Devenită o ruină din cauza nepăsării şi a neglijenţei, închisoarea Doftana, „Bastilia României” cum a fost ea supranumită, îşi aşteaptă, încet şi sigur, sfârşitul. Fostă ocnă, muzeu şi loc de pelerinaj pentru comunişti, din fosta închisoare nu au mai rămas decât zidurile. Ziduri care ascund o pagină de istorie pe care, din păcate, nimeni nu mai vrea să o citească.
Unic la nivel de ţară, muzeul penitenciar Doftana a fost locul unde au fost închişi şi asupriţi mii de oameni, locul care s-a schimbat concomitent cu epocile istorice. S-a furat tot de la Doftana – de la uşi, ferestre, cărămidă, ţigle, paturi, lemn şi mese. Arhiva comunistă a ajuns într-o încpărere, unde şobolanii au ros din greu la cărţile lui Lenin şi Stalin. Tablourile cu cel dintâi fiu al ţării au fost şi ele furate şi distruse. Nimic nu mai aduce aminte astăzi de toate câte s-au întâmplat în fosta închisoare comunistă.
Un lacăt greu pus pe porţi ascunde de ochii curioşilor ce a mai rămas din ruinele penitenciarului. Şi o plăcuţă de avertizare care atenţionează asupra riscului iminent de prăbuşire.
Autorităţile locale şi judeţene s-au gândit, de-a lungul anilor, să dea o utilitate fostei puşcării,dat fiind faptul că de o reabilitare nu poate fi vorba. ” Costă prea mult şi nimeni nu pare interesat de acest monument de patrimoniu. Am scos-o din circuitul turistic de mult şi acum aşteptăm să se facă una cu pământul” spune neputincios primarul din Telega, Ilie Gheorghe.
În 2011, închisoarea, cu o suprafaţă de 11 hectare a trecut în domeniul privat al comunei Telega. A fost evaluată de specialişti la peste 1 milioan de euro. S-au organizat şi licitaţii, trei la număr, pentru găsirea de cumpărători, însă, nu s-a prezentat nimeni. Au existat, la fel,propuneri care mai de care – transformarea penitenciarului în clinică de tratare a cancerului, discotecă, hotel de lux sau chiar bordel. Au rămas toate la stadiul de propuneri…
Nimeni nu pare să îşi mai amintească de fostul simbol comunist. Poate doar curioşii dornici să vadă dincolo de gardul ferecat. ” Cei care vin să facă bani pe spatele acestui monument istoric” spune primarul. De aceea a fost instituită, încă din 2009 şi reactualizată în 2016 o taxă pentru cei care vor să treacă dincolo de gard, şi să fotografieze sau să filmeze în curte. ” Doar în curte fiindcă în închisoare nimeni nu mai are voie. E prea mare pericolul şi nimeni nu şi-l asumă” completează edilul şef.
Şi, da, există o hotărâre de consiliu care spune că cei care vor să imortalizeze imagini din curtea închisorii trebie să achite la Primărie o taxă de 300 de lei. Banii se duc în bugetul comunei. ” O sumă mult prea mică, dat fiind faptul că avem două, trei cerei pe an. Avem una chiar acum depusă. O nuntă, ceva… Nu mi se pare o sumă mare, dacă vrei cu adevărat să suprinzi nişte imagini unice.Dar nu ne înavuţim noi din asta. Noi doar stăm şi ne uităm neputincioşi cum se face una cu pământul. Fiindcă pe nimeni nu mai interesează.De promisiuni, ce să vă zic, am podul plin” adaugă cu amărăciune primarul Ilie Gheorghe.
Iar peste Doftana se aşterene tăcerea. O tăcere care îngroapă cu ea un mit. Şi de care puţini sunt cei care îşi vor mai aduce aminte…