Disparițiile de minori reprezintă un fenomen complex care generează o emoție puternică în rândul comunității, de mare impact, atenția fiind concentrată în jurul ipostazelor victimale în care se pot regăsi minorii.
În acest context, Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității, în colaborare cu Asociația Telefonul Copilului, derulează pană la dat de 17 iunie 2024, la nivel național, proiectul de prevenire a disparițiilor de copii și a plecărilor voluntare „Plecatul de acasă nu e o soluție!”, ce are ca scop creșterea gradului de conștientizare cu privire la riscurile asociate plecărilor voluntare din familie și centrele de protecție.
Conceptul proiectului s-a concentrat pe importanța conștientizării riscurilor plecării de acasă / din instituții de ocrotire a copiilor, precum și a responsabilizării părinților / tutorilor legali asupra obligației de a ocroti minorii sub toate aspectele.
Au fost realizate un spot radio, o broșură și două tipuri de afișe cu informații utile, pentru diseminarea mesajelor preventive pentru potențialele victime.
În primele 4 luni ale proiectului, polițiștii structurilor de analiză şi prevenire a criminalităţii au susţinut 656 de sesiuni de informare, beneficiari fiind 26.787 de elevi şi 7.926 de cadre didactice.
În cadrul întâlnirilor, au fost diseminate aspecte de interes privind conștientizarea riscurilor plecării de acasă/din instituții de ocrotire, promovarea serviciilor de consiliere oferite de Asociația Telefonul Copilului, recomandări de alternative sănătoase pentru fuga de acasă/ instituțiile de ocrotire.
RECOMANDĂRI PENTRU COPII:
1. Orice problemă (de la şcoală, din relațiile cu alți copii sau adulți etc.) trebuie discutată cu părinţii! Ei sunt cei care vă vor ajuta să ieșiți din orice situație dificilă, pentru că vă iubesc şi vă doresc binele. Chiar dacă ați greșit sau vă e teamă că se vor supăra când vor auzi ce le veți spune, este bine totuși să vorbiți cu ei şi să le împărtăşiţi problemele ce vă frământă. Împreună, veți găsi soluția cea mai bună!
2. Dacă vreun coleg vă necăjește în mod frecvent sau aveți dificultăţi în relațiile cu ceilalți elevi din clasă, nu este bine să păstrați tăcerea! Îi puteți cere profesorului diriginte să stați de vorbă şi să îi cereți sprijinul. Vorbiți-le şi părinţilor şi cereți-le sfatul! Nu lăsați situația să se agraveze, pentru că vă poate face rău şi puteți lua decizii greșite!
3. Dacă sunteți supărați pe părinţi, pentru că vi se pare că nu vă dau suficientă atenție, că sunt prea exigenți sau că nu v-au cumpărat ceea ce vă doreați, stați de vorbă cu aceștia şi explicați-le ceea ce simțiți, pentru a vă lămuri împreună cine a greșit şi ce se poate face pentru îndreptarea situației. Chiar dacă pe moment poate părea ceva grav, nu întotdeauna problema este atât de mare pe cât vi se pare! Așteptați câteva zile şi veți vedea că, de multe ori, vă necăjiți pentru lucruri care nu sunt atât de importante!
4. Nu vă lăsați influențați de aşa-zișii prieteni care vă sfătuiesc să plecați de acasă! Cei care vă dau astfel de sfaturi au intenții dubioase şi cel mai probabil vor să vă facă rău!
5. Fuga de acasă nu este o soluție! Problemele nu vor dispărea odată cu fuga de acasă, ci, dimpotrivă, vor deveni din ce în ce mai complicate!
6. Atunci când te confrunți cu o anumită problemă, este important să urmezi câteva etape esențiale în rezolvarea ei: discută despre problema ta. Vei observa un lucru foarte interesant: cu cât discuți mai mult, cu atât mai clar ți se vor contura și potențialele opțiuni de rezolvare a situației care nu îți dă pace;
8. Există o întreagă rețea de suport care te poate sprijini atunci când te confrunți cu o problemă și nu reușești să o rezolvi singur/ă: părinții, membrii apropiați ai familiei, familia extinsă, cadre didactice și nu în ultimul rând, instituțiile abilitate.
9. Alege să fii responsabil/ă, alege să confrunți problemele, nu fugii de responsabilitate, nu te teme de provocările vieții. Alege să acumulezi experiență de viață.
RECOMANDĂRI PENTRU PĂRINȚI:
În cazul în care copilul dumneavoastră a dispărut:
- Verificaţi la rude şi prietenii apropiaţi dacă copilul nu se află la aceştia;
- Anunţaţi în cel mai scurt timp Poliţia; sesizarea dispariţiei unui copil se poate face prin apel la numărul de urgenţă 112, prin sesizare directă la sediul unităţii de poliţie sau prin sesizarea verbală a unei patrule din teren.
- Păstraţi-vă calmul! Chiar dacă vă aflaţi într-o stare de emoţie puternică, este foarte important să vă stăpâniţi, pentru a oferi poliţiştilor toate detaliile ce îi pot ajuta să vă găsească copilul în cel mai scurt timp.
Trebuie să fiţi în măsură să furnizaţi anchetatorilor:
– descrierea semnalmentelor şi a semnelor particulare;
– câteva fotografii recente ale copilului;
– o înregistrare audio-vizuală, dacă dispuneţi de aşa ceva;
– descrierea obiectelor de vestimentaţie cu care era îmbrăcat la momentul dispariţiei, precum şi a obiectelor pe care le avea asupra sa;
– împrejurările în care a dispărut;
– profilul său psihic şi moral, starea de sănătate;
– o listă cuprinzând persoanele din anturajul său, locuri pe care obişnuia să le frecventeze;
– datele de contact ale adulţilor apropiaţi (bunici, unchi, mătuşi, vecini etc);
– în general, orice informaţie care vi se pare de interes pentru poliţişti (riscul de a fi fost luat de un membru al familiei, certuri recente, antecedente de părăsire a domiciliului, dispariţia unor obiecte personale din camera sa etc.).