Gândirea critică este un concept ce s-a dezvoltat în ultimii 2.500 de ani. Termenul „gândire critică” își are rădăcinile la mijlocul secolului XX.
Aceast tip de gândire la prima impresie pare a fi folosită doar de filosofi sau pshihologi însă oricine si-o poate dobândi cu experiență, mai ales copii!
O declarație a lui Michael Scriven și Richard Paul, prezentată la cea de-a 8-a Conferință internațională anuală privind gândirea critică și reforma educației, vara 1987:
Gândirea critică este procesul disciplinat din punct de vedere intelectual de conceptualizare, aplicare, analiză, sinteză sau evaluare în mod activ și abil a informațiilor.
Informațiile respective pot fi generate de:
- observație, experiență, reflecție, raționament sau comunicare, ca ghid pentru credință și acțiune.
- valori intelectuale universale care transcend diviziunile subiectului: claritate, acuratețe, precizie, consistență, relevanță, dovezi solide, motive întemeiate, profunzime, amploare și corectitudine.
De ce este gândirea critică importantă?
Un set bine dezvoltat de abilități de gândire critică construiește împuternicirea și încrederea în sine. Vă permite să culegeți eficient cunoștințe, să procesați rapid informațiile și să analizați în mod inteligent datele. Înarmat cu instrumente de gândire critică, te vei putea adapta cu încredere la majoritatea problemelor, în viață sau în muncă, precizează futurelearn.com.
Edward Glaser:
Gândirea critică necesită un efort persistent de a examina orice credință sau presupusă formă de cunoaștere în lumina dovezilor care o susțin și a concluziilor ulterioare la care tinde. De asemenea, necesită, în general, capacitatea de a recunoaște problemele, de a găsi mijloace viabile pentru rezolvarea acestor probleme, de a culege și de a organiza informații pertinente, de a recunoaște ipoteze și valori neenunțate, de a înțelege și de a folosi limbajul cu acuratețe, claritate și discriminare, de a interpreta datele, de a să evalueze dovezile și să evalueze argumentele, să recunoască existența (sau inexistența) relațiilor logice între propoziții, să tragă concluzii și generalizări justificate, să pună la încercare concluziile și generalizările la care se ajunge, să reconstruiască tiparele proprii de credințe pe baza baza unei experiențe mai largi și să emită judecăți precise despre lucruri și calități specifice din viața de zi cu zi.
Cele mai vechi înregistrări ale gândirii critice sunt învățăturile lui Socrate înregistrate de Platon. Acestea au inclus o parte din dialogurile timpurii ale lui Platon, în care Socrate se angajează cu unul sau mai mulți interlocutori pe problema eticii.
Acestia au pus întrebarea dacă era corect ca Socrate să evadeze din închisoare. Filosoful a luat în considerare și a reflectat asupra acestei întrebări și a ajuns la concluzia că evadarea încalcă toate lucrurile pe care le ține mai sus decât el însuși: legile Atenei și vocea călăuzitoare pe care Socrate pretinde că o aude.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.