Covid-ul de lungă durată este o afecțiune serioasă și de durată, care afectează milioane de oameni la nivel global și reduce semnificativ calitatea vieții!
Simptome precum oboseala, tulburările de concentrare („ceața mentală”) și dificultățile de respirație pot persista luni sau chiar ani după infectarea inițială, având un impact comparabil cu boli grave precum Parkinson sau accidentul vascular cerebral (AVC), conform unui studiu recent.
De la începutul pandemiei, s-a observat că anumite simptome persistă mult timp după infectarea cu SARS-CoV-2. Această afecțiune, cunoscută sub denumirea de „Covid de lungă durată” sau sindrom post-Covid-19, apare de regulă în primele trei luni de la infectare și durează cel puțin două luni.
Majoritatea studiilor s-au concentrat pe descrierea simptomelor, însă impactul lor asupra vieții cotidiene a fost mai puțin analizat.
Un studiu publicat pe 25 august în Australian Journal of Primary Health arată că sindromul post-Covid-19 poate limita profund viața de zi cu zi. Covid-ul de lungă durată afectează aproximativ 6% dintre persoanele infectate, cu peste 200 de simptome raportate, unele persistând luni, iar pentru alții ani.
Variabilitatea simptomelor a ridicat inițial întrebări despre natura și realitatea acestei afecțiuni, însă dovezile recente confirmă că este o problemă serioasă, cu impact asupra calității vieții comparabil cu sindromul de oboseală cronică, AVC, artrita reumatoidă sau boala Parkinson.
În studiul australian, 121 de adulți infectați între februarie 2020 și iunie 2022, majoritatea nevizitați în spital, au raportat dificultăți în desfășurarea activităților cotidiene luni sau ani după infectare.
Cercetătorii au utilizat chestionarele WHODAS 2.0 și SF-36 pentru a evalua dizabilitatea și calitatea vieții, evidențiind perspective reale ale pacienților.
Rezultatele au fost semnificative: persoanele cu Covid de lungă durată au prezentat un nivel de dizabilitate mai mare decât 98% din populația generală, iar 86% dintre ele au depășit pragul dizabilității severe (față de 9% în populația generală). Activitățile zilnice erau afectate aproximativ 27 de zile pe lună, dintre care 18 zile complet limitate.
Sarcini simple, precum alimentația sau îmbrăcatul, erau mai puțin afectate, însă activitățile complexe și viața socială erau profund perturbate. Nivelul general al calității vieții a fost cu 23% mai scăzut decât al populației generale.
Studiile internaționale arată pattern-uri similare, cu femeile raportând adesea un grad mai mare de dizabilitate decât bărbații. Dizabilitatea post-Covid este complexă și nu se încadrează în modurile tradiționale de îngrijire a afecțiunilor cronice.
Autoevaluările pacienților au demonstrat că oferă indicatori relevanți și de încredere ai stării de sănătate, surprinzând aspecte pe care testele medicale nu le pot reflecta, precum pierderea concentrării sau renunțarea la activități preferate.
Autorii studiului – Danielle Hitch, Genevieve Pepin și Kieva Richards – subliniază că sindromul post-Covid-19 perturbă viața pacienților, afectează relațiile și generează dificultăți zilnice cu impact asupra familiei, locului de muncă și comunității.
În special, persoanele vulnerabile riscă să resimtă consecințe și mai grave, accentuând inegalitățile existente.
Pentru a răspunde acestei probleme, este esențială dezvoltarea unor servicii centrate pe experiența pacienților, incluzând programe de reabilitare și sprijin care să depășească simpla îngrijire medicală. Acestea ar trebui să ofere soluții pentru gestionarea oboselii, organizarea activităților în ritm adaptat capacității fizice, economisirea energiei și sprijin pentru refacerea legăturilor sociale.
Angajatorii ar trebui să adapteze condițiile de muncă, reducând orele, ajustând sarcinile și aplicând politici flexibile privind concediul.
Ascultarea atentă a pacienților și validarea experiențelor lor reprezintă un pas fundamental pentru recâștigarea sănătății, demnității și implicării active în viața de zi cu zi.