Ar fi trebuit astralii să se dea la o parte din drumul Petrolului?
Șansa ca Petrolul să rămână la patru puncte diferență de FCM Alexandria s-a irosit, neverosimil, chiar la Ploiești. Și nu într-o partidă cu vreo trupă din Teleorman ci chiar în meciul cu concitadina de conveniență, Astra II.
O echipă nici prea-prea, nici foarte-foarte, mai degrabă semănând cu un vehicul hibrid alimentat cu benzină după ce a mers ceva vreme pe motorină! Care tușește, strănută și se gripează când vine vremea rea! Iar sâmbătă, pe seară, cel mai probabil după infuzii masive de antibiotic, a prins vârful ei de formă!
Cine nu a văzut meciul are voie să cârcotească, ceilalți trebuie să tacă și să-și înghită cuvintele. Petrolul a făcut un meci mai degrabă slab, chiar dacă nimic nu prevestea acest lucru. Nimeni și nimic nu a contat în derapajul fortuit: nici cele două bare, nici asistentul care a arătat, dubios, un ofsaid din care, ulterior, Ciocâlteu a reușit să marcheze, nici arbitrul care a arătat 4 minute de prelungiri cand, în fapt, meciul fusese oprit măcar dublul timpului arătat în urma accidentărilor venite parcă la comandă! Ca la un teatru al absurdului prost interpretat…
Chiar și așa, cu toate explicațiile și concluziile aferente, “petroliștii” tribunelor nu trebuie să pice în capcană. Adevărata cauză a pierderii celor două puncte stă în altă parte.
Echipei îi lipsește creativitatea, forța de joc continuă, liderul. Odată cu schimbarea lui Claudiu Tudor, limpezimea fazelor ofensive a încetat. Veșnicele atacuri cu centrări la bătaie, deranjul evident din careul advers, lupta oarbă, toate la un loc au arătat, în fapt, direcția cerută de antrenor. Schimbarea aceea a lui Claudiu cu Puchea și, mai apoi, înlocuirea acestuia din urmă cu Nini Popescu… În fond, nici nu trebuie să fii mare specialist pentru a te întreba de ce “căpitanul” nu a fost înlocuit de “pitic”, direct? Sau decizia ca ofensivul Lambru să lipsească, din nou, chiar și din calitatea lui de rezervă…
Tavi Grigore cunoaște cât de parșiv este fotbalul. Cât de rapid ajungi la vale după ce, vreme îndelungată, ți-ai ozonificat plămânii la mare înălțime! Când bucuria fotoliului de lider a venit (și) prin intermediul celor din Saelele, echipa numită de toți pricepuții “capra de serviciu”!
Tot așa și acum, după meciul nul de sâmbătă, parcă ne grăbim să aruncăm cu invective! Parcă nu vrem să concepem și adevărata realitate: Petrolul are nevoie (și) de alți fotbaliști, de o altă strategie în teren, de genul omului Claudiu Tudor peste tot și peste toate!
Nimeni nu are voie să creadă decât în viitor, iar viitorul din teren al “lupilor” nu este deloc cel pe care l-am tot văzut! Iar afirmația nu este deloc hazardată și răutăcioasă, ea se dorește pliată unei echipe cere are obiectiv de promovare, așadar unei trupe cu ștaif de eșalonul doi!
Știu, sunt unii care amintesc că Petrolul nu are nicio înfrângere, de la înființare! Că nu ar trebui să apară astfel de texte când echipa este pe primul loc! Dar, în fapt, privind la televizor, din deplasări sau de la “Ilie Oană”, nu ai voie să nu remarci destulele meciuri slabe, chinuite, unele chiar penibile! Că, în eșalon, sunt doar 2-3 echipe care și vor ceva mai mult. Dar, în structura fiecăreia – alături de poza de grup, de la Ploiești! – stă ambiția de a face un meci mare cu viitoarea promovată, cu cea mai titrată echipă din serie! La unele, s-a putut, la altele, nu! La FCM Alexandria și Astra 2 Giurgiu, nu, chiar aici, la Ploiești! Asta-i toată filozofia, de aici și supărarea și miile de discuții!
În rest, micile disensiuni din vestiar, marile acuze aduse antrenorului sau gestionarea neprincipială a celor câteva zeci de ore fără ca salariul să fie palpabil… toate-s elemente de can-can! Care, așa cum intuiesc – și cred că ar fi normal să se întâmple! – vor deveni istorie la scurtă vreme după încheierea turului de campionat. Să mai avem puțintică răbdare, zic!