Pe 18 ianuarie 2017 împlinește un secol de viaţă. A rămas o ființă de o modestie cum rar îți este dat să întâlnești, un spirit ionic şi autoironic, o enciclopedie vie, un caracter puternic, un om care atunci când începe să vorbească nu știe de unde să înceapă. Şi asta deoarece,mărturisește el,” ar fi greu să spun prin câte am trecut, fiindcă am trecut prin toate!” Mircea Ionescu Quintus a fost prezent astăzi, la Mizil,la ediţia cu numărul X a Festivalului Literar Internaţional de Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”. O ediţie ce i-a fost dedicată 100%. Seniorului, în ciuda problemelor de sănătate cauzate de vârstă, nu i-au lipsit şarmul, umorul, spontaneitatea şi coerenţa desăvârşită în limbaj. A fost primit cu tort şampanie, o plachetă şi un portet caricatural ce i-au fost înmânate şi a mărturisit că acum, singura sa dorinţă este nu să apuce cei 100 de ani, ci să ajungă, de ce nu, la 101. A mai mărturisit, că deşi liberal cu ştate vechi, ( peste 70 de ani dedicaţi aceluiaşi partid), face acum…politica epigramei. Iar cea care îl reprezintă cel mai mult sună cam aşa: ” Spre-o sută anii mi se-adună/Ca prin păduri semeţii brazi/Şi s-or găsi destui să spună/ Ce mai înseamnă suta azi?” Acelaşi Mircea Ionescu Quintus şi-a amintit cu nostalgie de prietenia sinceră care l-a legat de regretatul actor Radu Beligan. Omul cu care, a spus seniorul, îi plăcea să se ” bată” în epigrame. Şi-a amintit şi de epigrama pe pe care i-a făcut-o poetul Adrian Păunescu… „Atâtea fire ca argintus/Pe capul său aproape spân/În ziua-n care Mircea Quintus/Devine Mircea cel Bătrân”. Quintus nu s-a lăsat mai prejos şi i-a dat, atunci, replica: ” Tu eşi Mircea / Da-mpărate/ Dar bătrânul ce-l priveşti/ Nu e om de rând, ci frate/ Cu…Nichita din Ploieşti!”
Una dintre marile şi ultimele dorinţe pe care seniorul Mircea Ionescu Quintus le mai are acum este aceea de a-şi lansa, în apropierea zilei de 18 martie, atunci când împlineşte o sută de ani, volumul intitulat ” Cireş amar la centenar”. Şi pentru asta îşi pune toată nădejea doar în…Dumnezeu.