Hantavirusul, o amenințare rară, dar severă, revenită în atenția publicului!
Hantavirusurile reprezintă o familie de virusuri zoonotice, transmise de la animale la om, capabile să declanșeze afecțiuni de o gravitate extremă. Deși cazurile sunt relativ rare, această amenințare biologică a revenit recent în actualitate, generând îngrijorare la nivel internațional.
Un semnal de alarmă tragic a fost decesul recent al soției actorului Gene Hackman, Betsy Arakawa, care în februarie 2025 a pierdut lupta cu sindromul pulmonar hantaviral, reamintind lumii întregi cât de fulgerător poate evolua această boală.
Mecanismul de transmitere a virusului este strâns legat de prezența rozătoarelor purtătoare, care elimină agentul patogen prin salivă, urină și fecale. Cea mai frecventă cale de infectare este inhalarea: oamenii aspiră involuntar praful contaminat în timp ce fac curățenie în spații închise și neventilate, cum ar fi garajele, podurile sau magaziile, ori în timpul activităților agricole și forestiere. Infecția se poate produce și prin contact direct, atunci când atingem suprafețe contaminate și apoi ne ducem mâna la gură, nas sau ochi, ori, în cazuri mult mai rare, prin mușcătura directă a unui rozător.
Deși transmiterea de la om la om este un fenomen documentat doar în cazul tulpinii Andes din America, aceasta rămâne o excepție legată strict de contactul foarte apropiat și prelungit.
Din punct de vedere clinic, boala este extrem de înșelătoare. După o perioadă de incubație ce variază între una și șase săptămâni, primele simptome mimează o gripă severă, manifestându-se prin febră, dureri de cap, oboseală și dureri musculare intense, localizate adesea la nivelul spatelui și al picioarelor. Totuși, evoluția ulterioară se ramifică periculos în funcție de tulpina implicată.
În America, virusul declanșează Sindromul Cardiopulmonar (HCPS), o formă agresivă care duce rapid la acumularea de lichid în plămâni și șoc cardiovascular. În schimb, în Europa și Asia, infecția se manifestă predominant ca Febră Hemoragică cu Sindrom Renal (HFRS), afectând grav rinichii și sistemul vascular.
Provocarea majoră în gestionarea Hantavirusului constă în absența unui vaccin sau a unui tratament antiviral specific. În acest context, supraviețuirea pacientului depinde exclusiv de viteza de reacție.
Intervenția timpurie și internarea imediată la terapie intensivă pentru îngrijiri de susținere — precum monitorizarea funcțiilor respiratorii și renale — sunt vitale pentru a depăși fazele critice ale bolii.
Prevenția rămâne, așadar, singura armă eficientă. „Regula de aur” pentru siguranță este limitarea drastică a contactului cu rozătoarele prin sigilarea locuințelor, depozitarea ermetică a alimentelor și utilizarea măștilor de protecție atunci când igienizăm spații care au fost neutilizate pentru mult timp.
În fața unei boli care poate evolua atât de rapid, vigilența în fața primelor semne respiratorii apărute după o stare febrilă poate face diferența dintre viață și moarte.
Mai multe știri pe republikanews.ro
