Sinaia își ia rămas bun de la unul dintre cei mai emblematici oameni ai muntelui: Vali Căciulă, schior, salvamontist, acrobat al zăpezilor și visător cu schiurile în picioare, a trecut la cele veșnice. O figură cum rar se mai naște în lumea sporturilor de iarnă, un om care a înfruntat muntele nu doar cu îndemânare, ci cu o nebunie frumoasă și o perseverență nemăsurată.
Vali s-a născut la 1 august 1954, în Sinaia – orașul care avea să-i devină casă, teren de joacă, rampă de lansare și, mai târziu, scena unor acrobații care au rămas în memoria celor care l-au cunoscut. Schiul i-a fost dragoste din prima clipă. A învățat să schieze pe o pereche de schiuri lungi de 2 metri, primite de tatăl său zugrav în schimbul unei lucrări. Le lega de bocanci cu curele bătute în cuie și mergea așa, zilnic, la școală. Apoi, la antrenamente.
N-a fost nici ușor, nici comod. Provenea dintr-o familie modestă și nu avea echipament sau susținere. Dar avea ambiție. Noaptea, când ceilalți dormeau, el se antrena singur, pe întuneric. În mai puțin de doi ani, ajungea campion național și era inclus între speranțele olimpice ale României. A urmat o accidentare gravă – fractură de tibie – care l-a scos din lot, l-a lipsit de sprijin și l-a adus, din nou, la zero. Dar zero nu era un capăt pentru Vali. Era un punct de plecare.
S-a operat, a trecut printr-o intervenție de elongare a piciorului la Azuga, a suportat durerea și a revenit. Și nu doar că a revenit – a redevenit campion național. Timp de cinci ani s-a menținut în topul schiorilor români, sfidând limitele și propria condiție.
În 1977, regizorul Sergiu Nicolaescu i-a oferit un rol în filmul Campionii, unde a trebuit să sară – la propriu – peste cabana Vârful cu Dor. Săritura de 17 metri s-a sfârșit cu o fractură cervicală. A fost dus pe o targă improvizată dintr-o ușă de WC. S-a refăcut. Și a pornit iar la drum.
În martie 1979, la un curs de alpinism în Bâlea, a supraviețuit unei avalanșe care a ucis patru colegi. El a fost singurul salvat. A rămas 15 ani în echipa Salvamont Sinaia, o misiune pe care a îndeplinit-o cu pasiune și respect pentru munte și pentru vieți.
A fost unul dintre puținii schiori din lume care reușea flic-flac-ul înainte pe schiuri – o acrobație deosebit de dificilă. A reușit 238 de sărituri și a căzut de peste 500 de ori. Nu s-a oprit niciodată. În 2003 a devenit campion național la schi extrem.