Leviatanul pare să fi fost o creatură acvatică, conform Bibliei. Descrierea sa o prezintă ca o fiară temută, caracterizată de o ferocitate monstruoasă și o mare putere. Radacina cuvantului ebraic pentru „leviatan” indică ideea de a fi „încolăcit” sau „răsucit”. Isaia 27.1 menționează „leviatanul… șarpele fugar… leviatanul, șarpele inelat… balaurul de lângă mare”. Indiferent de natura exactă a acestui monstru marin (sau a fost), forța și sălbăticia sa erau bine cunoscute de cei din trecut.
Întâlnim câteva referiri la leviatan în Vechiul Testament. Majoritatea pasajelor descriu leviatanul ca fiind o creatură reală, cunoscută oamenilor (care, bineînțeles, se țineau la distanță) prin reputație, dacă nu prin zărire. În Psalmul 104.25-26, Dumnezeu e lăudat ca fiind Cel care a creat habitatul pentru leviatan: „Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari. Acolo, pe ea, umblă corăbiile și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.”
Prin urmare, potrivit informațiilor biblice, doar un creator sublim ar fi avut capacitatea să confere viață leviatanului și apoi să creeze un loc suficient de vast pentru ca acesta să se „joace” în siguranță.
În Isaia 27.1, leviatanul este utilizat simbolic pentru împărații nedrepți ai pământului care se opun poporului lui Dumnezeu. Puterea imensă pe care o au națiunile nedrepte poate părea înfricoșătoare, dar Dumnezeu le asigură pe copiii Săi că răul, oricât de monstruos ar fi, va fi învins: „În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare și tare leviatanul, șarpele fugar, și leviatanul, șarpele inelat, și va ucide balaurul de lângă mare.” Psalmul 74.14 conține o referire similară la victoria lui Dumnezeu asupra leviatanului; în acest psalm se face probabil referire la faraonul Egiptului.
Mai multe informaţii găsiţi aici.