Ministrul Apărării: Decizia noastră şi a aliaţilor este să nu intervenim în spaţiul aerian ucrainean/ Există o linie fină între a ajuta o ţară în război să îşi apere teritoriul şi a deveni parte într-un război
Spaţiul aerian ucrainean rămâne, potrivit declaraţiilor oficiale, o limită pe care România şi aliaţii din cadrul NATO nu o vor încălca, chiar dacă sprijinul pentru apărarea Ucrainei continuă în numeroase alte forme. Ministrul Apărării, Ionuţ Moşteanu, a subliniat joi, la finalul şedinţei de Guvern, că „decizia şi a noastră şi a aliaţilor este să nu intervenim în spaţiul aerian ucrainean”, explicând că există o graniţă delicată între asistenţă defensivă şi angajarea directă într-un conflict.
Contextul politic și militar al declarației
Spaţiul aerian ucrainean a fost menţionat explicit ca punct de referinţă în discuţiile recente despre incidente transfrontaliere şi posibile interceptări ale dronelor care traversează hotare. În timp ce Ucraina solicită cooperare pentru doborârea aparatelor care ameninţă teritoriile sale — şi, după caz, ale vecinilor — poziţia României respectă, în esenţă, consensul NATO: Alianţa nu intervine dincolo de graniţele sale.
Această abordare reflectă o miză strategică dublă: menţinerea sprijinului pentru Ucraina — prin livrări de echipament, instruire şi asistenţă logistică — şi, în acelaşi timp, evitarea unor acţiuni care pot fi interpretate ca intrări directe în ostilităţi. Ministrul Moşteanu a insistat asupra acestei distincţii, folosind expresia „linie foarte fină” pentru a descrie pragul între ajutor legitim şi implicare beligerantă.
Ce înseamnă, concret, „nu intervenim în spaţiul aerian ucrainean”
Spaţiul aerian ucrainean defineste aria de responsabilitate a Kievului; intervenţia unui stat NATO în acea zonă ar putea fi percepută ca participare directă la lupte. Practic, decizia se traduce prin:
- refuzul de a efectua interceptări sau atacuri active asupra ţintelor aflate peste graniţa ucraineană;
- menţinerea centrelor de comandă şi a operaţiunilor de apărare în interiorul teritoriului naţional şi al spaţiului NATO;
- creşterea sprijinului non-kinetic şi logistic pentru Ucraina (echipamente anti-drone, radare, informaţii), fără a executa misiuni aeriene comune peste teritoriul ucrainean.
Aceasta linie de separaţie este susţinută şi de poziţiile altor capitale aliate, care, la rândul lor, încearcă să echilibreze solidaritatea cu Ucraina şi riscul escaladării regionale.
Reacţii şi implicaţii diplomatice
Declaraţiile româneşti vin pe fondul unor solicitări şi a unor comentarii formulate de oficiali ucraineni, inclusiv de preşedintele Volodimir Zelenski, care a afirmat în urmă cu câteva săptămâni că ar fi rezonabil să discute cu state vecine soluţii comune pentru doborârea dronelor care traversează graniţele. Zelenski a sugerat atunci că sistemele anti-aeriene plasate în Ucraina ar trebui să răspundă la ameninţări „spre noi şi spre Polonia”, menţionând ipotetic şi România.
Diplomatic, refuzul intervenţiei în spaţiul aerian ucrainean limitează însă opţiunile de acţiune pentru incidente transfrontaliere şi complică ritmul reacţiilor în cazul în care rute de atac sau erori de navigaţie produc pagube în state membre NATO. Pe de altă parte, menţinerea clarităţii în regulile de angajare reduce riscul unei confruntări directe între forţe aliate şi cele ale agresorului.
Opinii ale experţilor militari
Analiştii militari consultati de redacţie subliniază că decizia de a nu interveni direct în spaţiul aerian ucrainean este determinată atât de considerente legale, cât şi de evaluări strategice. Intervenţia ar putea activa un lanţ de responsabilităţi şi reacţii în cadrul dreptului internaţional şi al tratatelor de securitate. În plus, există riscul ca o acţiune unilaterală sau greşit planificată să transforme un sprijin defensiv într-o angajare ofensivă.
Specialiştii mai notează că tehnologia dronelor şi complexitatea coridorului aerian fac gestionarea ameninţărilor foarte dificilă la nivel transfrontalier: identificarea rapidă a ţării de origine a unui aparat, atribuirea responsabilităţii şi decizia de contramăsuri necesită proceduri și cooperare care nu pot fi luate pe loc fără riscuri politice majore.
Ce alternative rămân la îndemâna României şi a NATO
Chiar dacă nu intervine în spaţiul aerian ucrainean, România şi aliaţii pot intensifica măsuri care să crească securitatea regională:
- furnizarea şi instalarea de sisteme de detecţie şi identificare la frontieră;
- consolidarea schimbului de informaţii în timp real între centrele de comandă;
- suport pentru modernizarea capacităţilor anti-dronă ale Ucrainei;
- coordonare cu statele vecine pentru proceduri comune de răspuns la incidente transfrontaliere.
Astfel de măsuri sporesc protecţia populaţiei şi a infrastructurii fără a trece pragul intervenţiei directe.
Perspective pe termen scurt
Pe termen scurt, este probabilă menţinerea liniei declarate: sprijin sub formă de echipamente, instruire şi asistenţă tehnică, dar fără misiuni aeriene comune peste teritoriul ucrainean. Orice schimbare semnificativă a acestei poziţii ar necesita consultări la nivel înalt în cadrul NATO şi un recalibru al evaluării riscurilor politice şi militare.
Mai multe elemente vor influenţa evoluţia: dinamica conflictului din Ucraina, incidentele transfrontaliere, presiunile din partea aliaţilor şi a publicului, şi evoluţiile în capacitatea tehnologică de neutralizare a dronelor. Până atunci, România se aliniază poziţiei NATO privind respectarea limitelor teritoriale şi a riscului de escaladare.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.
