Capcanele moștenirii! Cum poți deveni succesor prin „acceptare tacită” fără o vizită la notar?
De cele mai multe ori, moștenirea este percepută ca un proces birocratic clasic, care începe și se termină în biroul unui notar. În realitate, legislația românească recunoaște o formă mult mai subtilă de asumare a calității de moștenitor: acceptarea tacită. Acest concept juridic transformă acțiunile cotidiene în decizii cu efecte legale permanente, făcând ca un simplu gest gospodăresc să echivaleze cu o semnătură oficială pe actele de succesiune.
Acceptarea tacită se produce atunci când succesibilul face un act pe care nu ar fi putut să îl facă decât în calitatea sa de moștenitor.
De exemplu, dacă începi să cultivi un teren rămas de la defunct, dacă încasezi chirii în numele acestuia sau dacă achiți impozitele și datoriile proprietății, legea interpretează aceste gesturi ca o asumare implicită a moștenirii. Practic, prin comportamentul tău, transmiți autorităților că ți-ai însușit bunurile respective, chiar și în absența unei declarații autentificate.
Un aspect critic prevăzut de Codul Civil este termenul de opțiune succesorală de un an. În mod normal, acesta este intervalul în care poți decide dacă accepți sau renunți la o moștenire. Totuși, actele de acceptare tacită pot schimba radical situația juridică: odată ce ai început să folosești bunurile ca un proprietar, nu mai poți invoca ulterior expirarea termenului pentru a scăpa de responsabilități.
Mai mult, instanțele de judecată analizează cu rigurozitate aceste fapte, considerând că orice act de dispoziție asupra masei succesorale confirmă intenția clară de a moșteni.
Efectele acestei forme de acceptare sunt identice cu cele ale unei proceduri notariale standard, dar vin la pachet cu un risc major. Devenind moștenitor „prin fapte”, preiei nu doar activele (case, terenuri, bani), ci și pasivele, adică toate datoriile lăsate de defunct.
Din acest motiv, prudența este esențială: gesturi aparent nesemnificative pot duce la o acceptare forțată a unei moșteniri deficitare. În dreptul succesoral, acțiunile vorbesc adesea mai tare decât actele, iar legea interpretează aceste comportamente mult mai strict decât s-ar aștepta un nespecialist.
Mai multe știri pe republikanews.ro
