Teodora Tudose este studentă la Facultatea de Actorie din cadrul Universității de Arta Teatrală si Cinematografică „I. L. Caragiale”, București. Știe ca a ales această facultate din pasiune si este cea mai bună variantă pentru ceea ce vrea să urmeze după absolvire.
Am discutat cu Teodora este despre Facultatea de Actorie, admitere, de ce a ales UNATC (Universitatea de Artă Teatrală si Cinematografică „I. L. Caragiale”) și a venit și cu câteva sfaturi pentru viitorii studenți.
Când ți-ai dat seama că visul tău este să fii actriță?
Nu pot să îmi amintesc exact când, am simțit de mică atracția asta. Făceam la școală tot felul de scenete în pauze cu alți colegi, îmi plăceau întotdeauna jocurile de improvizație. Știu că în clasa a VII-a am participat la un concurs de recitat poezii la finalul căruia am primit niște încurajări în direcția asta și cred că acela a fost primul moment în care m-am gândit real și serios la posibilitatea de a urma un drum în meseria asta.
Cum ți se pare facultatea, cum sunt profesorii? Cum a fost prima sesiune?
Îmi place foarte mult facultatea, toți profesorii sunt implicați și devotați și ne sunt exemple reale de profesionalism si dedicare.
Prima sesiune, ca toate celelalte de altfel, mi le amintesc cu drag pentru că fiind o facultate vocațională, aproape toate examenele noastre sunt practice și pentru noi sunt ca niște mici spectacole pentru care ne pregătim tot semestrul. Fie că e vorba de mișcare scenică, canto sau actorie emoțiile deși sunt mari sunt amestecate și cu bucuria de a arata comisiei de notare sau altor oameni care vin să ne vadă la examen ce am muncit noi și cât am progresat.
Știu că admiterea este extraordinar de grea și mulți reușesc abia din a doua sau a treia încercare, pentru tine cum a fost?
Cel mai important este să nu privești admiterea ca fiind sfârșitul lumii in cazul în care răspunsul final nu este cel la care visezi. Da, este o admitere grea pentru că totul se întâmplă atunci. E foarte subiectiv, sunt foarte mulți factori exteriori care pot să-ți influențeze ziua, prestația și așa mai departe. Dar în același timp, dacă intri relaxat, sigur pe ceea ce ai de făcut, pregătit și fiind bucuros că până la urmă ești acolo, ai ajuns in punctul ăla și în sfârșit ai șansa să le arăți oamenilor pentru ce te-ai pregătit totul o sa fie bine. Comisia nu e acolo să te încurce sau să te intimideze, este să te asculte.
Eu am privit ultima probă ( cea mai importantă parte a admiterii) cu foarte multă bucurie și recunoștință, cred că asta m-a ajutat să îmi gestionez emoțiile și să mă arat în fața tuturor așa cum sunt eu.
Ai urmat cursuri de teatru în liceu, dacă da, de la ce vârstă?
Am făcut parte dintr-o trupa de teatru încă din clasa a VII-a (13 ani) pana în clasa a XI-a și au fost cursurile care m-au ajutat foarte mult să mă dezvolt personal.
Ce sfaturi le dai tinerilor care își doresc să dea la UNATC?
Dacă simt că asta e ceea ce își doresc cu adevărat să facă și că asta i-ar împlini, să dea cu toată încrederea pentru că este un loc în care chiar poți să te dezvolți. Să fie pregătiți că drumul nu este ușor și ca în orice domeniu în care vrei să reușești este nevoie de muncă si seriozitate.