La ediția din acest an de la Cannes, pelicula „Fjord” a obținut trofeul suprem și alte patru distincții majore
Regizorul Cristian Mungiu a reconfirmat statutul său de titan al cinematografiei mondiale, devenind singurul regizor român distins de două ori cu prestigiosul Palme d’Or pentru lungmetraj la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. După succesul istoric din 2007 cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, cineastul a cucerit din nou Coasta de Azur în 2026 cu „Fjord”, prima sa producție majoră în limba engleză (o operă multilingvă cu elemente în norvegiană, suedeză și română).
Noua sa capodoperă vine să întregească un palmares de aur al cinematografiei noastre la Cannes, alături de scurtmetrajele de colecție premiate de-a lungul deceniilor, precum animația „Scurtă istorie” a lui Ion Popescu-Gopo din 1957, documentarul „Cântecele Renașterii” de Mirel Ilieșiu din 1969, „Trafic” al lui Cătălin Mitulescu din 2004 și „Megatron” de Marian Crișan din 2008.
Înainte de a primi trofeul suprem sâmbătă seară, „Fjord” fusese deja aclamat la premiera mondială cu cea mai lungă și călduroasă ovație din istoria festivalului, adjudecându-și nu mai puțin de patru distincții conexe extrem de importante. Producția a fost recompensată vineri cu Premiul François Chalais pentru valorile jurnalismului și sâmbătă cu Premiul Juriului Ecumenic, care a apreciat dimensiunea profund politică, umană și spirituală a operei.
Acestora li s-au adăugat Prix de la Citoyenneté, oferit pentru solidaritatea și umanismul ce trezesc conștiințe, și Premiul FIPRESCI acordat de Federația Internațională a Criticilor de Film, aceștia lăudând o poveste intensă ce invită publicul să analizeze ambele perspective ale unei bătălii juridice într-un univers al extremelor.
Inspirat liber de cazul real al familiei Bodnariu, care s-a aflat în conflict cu sistemul de protecție a copilului în urmă cu un deceniu, sinopsisul filmului urmărește destinul lui Mihai și al lui Lisbet Gheorghiu, un cuplu româno-norvegian profund religios. După moartea părinților lui Mihai, aceștia se mută împreună cu cei cinci copii ai lor într-un sat izolat dintr-un fiord norvegian pentru a fi mai aproape de rudele lui Lisbet, care le împărtășesc credința.În ciuda diferențelor mari de mentalitate, ei reușesc să lege o prietenie strânsă cu vecinii lor, familia Halberg, însă totul se complică dramatic în momentul în care fiica lor adolescentă, Elia, se prezintă la școală cu semne vizibile de violență.
Suspiciunile de abuz declanșează o anchetă dură a serviciilor sociale și o critică necruțătoare din partea opiniei publice, transformând drama într-o analiză profundă a zonelor gri morale, a prejudecăților la adresa imigranților conservatori și a coliziunii frontale dintre conservatorismul religios și liberalismul secular modern.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews
