La poarta de intrare în Munții Baiului, între Bușteni și Predeal, Azuga își poartă destinul ca un echilibrist pe sârmă între amintirea unui oraș industrial prosper și încercarea timidă de a deveni stațiune turistică modernă. De la distanță, pare că timpul s-a oprit în loc: clădirile vechilor fabrici au dispărut, dar ruinele, molozul și turnurile de răcire părăsite încă veghează, amintind de vremurile în care aici lucrau mii de oameni. Doar pârtiile Sorica și Cazacu dau senzația de viață, atrăgând iarna schiori și vara pasionați de mountain-bike, însă chiar și în jurul lor se ridică hoteluri neterminate, proiecte rămase blocate de ani de zile. Orașul își ascunde zona turistică după un drum secundar ce urcă din DN1, iar o plimbare cu telegondola oferă priveliști spectaculoase spre Bucegi, la un preț mai mic decât la vecina Sinaia. În rest, infrastructura rămâne un amestec de investiții europene incomplete și străzi neasfaltate, iar multe locuri de muncă lipsesc, împingând localnicii spre alte orașe sau chiar în afara țării. Azuga încă poartă eticheta de „rudă mai săracă” a stațiunilor de pe Valea Prahovei, dar frumusețea muntelui și potențialul turistic rămân nealterate. Întrebarea este dacă va reuși să se reinventeze înainte ca tăcerea dintre sezoane să devină imaginea definitorie a orașului.
Mai multe știri pe republikanews.ro
Ne găsești pe pagina de Facebook
