51 de ani de Transfăgărășan, 51 de ani de istorie și de măreție inginerească românească. Astăzi, 20 septembrie 2025, România marchează mai mult decât o simplă aniversare: sărbătorim o realizare unică, o lucrare născută din curaj, sacrificiu și viziune. Transfăgărășanul (DN 7C) rămâne nu doar o șosea spectaculoasă prin Munții Făgăraș, ci și un simbol al ambiției unei națiuni de a depăși obstacole aparent imposibile.
La 51 de ani de la inaugurare, acest drum de 91 de kilometri, care urcă până la 2.042 de metri altitudine, continuă să fascineze turiștii din întreaga lume. Pentru români, însă, Transfăgărășanul este mai mult decât un traseu turistic – este dovada că se poate construi mare și durabil, chiar și în vremuri grele, cu resurse limitate și cu sacrificii uriașe.
51 de ani de amintiri, 51 de ani de legendă
Construcția Transfăgărășanului a început în 1970 și s-a încheiat în 1974, după patru ani de muncă titanică. Trupelor de Geniu li s-a încredințat această misiune aproape imposibilă, sub comanda generalilor Vasile Slicariu și Emil Andriescu, iar în sectorul nordic lucrările au fost coordonate de colonelul Nicolae Mazilu, ulterior general de brigadă.
Efortul nu a fost lipsit de durere. Aproximativ 40 de vieți s-au pierdut în timpul construcției, iar alți zeci de muncitori și militari au fost răniți. Inginerul Nicolae M. Mazilu a descris în cartea sa, „Enigma Transfăgărășanului”, atmosfera acelor ani ca pe „o luptă cu un balaur cu o sută de capete, care se hrănea cu rocă, brazi, utilaje și, din păcate, vieți omenești”. Această jertfă a transformat drumul într-un monument al voinței colective și al solidarității.
Monumente care păstrează vie memoria eroilor
De-a lungul traseului se găsesc două locuri simbolice care evocă sacrificiile constructorilor. „Poarta Geniștilor”, aflată la cota 1.200 m, amintește de momentul din martie 1971, când geniștii au reușit să străpungă un sector extrem de dificil prin dinamitare. Mai sus, la 1.600 m altitudine, „Poarta Întâlnirii” marchează punctul unde două echipe care lucrau din direcții opuse s-au unit la mijlocul drumului, pe 16 august 1971.
Aceste locuri nu sunt doar repere turistice, ci adevărate pagini de istorie, care transmit generațiilor de azi și de mâine ce înseamnă curajul și perseverența.
Transfăgărășanul, „cel mai bun drum din lume”
Frumusețea unică a Transfăgărășanului a depășit de mult granițele țării. Emisiunea britanică „Top Gear” l-a numit „cel mai surprinzător drum din lume”, iar Jeremy Clarkson a exclamat: „Cel mai bun drum din lume! România, îți mulțumim că ai acest drum.” Cu cele 800 de curbe, serpentine amețitoare și priveliști spectaculoase, Transfăgărășanul a devenit un magnet pentru turiști, motocicliști și pasionați de condus din întreaga planetă.
Drumul este o combinație perfectă între tehnică și natură: cinci tuneluri, 28 de poduri și viaducte, peste 500 de podețe și sute de curbe care pun la încercare abilitățile oricărui șofer. Toate acestea fac ca experiența pe Transfăgărășan să fie una de neuitat.
Un viitor promițător după 51 de ani
La 51 de ani de la inaugurare, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) are în plan modernizări importante. Se discută despre extinderea sezonului de circulație, amenajarea de parcări și zone panoramice („viewpoints”), dar și creșterea siguranței pe traseu. Cristian Pistol, directorul general al CNAIR, subliniază că România are capacitatea de a continua tradiția marilor proiecte de infrastructură și de a le adapta la cerințele moderne.
Astfel, Transfăgărășanul nu va rămâne doar un reper istoric, ci va continua să fie un drum al viitorului, menit să atragă turiști, să susțină economia locală și să inspire noi generații de ingineri și constructori.
Astăzi, când sărbătorim 51 de ani de Transfăgărășan, nu celebrăm doar o șosea spectaculoasă, ci și o poveste despre curaj, sacrificiu și viziune. Este un drum care unește nu doar Munții Făgăraș, ci și trecutul cu prezentul și viitorul României.
Pentru turiști, este o aventură de neuitat. Pentru români, este un simbol al puterii de a realiza imposibilul. Și pentru cei care l-au construit, rămâne „dragul nostru Transfăgărășan”, așa cum îl numea generalul Mazilu – o operă născută din luptă, dar transformată într-o bijuterie a Europei.
În definitiv, 51 de ani de Transfăgărășan înseamnă 51 de ani de mândrie națională și de dovadă că România poate ridica monumente de piatră și asfalt care dăinuie peste timp.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.
