru cabana ce avea să se construiască.
În septembrie 1936 se pune prima piatră a ceea ce avea să poarte numele de Casa Babele, urmând planul arhitectului Octav Doicescu. Piatra care a fost folosită la construirea cabanei provenea din ruinele unui vechi fort. În primăvara lui 1937 a fost nevoie de noi acțiuni de strângere de fonduri. În acest sens, în aprilie 1937, tot la Sala Dalles are loc un alt concert organizat de ADMIR, potrivit Buletinului Alpin din decembrie 1939. Menționăm faptul că o altă sursă precizează faptul că lucrările ar fi fost finanțate, inițial, de către președintele onorific al ADMIR, Gheorghe Dumitrescu, și mai apoi de către Uzinele Comunale București.
În septembrie 1937, a fost ales și primul cabanier, Gheorghe Berceanu. La 1 noiembrie 1937 are loc inaugurarea Casei Babele și se dau în folosință, pentru început, două dormitoare comune la etaj, o sufragerie și bucătăria de la parter. Cabana se desfașura pe trei nivele, demisol, parter și etaj. Avea o suprafață de construcție 350 de metri pătrați și o înălțimea de 15 metri. Demisolul era utilizat ca depozit de pentru echipamentele schiorilor și ca sală de garderobă, dar avea și două dormitoare, bucătarie, baie, uscător și depozit de alimente, precum și o cameră pentru cabanier. La parter se găseau nouă dormitoare, o sufragerie de 100 de metri pătrați și o verandă, iar la etaj, opt dormitoare. Octav Doicescu schițase 25 de încăperi, iar capacitatea de cazare ajungea la 300 de persoane.
Din ianuarie 1938, la Cabana Babele au loc cursuri de perfecționare pentru schiori, activitate care va deveni o tradiție în următorii ani. Telecabina Bușteni-Babele a reprezentat un avantaj: în urma discuțiilor dintre specialiștii români și firma italiană Ceretti e Tanfani, cu renume în tehnologia construcțiilor pe cablu, se decide construirea unor telecabine în stațiunile montane ale României.
În primăvara anului 1973 se începe construirea telecabinei Bușteni-Babele, iar inaugurarea are loc în august 1978 și a fost o atracție nu numai pentru turiști, cât și pentru dictatorul Nicolae Ceaușescu. Liderul comunist nu folosea telecabina pentru a urca până la Cabana Babele și pentru a se bucura de peisajul superb oferit de împrejurimi, ci pentru a vâna caprele negre.
În ianuarie 1981, Ceaușescu, însoţit de soţia sa şi de câţiva apropiaţi ai lor, urcă în telecabină și, pe toată durata traseului până la Babele, dictatorul împușcă tot ce era negru și mișca pe zăpadă. ”Iezi, capre gestante, ţapi tineri, dormind sau lingând sare, cad sub focul ucigător. Telecabina ajunge la staţia din golul alpin Babele. Aici, pentru a-şi demonstra măiestria de «vânător», în faţa întregii asistenţe, împuşcă singurul corb al acestor înălţimi, pasăre ocrotită de lege”, a povestit Vasile Crişan, unul dintre organizatorii partidelor de vânătoare ale lui Nicolae Ceauşescu.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.