Sfârșitul arhitecturii elegante a Ploieștilor
În noaptea de 9 spre 10 noiembrie a anului 1940, la ora 3.39, Ploieștiul era zguduit de un cutremur cu magnitudinea de 7,4. Seismul a durat 45 de secunde. La nivelul întregii țări, a ucis peste 1.000 de oameni și a pus la pământ zeci de clădiri.
Pereții au început să tremure, clădirile să se încline, tavanele să crape și bucăți mari de tencuială să se prăbușească peste oamenii treziți din somn. În acest haos, curentul electric s-a întrerupt, iar orașul s-a cufundat în întuneric și haos.
Pentru o clipă, cerul a fost brăzdat de o dâră luminoasă provocată de descărcarea rețelei electrice de la Florești.
Oamenii s-au repezit care pe unde a putut, fiecare încercând să iasă din casă și să ajungă în zone deschise, departe de construcțiile nesigure.
Un ziarist local nota că „mai toți locuitorii de la periferii au ieșit în stradă desbrăcați, cu copii în brațe sau târând cine știe ce lucruri după ei”, notează republicaploiesti.net.
Marele cutremur a lăsat în urmă, la Ploiești, 7 morți și zeci de răniți.
Dezastru în țară
În alte orae din țară, în special în Moldova, a fost dezastru.
Blocul Carlton din București – una dintre cele mai înalte construcții din România – se transformase într-o grămadă de moloz, luând viețile a peste 100 de oameni.
În Vrancea, localitatea Panciu era complet distrusă. Buzăul, Brăila, Galațiul, Focșani – toate erau afectate de seismul devastator.
Cutremurul din noaptea de 9 / 10 noiembrie a fost începutul sfârșitului pentru arhitectura veche și elegantă a Ploieștilor, scrie republicaploiești.net.
Colțul Palatului Camerei de Comerț se prăbușise, lăsând cochetul imobil de sfârșit de secol XIX fără fațadă.
Pe Lipscani câteva clădiri căzuseră, pe strada Franceză trei imobile deveniseră ruine.
În Piața Unirii, vizavi de Palatul Primăriei, mai multe clădiri erau parțial distruse, iar tot șirul de case dintre Pasajul „Cooperativa” și Banca de Credit – Herjenescu fusese scurtat cu unul sau două nivele.
Din Școala primară a rămas parterul
Din întregul etaj al școlii primare numărul 1 nu mai rămăseseră decât câteva porțiuni de zid, restul căzând în curtea clădirii, împreună cu cupola ce străjuia intrarea dinspre bulevardul Regina Maria.
Chiar și la multe luni după eveniment, o parte din clădirile din Ploiești încă erau în pericol să se prăbușească. Prin urmare, fațadele erau sprijinite cu bârne de lemn până când proprietarii le puteau consolida.
Acolo unde zidurile se dărâmaseră, golurile au fost astupate cu șipci.
Iar dacă etaje întregi se năruiseră, atunci molozul era îndepărtat și deasupra plafoanelor care încă rezistau era montat acoperișul. Practic, imobilele erau „scurtate” cu un nivel sau două.
Este cazul școlii primare numărul 1, unde astăzi funcționează un club sportiv!