De când ne naștem atât psihologii cât și medicii au spus că trecem prin anumite stadii de formare sau dezvoltare urmând sa ajungem la anumite ,,nivele” la momentul potrivit. Experientele prin care trecem creeaza persoana ce suntem în prezent așa că haideti să descoperim în ce etape ne putem afla și când.
CARE SUNT CELE 4 etape:
- dependență
- contradependență
- independență
- interdependență
–– Dependența ––
- Dependența este locul în care se formează fundația relațiilor, unde copilul învață dacă lumea și ceilalți sunt sau nu în siguranță, de încredere și capabili să-și satisfacă nevoile.
Pentru a supraviețui în această lume, mulți copii învață de timpuriu să fie hipervigilenți – privind mereu prin colțuri, foarte sensibili la mediul lor, astfel încât să știe că sunt în siguranță.
Alții merg pe un alt drum și dezvoltă o hiper-independență timpurie pe care nu se poate conta pe nimeni; suntem eu și eu, o poziție care le guvernează restul vieții. La polul opus se află acei copii ce nu au fost niciodată nevoiți să se lupte sau să ducă propriile bătălii și, ca rezultat, nu au descoperit niciodată de ce sunt capabili și nici nu au dezvoltat grija care le construiește încrederea în sine.
Ca adulți, ei se simt îndreptățiți sau sunt încă dependenți – așteptându-se ca alții să-i facă să se simtă mai bine, să-și rezolve problemele, să-și conducă viața.
–– Contradependența ––
Despre asta se vorbește în „cei doi îngrozitori”, unde copiii mici învață să spună nu și să renunțe, dar iese în prim-plan în anii adolescenței. Se numește contradependență pentru că încă ești dependent – cei mai mulți dintre noi, la 13 ani, nu ne putem obține propriul apartament și un loc de muncă – dar te împingi înapoi.
Acesta este un pas către individuare și descoperirea prin încercări și erori cu semenii tăi cine ești în afară de părinții tăi.
Provocări: Unii adolescenți nu se împing înapoi; își pot scufunda degetele de la picioare în aceste ape rebele, dar nu izbucnesc niciodată cu adevărat. Ei sunt copiii buni care au învățat devreme să se teamă de conflict și de emoții puternice și să-i facă pe părinți și pe ceilalți fericiți. Deoarece le este dor să simtă puterea care poate veni dacă își mențin locul sau experimentează viața, această trăsătură îi poate ajunge în cele din urmă din urmă.
Pe scurt, făcând adolescentul să se răzvrătească și să experimenteze pe care le-a lipsit cu ani în urmă. Ca și în cazul dependenței, unii se blochează, în acest caz, în rebeliunea lor. Identitatea lor devine nu cine sunt, ci cine nu sunt. Ei pot trece la extreme și pot fi susceptibili la dependențe sau relații pe care nu le pot gestiona. Și așa se luptă mereu, se simt neauziți, se simt singuri, se simt furioși. Eu împotriva lumii.
–– Independenta ––
În mod ideal, navigați cu succes în aceste primele două etape. Te calmezi și nu îți înfrângi întotdeauna părinții. Mergi la facultate sau te muți și începi să trăiești o viață ca adult, plătindu-ți propriile facturi, luând decizii mari și având prieteni apropiați.
Devii mai mult propria ta persoană, nu doar o ne-versiune a ceea ce a apărut înainte. Dar această etapă este fragilă, mai ales în primii ani. Ți-e frică să aluneci înapoi în dependență, fiind copilul mic, așa că independența ta este, la început, una de autosuficiență.
- Deși nu explozi așa cum făceai în adolescență, rezisti oricărui ajutor din partea părinților tăi; vrei ca lucrurile să fie făcute în felul tău și ești neclintit cu privire la ceea ce vrei. Provocări: și aici poți rămâne blocat. Spre deosebire de copilul traumatizat, ai încredere în ceilalți, dar sentimentul tău cotidian de independență și de sine rămâne rigid; te ții de atitudinea-pot-o-o-o fac-eu-însumi. Îți este greu să ceri sau să accepți ajutor pentru că îl asociezi cu slăbiciunea.
–– Interdependență ––
Treci dincolo de această etapă de auto-suficiență și accepți că nu poți face totul pe cont propriu, că poți căuta ajutor la alții și că a face acest lucru nu înseamnă că ești slab. Știi că ești capabil să stai pe cont propriu și să ai încredere că ceilalți pot fi un sprijin.
Provocări: Te apropii, dar nu ajungi la colț: Permiți altora să te ajute, dar trebuie să fii în control.
Sursa: psychologytoday.com
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.