„Dăm din gene, ne ruşinăm, negăm sau răspundem inoportun atunci când primim un compliment. Uneori ne emoţionează, alteori suntem măgulite de faptul că o anumită persoană ne complimentează, iar în unele cazuri ne simţim ofensate pentru că ni se pare ca cel ce ne-a complimentat nu e de nasul nostru. Nu ştiu dacă trăirile de mai sus sunt in armonie cu ceea ce simţiţi si voi, ştiu doar că pe mine mama m-a învăţat ca atunci când primesc un compliment să zâmbesc (dar nu cu toată gura, deşi mie mi-e greu să n-o fac :)) ) şi să spun Multumesc. Psihologii spun că atunci când primesc complimente, oamenilor li se însenineaza ziua. Şi eu cred asta Cred în vorbe frumoase si in puterea lor de ne face fericiţi. Indiferent cât de increzători am fi ne face bine să ştim că suntem apreciaţi. Ca în copilărie! Orice lauda adusa de parinti, profesori, rude, ne aducea bucurie, ne ambitiona si cel mai important, ne DEZVOLTA. Cautand puţin pe site-urile de specialitate am găsit următorul ghid: „Când vi se face un compliment, trebuie sa raspundeti întotdeauna astfel: „Multumesc”.
Printre alternativele care nu sunt acceptate se numara: „Ai înnebunit? Arat îngrozitor!”, „Nu e cine stie ce”, „Cred ca glumesti” si „Te rog, am facut totul din repezeala” etc.
Nu trebuie niciodata sa contestati, sa discreditati sau sa micsorati importanta unui compliment. Daca faceti acest lucru, insultati persoana care v-a complimentat, deoarece îi puneti sub semnul îndoielii judecata, standardele, gustul, sau, si mai rau, sinceritatea.
Cel mai indicat este sa zâmbiti si sa savurati momentul, asteptând urmatoarea ocazie pentru a-i complimenta la rândul dumneavoastra pe ceilalti. Cu drag, Loredana”